Sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ

Functii
Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor care nu pot fi controlate voluntar: inima, pulmonul, glandele digestive, glandele endocrine şi muşchii netezi din vase, viscere şi piele.
Deşi prezintă o anumită individualitate, sistemul nervos vegetativ are relaţii strânse cu sistemul nervos al vieţii de relaţie, atât la nivel central,

Trunchiul Cerebral

5. Fiziologia trunchiului cerebral

Trunchiul cerebral este format din: bulbul rahidian, puntea mezencefalul (pedunculii cerebrali şi tuberculii cvadrigemeni) şi diencefalul.
La fel ca şi în măduva spinării, în trunchiul cerebral substanţa cenuşie este dispusă la interior, iar cea albă, la periferie. Substanţa cenuşie nu mai apare ca o coloană continuă, ci este fragmentată rezultând o serie de nuclei,

Maduva Spinarii

4.Fiziologia măduvei spinării

Morfologic, măduva spinării este formată din două cordoane alipite, la care substanţa albă este dispusă la exterior, iar substanţa cenuşie la interior, sub forma literei H. În ansamblul ei, substanţa albă este sistematizată în cordoane dorsale, laterale şi ventrale şi este formată din fibre nervoase. Coarnele dorsale conţin neuroni senzitivi,

Fiziologia Sistemului Nervos

3. Fiziologia sistemului nervos
Ansamblul formaţiunilor neuronale care asigură recepţionarea, transmiterea şi prelucrarea informaţiilor din mediul extern şi intern, formează sistemul nervos.
Din punct de vedere morfofuncţional, sistemul nervos este împărţit în :
– sistemul nervos somatic sau a vieţii de relaţie, care asigură legătura organismului cu mediul extern şi care, la rândul său,

Excitabilitatea

2. Excitabilitatea
Materia vie se caracterizează prin trei proprietăţi fundamentale:  excitabilitatea, metabolismul şi reproducerea.
Excitabilitatea este proprietatea materiei vii de a răspunde specific la acţiunea variaţiilor energetice ale mediului, cu scopul menţinerii homeostaziei organismului.
Excitanţii sau stimulii sunt reprezentaţi de variaţii energetice ale mediului, capabili să genereze un răspuns într-o structură vie.

Organizarea Supracelulara

1.4. Organizarea supracelulară
La organismele pluricelulare, celulele se organizează în ţesuturi, organe, aparate şi sisteme, obţinându-se astfel o specializare funcţională care asigură funcţiile organismului.
Termodinamic, organismele vii sunt sisteme deschise, care realizează în permanenţă schimburi de substanţă şi energie cu mediul ambiant. Măsura schimburilor este dată de toate structurile organismului care funcţionează în anumiţi parametrii,

Transportul transmembranar

1.3. Transportul transmembranar
Membranele celulare pot fi traversate:
-direct prin stratul bilipidic, de către substanţele liposolubile, pe baza solubilităţii lor;
-prin porii apoşi, trec apa şi speciile ionice încărcate electric diferit de încărcătura electrică a pereţilor porilor; prin porii încărcaţi pozitiv, trec cationii, iar prin porii încărcaţi negativ, trec anionii ( membrana este electrogenă );

Organizarea structurala a celulei

1.2 Organizarea structurală a celulei
Unitatea morfo-funcţională a organismelor vii este celula. Din punct de vedere organizatoric şi morfologic, toate celulele corpului prezintă membrană, citoplasmă, nucleu şi organite celulare specifice. Fiecare componentă a celulei prezintă o morfologie specifică, care generează şi funcţii specifice.
Nucleul depozitează informaţia genetică în lanţurile de ADN, informaţie necesară celulei pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

Oragnizarea materiei vii

1.Organizarea materiei vii

1.1. Compoziţia chimică a materiei vii.
Celula reprezintă cel mai simplu nivel de organizare a materiei vii, care manifestă capacitate de autoreproducere. Sub acest nivel se află structurile subcelulare (organite), alcătuite din macromolecule organice, formate, la rândul lor, din elemente chimice, aceleaşi pentru materia vie, ca şi pentru cea nevie,

Muşchiul cardiac

Muşchiul cardiac
Definiţie şi organizare funcţională
Muşchiul cardiac este ţesutul muscular striat specializat al cordului, adaptat pentru contracţii ritmice involuntare.
Fibrele musculare striate cardiace prezintă organizare sarcomerică, asemănătoare muşchiului scheletic. Sarcomerele celulei musculare cardiace sunt asemănătoare cu cele ale muşchiului scheletic: o bandă centrală întunecată şi două benzi transparente I delimitate de liniile Z.

Muschiul Neted

Muşchiul neted
Organizarea morfo-funcţională a fibrei musculare netede
Fibra musculară netedă este o celulă cu aspect fuziform, cu un singur nucleu amplasat în zona centrală a celulei . În fibra musculară netedă, filamentele de actină se află dispersate printre cele de miozină într-o organizare fizică net diferită de a muşchiului striat, ducând la absenţa striaţiunilor.

Muschiul scheletic

Muşchiul scheletic
Organizarea funcţională a muşchiului scheletic

Muşchiul scheletic este alcătuit, în principal, din celulele contractile, miofibre, grupate în fascicule. Fiecare miofibră este înconjurată de un strat fin de ţesut conjunctiv denumit endomysium. Întregul fascicul de miofibre este înconjurat la rândul său de un strat de ţesut conjunctiv denumit perimysium, care este ceva mai gros decât endomysium.

Cum se produce urina

Fiziologie-urina

Cum se produce urina
Nefronul,functioneaza printr-un process de secretie urmat de unul de reabsorbtie deoarece impreuna cu deseurile metabolice ajung si importante cantitati de substante nutritive din sange in glomeruli de la nivelul capsulei Bowman.Reabsorbtia are loc intr-unul din segmentele tubilor uriniferi numit tub contort distal.