Sulfamide Curs 1

Sulfamidele
An 3 Semestrul 2
Curs 1

Preluare dupa Farmacologie – FMVB

Sunt substante chimioterapice respectiv subst. obtinute pe cale chimica si care se foloseste in terapie,istoricul sulfamidelor incepe cu subst colorante, prin anul 1908 Gelmo pe baza amilinei obtine un colorant chimic-cresoidina. Ulterior pe baza acestui colorant s-a obtinut prontosilul mai traziu denumita uslfamida rosie (1932). In 1935 Domakg este cel care foloseste aceasta grupa de subst pentru prima data pentru actiunea lor antibacteriana respectiv in streptococia experimentala la soareci, 1936 primeste premiul Nobel. MOD DE PREZENTARE Sunt pulberi de culoare alb-galbuie in general insolubile in apa devenind solubile in solventi alcalini, la flacara se topesc, capata culoare bruna si prin descompunere degaja miros de H2S si amoniac, prima sulfamida decoperita a fost sulfamil-amida – sulfamida mama, ulterior  prin substituirea unui atom de H de la gruparea sulfamida cu alti radicali s-au obtinut celelalte sulfamide. Daca gruparea amina din pozitia para dispare sau se transfera intr-o alta pozitie, subst nu mai prezinta actiune antibacteriana. Contine un nucleu benzenic la care sunt atasate o grupare aminica in pozitia para si alta grupare obtinuta prin substitutia unui H din gruaparea sulfoamidica. Mecanismul de actiune antibacteriana a fost elucidat in 1935 de Trefanel. Bacteriile in scopul dezvoltarii si sintezei de acizii nucleici au nevoie de acid folic care se formeaza dintr-un precursor de preridina care in prezenta acidului glutanic formeaza acid dehidrofolic din care ulterior se formeaza acid tetrahidrofolic in prezenta unei enzime numita pteridinsintetaza care este precursor de ADN. Sulfamidele interactioaneaza competitiv cu ac paraaminobenzoic care este necesar in lantul formarii ac nucleici. Datorita asemanarilor structurale cu ac paraaminobenzoic sulfamidele blocheaza enz pteridinsintetaza si astfel lantul metabolic este blocat. Prin urmare bacteriile nemaiputand sintetiza ac nucleic nu se mai dezv si nu se mai inmultesc si sunt fagocitate. Rezitenta bacteriana la sulfamide este posibila fie pentru cele ce folosesc ac folic sintetizat de gazda, fie pentru cele care consecutiv u nor greseli terapeutice (doze prea mici, pauze prea mari intre administrari, intreruperea prea devreme a tratamentului) bacteriile isi sintetizeaza singure acid folic. Rezistenta la sulfamide poate fi castigata prin: selectie naturala, mutatii spontane, adaptare enzimatica, transmiterea rezistentei prin plasmide, ac rezistenta este ireversibila si este o rezistenta incrucisata (daca s-a inmregistrat rezistenta la o sulfamida- rezista la toate). SPECTRU DE ACTIUNE Cuprinde:-coci gramm+: strepto, stafilo, pneumococi/ -gramm -: gonococi, meningococi -bacterii gramm+: bacilul antraxului, al rujetului, morvei, gurmei -unele corinebacterii, pararicketsii, protozoari (coccidii, toxoplasme) Sunt inactivi fata de: leptospire,  micoplasme, ricketsii, virusuri. FARMACOCINETICA (circuit biologic) Pot fi administrate pe cale orala, IV, IP, IM,SC, pot fi aplicate pe piele si mucoasa. Nu se administreaza pe cale rectala si nici intrarahidian. Consecutiv administrarii pe cale orala se pot absorbi in 3-6 ore si realizeaza o sulfamidemie min eficace in cca 1 h si max 2-4 h . La nivelul sangelui se cupleaza cu prot plasmatice in procent de 50-90%. In