Substanţe purgative

Substanţe purgative
An 3 Semestrul 2

Preluare dupa Farmacologie – FMVB

Funcţia motorie intestinală este asigurată de activitatea motorie a muşchilor netezi intestinali, reglată de:
– sistemul nervos vegetativ (plexurile intramurale şi sinapsele neuroefectoare);
– parasimpatic (stimulează muşchii cavitari şi relaxează sfincterele);
– mecanisme nervoase reflexe;
– conţinutul intestinal (volum, compoziţie, consistenţă), care influenţează baroreceptorii şi chemoreceptorii.
Defecaţia este asigurată prin mecanism reflex (parasimpaticul sacral) şi voluntar.
Constipaţia este un sindrom manifestat prin întârzierea tranzitului intestinal, cu defecări la intervale de timp mai mari faţă de normal, fecale cu consistenţă crescută şi dificultate în defecaţie.
Fiziopatogenia constipaţiei constă în hipotonia cu hipokinezia colonului sau invers hipertonia spastică a colonului şi/sau tulburări de defecaţie.
Cauzele constipaţiei pot fi diverse: alimentaţie necorespunzătoare, lipsa formării reflexului pentru defecări regulate, distonii neurovegetative cu predominanţă simpatică, atenuarea reflexului de defecare, leziuni ale plexului mezenteric, tumori, stenoze, malformaţii congenitale la nivelul colonului.
Laxativele şi purgativele sunt medicamente cu acţiune locală la nivelul intestinului, utile în tratamentul constipaţiei.
Mecanismul de acţiune al acestor substanţe constă în:
– accelerarea motilităţii gastrointestinale, prin stimularea chemo- sau baroreceptorilor (direct sau prin mărirea volumului conţinutului intestinal);
– fluidifierea conţinutului intestinal prin creşterea secreţiei active a electroliţilor şi apei în lumenul intestinal, prin antrenarea şi reţinerea apei în intestin, prin forţe osmotice sau hidrofile;
– lubrifierea mucoasei intestinale şi înmuierea materiilor fecale;
– intervenţia prin intermediul unor hormoni digestivi (ex. colecistochinina).
Purgativele sunt substanţe care se folosesc în scopul evacuării conţinutului intestinal. După intensitatea lor, purgativele pot fi laxative sau lenitive, catartice sau propriu-zise şi drastice.
Purgativele se recomandă în cazul constipaţiilor, în scopul îndepărtării corpilor străini şi a paraziţilor etc. Nu se folosesc în situaţia unor gastroenterite grave, în caz de gestaţie avansată sau peritonite etc.
Mecanismul de acţiune al substanţelor purgative se explică prin aceea că, prin fluidifierea şi creşterea cantităţii conţinutului intestinal, se întinde peretele organului, pe cale reflexă accentuându-se peristaltismul. Sărurile în soluţii hipertonice se absorb greu, dau o stare de plenitudine, cu întinderea peretelui intestinal, are loc deplasarea calciului şi, ca o consecinţă, creşterea tonusului muscular. Efectul este sigur purgativ când concentraţia este 5%, sub 3% sărurile se absorb şi nu mai induc efectul dorit, iar peste 5% soluţiile se diluează în intestin datorită hipersecreţiei şi afluxului de apă provenită din sânge care diluează conţinutul până la izotonizare, deci efectul întârzie; în plus, există şi fenomenul stagnării medicamentelor în stomac, ca urmare pilorul se închide. Efectul purgativ se poate produce şi prin intermediul principiilor active care pur şi simplu irită mucoasa intestinală, accentuându-se peristaltismul. De asemenea, parasimpaticomimeticele stimulează elementele morfo-funcţionale digestive inervate de nervul vag şi exercită astfel efect purgativ. Unele substanţe purgative pot fi în acelaşi timp şi coleretice sau colagoge.
În funcţie de mecanismul lor de acţiune substanţele purgative se clasifică în:
– Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale:
o purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali;
o purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali;
Purgative uleioase;
– Purgative care declanşează reflexul de evacuare;
– Purgative speciale.
A. Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale
Acestea pot acţiona la nivelul intestinului subţire (ulei de ricin, rezine) sau la nivelul intestinului gros (antracenozide, derivaţi de difenilmetan, sulf).
Mecanismul de acţiune constă în faptul că irită mucoasa intestinală, declanşând reflexe vegetative cu următoarele consecinţe: cresc peristaltismul intestinal, cresc permeabilitatea mucoasei şi secreţia activă a electroliţilor şi apei spre lumenul intestinal, fluidificând conţinutul şi favorizând eliminarea.
a. Purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali
Aceste substanţe acţionează prin iritarea mucoasei intestinale şi ca urmare are loc o secreţie intensificată de apă şi electroliţi. Se împart în substanţe care acţionează iritant la nivelul intestinului subţire şi care acţionează la nivelul intestinului gros.
· Cu acţiune la nivelul intestinului subţire
Uleiul de ricin. Se obţine prin presarea la rece şi tratarea cu vapori de apă a seminţelor plantei Ricinus communis din fam. Euphorbiaceae. Este un lichid vâscos, limpede, uşor gălbui, cu gust greţos; la 00C se tulbură, iar la -160C devine o masă albicioasă. Este sicativ şi se întăreşte la aer; râncezeşte.
Uleiul conţine trigliceride ale acidului ricinoleic, cu efect iritant. Se presupune că acidul ricinoleic determină eliberarea de histamină şi stimulează activitatea intestinală. La câine, efectul este mai slab din cauza activităţii mai reduse a lipazei pancreatice. Este un bun purgativ pentru om, carnivore şi omnivore, la care efectul apare după 2 – 16 ore. La erbivore, efectul apare după 16 – 18 ore. Fecalele au consistenţă făinoasă, iar evacuarea se face fără eforturi sau dureri.
Pentru a-l administra cu mai multă uşurinţă, întrucât este prea vâscos, se recomandă a fi amestecat, la o parte ulei de ricin 2 părţi apă caldă şi sărată. În uleiul de ricin nu există toxalbumina ricina, aceasta rămâne în reziduul de seminţe după extragerea la rece a uleiului. Dozele sunt: la animale mari 250-800 g, la animalele mijlocii 20 – 200g, la animalele mici 10-15 g.
Laxatone (SUA) este un laxativ şi lubrifiant pentru eliminarea ghemelor de păr la câine şi pisică. Se administrează la pisici ½ – 1 linguriţă la 2-3 zile, apoi ¼ – ½ linguriţă de 2 -3 ori pe săptămână pentru eliminarea ghemelor de păr, iar în scop laxativ ¼ – ½ linguriţă de 2-3 ori pe săptămână.
La câini se administrează ½ – 1 linguriţă de 2 – 3 ori pe săptămână ca laxativ. Se prezintă sub formă de pastă în tuburi de 70,9 g.
· Cu acţiune asupra intestinului gros
Din această grupă fac parte:
– derivaţi antrochinonici denumiţi şi purgative emodinice – aloe, istizin, droguri vegetale;
– derivaţi de difenilmetan (fenolftaleina, bisacodil, oxifenisatină);
– sulf.
Derivaţi antrochinonici – acţionează la nivelul colonului prin metaboliţii activi (ex. emodina, acidul crisofanic), eliberaţi din glicozidele precursoare sub acţiunea florei intestinale. Stimulează secreţia de electroliţi şi apă, precum şi peristaltismul.
Sunt substanţe care se absorb în intestinul subţire şi, după o fază de circulaţie sangvină, se elimină din nou prin mucoasa intestinului gros în proporţie de 3%. În intestinul gros, datorită florei microbiene, suferă un proces de hidroliză, devenind iritante.
Efectul purgativ este drastic şi apare târziu, după 8 – 12 ore; defecarea durează 1 – 2 ore şi este însoţită de colici şi tenesme, iar fecalele sunt lichide.
Aloe (Sabur) este un reziduu obţinut după evaporarea şi uscarea sucului din frunzele de Aloe ferox şi alte specii ale genului respectiv din familia Liliaceae. Sunt fragmente brun închise cu reflexe verzui strălucitoare, cu margini transparente, cu miros neplăcut şi gust amar. Efectul purgativ apare după 18 – 24 ore de la administrare şi durează 1 – 2 zile. Poate să producă avort în urma stimulării musculaturii uterine, iar laptele capătă gust amar. Dozele sunt de 20 – 50 g la animalele mari, 10 – 15 g la animalele mijlocii şi 0,5 – 4 g la câini.
Scoarţa de cruşin (Frangulae cortex). Este scoarţa uscată, după recoltare, de pe trunchiul şi ramurile arbustului Ramnus frangula din fam. Rhamnaceae, care conţine 2,5% hidroximetil antrachinone. În afară de antraglicozizi, emodină şi acid crisofanic, drogul mai conţine taninuri. Dozele sunt 100 – 400 g la animalele mari, 5 – 50 g la animalele mijlocii şi 2 – 10 g la câini mai ales sub formă de decocturi 10%.