functie de aceasta actionand un timp mai lung sau mai scurt. Sulfamidemia bacteriostatica min este 5mg/100 ml sg. Difuzeaza bine prin barierele org: seroase, la niv cavit sinoviale (artic) dar nu difuzeaza prin tes moarte mici la niv focarelor incapsulate sau cazeificate. Sunt inactivate de prezenta puroiului. La nivelul ficatului realizeaza o conc de 2 ori mai mare decat in sange si sufera procesul de acetilare si glucuronoconjugare putand da nastere unor compusi cu actiune alergica, unor compusi care nu sunt eficace sau compusi care dau nastere la cristalurie la niv rinichilor, se elimina prin: rinichi, lapte, fecale, saliva, gl bronhice. REACTII ADVERSE DL50 se situeaza la cca 4 g/kg, determina reactii alergice care se traduc prin eritem, prurit, edeme, alopecie. Determina tulburari la nivelul sangelui traduse prin leucopenie, trombocitopemie, agranulocitoza. Determina dismicrobism mai ales la ierbivore. La pasari pot produce tulburari cu privire la incrustarea cojii oului cu carb. nat de Ca. In doze mari pot apare fen de icter si sulfmethemoglobinemie. Prelungesc impul de coagulare si pot determina soc medicamentos: miscari necoordonate, tremuraturi. INDICATII TERAPEUTICE Se folosesc in boli infectioase nespecifice: pneumonii, bronhopneumonii, peritonite, reticulite, perciardite, artrite, abcese, flegmoane, gastroenterite, endometrite, mamite, meningoencefalite. Se folosesc in boli infectioase specifice: pasteureloza, colibaciloza, gurma, listerioaza, morva. Boli parazitare: cocidioza. CONTRAINDICATII Animale cahectice si deshidratate care prezinta nefrite, oligurie, insuficienta hepatica. Nu se asociaza cu procaina sau metenamina cu care sunt incompatibili. Se evita utilizarea in enterite hemoragice si plagi hemoragice. DOZELE DE ADMINISTRARE Se incepe in general cu doza de ATAC in prima zi 0.12 g/kg care se scindeaza in 2 administrari. Doza scade treptat – II zi 0.10 g/kg,III zi 0.08 g/kg,IV zi 0.06 g/kg,V zi 0.06 g/kg La tineret se poate incepe cu 0.15 g/kg. CLASIFICARE I. Cu actiune generala 1. Cu actiune scurta: sulfatiazol, neoxazol, se administreaza de 2-4 ori/zi 2. Semiretard; sulfametoxazol, sulfafenazol, se administreaza de 1-2 ori/zi 3. Retard: sulfadoxin, sulfametin, o administrare la 1-2 zile 4. Potentate: sunt sulfamidele care se asociaza cu substante potentializatoare ca: trimetropin, diaveridina, pirimetamina intr-un raport de 5:1 si a caror putere de actiune prin aceasta asociere creste de 7-8 ori. Ex:Biseptol, Sumetrolin, Cosumix, Clotrimazol, Trifadoxin. Toate reprezinta asocierea sulfametoxazol+trimetropin in raport 5:1. Borgal, T.S.O, Sulfotin, Tribrisen reprez asocierea sulfadozin asociat cu trimetropin 5:1. 5. Preparate ce se obtin prin asocierea unor sulfamide Suzotril este o asociere de sulfatiazol+sulfacetamina+sulfametazina. Ametosulfin se aseamana cu Suzotril dar sulfametazina este inlocuita cu sulfametin. Aceste asocieri se practica pentru largirea spectrului de actiune, pentru reducerea dozei fiecarei sulfamide- se reduc reactiile adverse. II. Cu actiune locala 1. Care se aplica in principal pe piele si mucoase: Sulfacetamida 2. Care se foloseste in tulburari gastro-intestinale cand nu se absorb si actinoeaza asupra microorganismelor tubului digestiv: Ftalilsulfatiazol, Sulfaguanidina 3. Care se foloseste in coccidioza: Sulfaveridin, Sulfaquinoxalina.

Leave a Comment