Fructele de verigariu (Boabele de nerprun). Sunt fructe mature şi uscate de la arbustul Rhamnus cathartica din fam. Rhamnaceae. Se folosesc sub formă de sirpouri sau decocturi în doze de 10 – 40 g la animalele mici.
Rădăcina şi rizomul de
revent (Rhei rhizoma). Sunt părţile subterane ale plantei Rheum palmatum din fam. Polygonaceae, care au un conţinut de cel puţin 2,5% hidroximetil antrachinone. În doze mici determină efecte digestive, iar în doze mari efecte purgative. Dozele în care se administrează sunt 30 – 80 g la animalele mijlocii, 15 – 30 g la câini şi 1 – 5 g la pisici.
Dintre preparatele pe bază de droguri vegetale amintim: Ceaiul laxativ care conţine scoarţă de cruşin, frunze de melisă, iarbă de volbură, rădăcină de lemn dulce), pulberea purgativă care conţine scoarţă de cruşin, fructe de fenicul, frunze de frasin, rădăcină de lemn dulce, rădăcină de cicoare, produsul Cortelax drajeuri cu extract uscat de cruşin, extract de revent, extract uscat de cicoare şi extract uscat de lemn dulce.
Istizin (Dioxiantrachinona) este o pulbere galben – portocalie, inodoră, insipidă, foarte greu solubilă în apă. Produce efect purgativ lent, medicamentul fiind mai puţin iritant decât aloe. A fost scos din uz datorită efectelor mutagene şi cancerigene.
Fenolftaleina este o pulbere de culoare albă, insolubilă în apă. Sub acţiunea sucului intestinal se dizolvă lent, exercitând un efect iritant, mai ales la nivelul intestinului gros. Parcurge un circuit entero-hepato-enteric, având acţiune lentă. Are efect purgativ numai la om şi la porcine. Intră în componenţa unor preparate de uz uman ca de exemplu Ciocolax (comprimate ce conţin fenolftaleină), Laxatin drajeuri, Carbocif comprimate.
Bisacodilul este un medicament care la nivelul intestinului subţire se transformă într-un metabolit activ. Se prezintă ca forme farmaceutice enterosolubile.
Sulful – ajuns în intestinul gros, sub acţiunea florei saprofite, este redus la hidrogen sulfurat, care este stimulant fiziologic al peristaltismului colonului.
b. Purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali
Din această grupă fac parte:
– purgative osmotice;
– coloizi vegetali.
Purgative osmotice (saline)
Purgativele osmotice nu se absorb din intestin, stagnează în tubul digestiv, atrag apa din ţesuturi spre lumenul intestinal. Ca urmare, conţinutul intestinal se fluidifică, ansele intestinale se destind, determină excitaţia baroreceptorilor şi se produce un reflex neurovegetativ de evacuare. Se recomandă folosirea soluţiilor hipertone, întrucât izotonizarea se produce lent iar efectul apare tardiv, este puternic şi ca urmare se poate produce deshidratarea animalului. În funcţie de concentraţia soluţiilor folosite efectul poate să apară de la 2 – 3 ore la 12 – 18 ore.
Sulfatul de sodiu (Sarea lui Glauber). În doze mici produce acţiune eupeptică şi coleretică. În doze mari, 200 – 800 g la animalele mari, 40 – 100 g la animalele mijlocii şi 10 – 25 g la animalele mici, acţionează ca purgativ. Astfel spus, doza pentru toate speciile este 0,5 – 1 g/kg. La porci şi păsări nu se administrează, acestea fiind sensibile la sodiu. Se poate administra în apă de băut sau sub formă de breuvaj.
Sărurile de magneziu – sunt săruri hidrosolubile, dar cu absorbţie digestivă redusă, care, administrate în soluţii hipertone, atrag apa şi o reţin în lumenul intestinal, prin fenomenul de osmoză (ce se manifestă până la izotonizarea cu lichidul interstiţial). Ca urmare, creşte volumul conţinutului intestinal, astfel sunt stimulaţi baroreceptorii şi creşte peristaltismul; de asemenea, fluidifică conţinutul, ceea ce favorizează eliminarea.
Sărurile de magneziu stimulează eliberarea de colecistochinină (hormon duodenal ce stimulează motilitatea intestinală şi secreţiile intestinală şi pancreat
ică).
Sulfatul de magneziu (Sarea amară) este un purgativ mai activ decât sulfatul de sodiu, folosindu-se aproximativ în aceleaşi doze; dozele reduse la jumătate sunt şi colagoge.
Purgativele osmotice sunt bine suportate (nu irită intestinul), de aceea se pot administra şi la femelele gestante şi în lactaţie.
Lactuloza – este un dizaharid sintetic care, administrat per os, nu se absoarbe şi ajunge în colon, unde este transformat de bacterii în acid lactic şi acid acetic, care acţionează ca laxative osmotice şi diminuă flora bacteriană producătoare de amoniac.
Coloizii vegetali
Sunt reprezentaţi de seminţele de in, tărâţele de grău sau se obţin din alge marine. Au proprietatea de a se îmbiba cu apă, fără a se absorbi sau digera.
Agarul (Geloza) este un extract preparat din specii de alge marine din genul Gelidium (G. corncum, G. cartilagineum), din genul Agarum (A. gmelini) şi alte alge. Sunt mase transparente, albe gălbui, conţinând polimeri superiori, insolubili, ai galactozei, care absorb multă apă; astfel se măreşte conţinutul intestinal, pe cale reflexă producându-se hiperperistaltism şi purgaţie. La animalele mici dozele sunt 1-5 g.
Carageenul este un extract preparat din algele Gigartina mamillosa din familia Gigartinaceae. În comerţ există un preparat de uz uman Galcorin sub formă de granule, care se administrează înglobat în lichide. Produsul poate fi utilizat şi ca pansament intestinal, având proprietăţi de mucilag în doză de 2-6 linguriţe pe zi, iar efectul se instalează după 12-24 ore.
Carboximetilceluloza sodică este sarea de sodiu a policarboximetileterului celulozei, o pulbere granuloasă sau fibroasă albă, inodoră, higroscopică, cu apa dă o soluţie coloidală opalescentă.
Similar se utilizează metilceluloza.
B. Purgative uleioase
Aceste substanţe formează la suprafaţa mucoasei un film cu efect emolient protector pentru mucoase şi lubrifiant, favorizând înaintarea conţinutului intestinal. În acelaşi timp, înmoaie conţinutul intestinal şi favorizează propulsia lui.
Uleiul de parafină (Parafină lichidă, Ulei de vaselină) este un purgativ slab care acţionează mecanic, fără a se absorbi şi transforma, prin lubrifierea conţinutului intestinal. Poate fi administrat şi în constipaţie spastică, precum şi în cazul fecaloamelor. Doza generală este de 0,5 – 1 ml/kg, la cabaline putând ajunge până la 2 ml/kg.
Uleiul de floarea soarelui poate fi folosit ca purgativ în doză de 1000-2000 g la animalele mari (la fel şi celelalte uleiuri comestibile).
Uleiul de croton. Se obţine din seminţele de Croton tiglium din familia Euphorbiaceae. Este extrem de toxic, se poate folosi ca purgativ dar numai câteva picături în amestec cu un ulei vegetal.
Docusat (dioctilsulfosuccinat de sodiu) – este o substanţă cu efect tensioactiv care favorizează emulsionarea grăsimilor, contribuind la îmbibarea bolului fecal cu grăsimi şi apă şi la înmuierea acestuia. În acelaşi timp, diminuă absorbţia apei la nivelul jejunului (până la 80%), stimulează secreţia şi fluidifică astfel conţinutul intestinal.
C. Purgative care declanşează reflexul de evacuare
Glicerina (Propantriol) este un lichid
siropos, dulce, incolor, inodor, higroscopic, care se amestecă în orice proporţie cu apa şi cu alcoolul. Ca purgativ se administrează în doză de: la animalele mari 50 – 100 g, diluată cu 1 litru apă; la animalele mici se administrează 1 – 5 ml sau se pot folosi supozitoarele cu glicerină. Întrucât este foarte higroscopică, glicerina irită mucoasele cu care vine în contact, declanşând reflexul de evacuare.
D. Purgative speciale
Substanţele parasimpaticomimetice, prezentate la Medicaţia sistemului nervos vegetativ, produc un tablou farmacodinamic numit ,,tablou muscarinic”. Efectele muscarinice, similare cu cele produse de ciuperca Amanita muscaria (pălăria şarpelui), sunt:
· contracţia musculaturii netede şi, ca urmare, stimularea peristaltismului gastro-intestinal, bronhoconstricţie, stimularea contracţiilor uterine;
· intensificarea secreţiilor: salivară, gastro-intestinală, bronşică, a glandelor sebacee şi sudoripare;
· mioză, prin contracţiile musculaturii circulare a irisului;
· bradicardie;
· vasodilataţie periferică.
Efectele folosite în terapeutică sunt: vomitiv, purgativ, miotic. Aşadar, substanţele parasimpaticomimetice se pot utiliza pentru stimularea rumegării în cazul unor atonii rumenale, ca purgativ sau ca vomitiv. Exemplificăm prin pilocarpină, vasoperif, arecolină, ezerină, miostin.