Substanţe digestive

Substanţe digestive
An 3 Semestrul 2

Preluare dupa Farmacologie – FMVB

Substanţele digestive stimulează secreţiile digestive (salivară, gastrică, intestinală, pancreatică, biliară). Acestea acţionează prin impresionarea papilelor gustative ale limbii şi astfel declanşează pe cale reflexă stimularea secreţiilor digestive. Efectul acestor substanţe a fost demonstrat prin metoda prânzului fictiv la câine.
Pentru a se obţine această acţiune, substanţele digestive se administrează cu 15 – 30 minute înaintea tainurilor principale având următoarele indicaţii terapeutice: anorexie, animale slăbite, stări de convalescenţă, hipoaciditate gastrică, dispepsii gastrointestinale, meteorizaţii cronice. Se împart în digestive amare, digestive aromatice, digestive saline şi digestive fiziologice sau înlocuitori ai secreţiilor digestive.
A. Digestive amare
Sunt reprezentate de droguri vegetale ce conţin principii amare, fără acţiune generală, care se folosesc pentru îmbunătăţirea apetitului şi digestiei. Mecanismul de acţiune este reflex: stimulul acţionează la nivelul papilelor gustative. Din plantele respective se prepară infuzii, decocturi, tincturi sau extracte care se administrează per os înaintea raţiei cu circa 30 minute în doze de 10 – 25 g la animalele mari, 2 – 5 g la animalele mijlocii şi 0,5 – 2 g la cele mici.
Rădăcina de genţiană (ghinţură). Planta, Gentiana lutea din fam. Gentianaceae, conţine 1-3% gentiopicrină care prin păstrare trece în gentiogenină şi gentiamarină. Se folosesc tinctura şi extractul de genţiană.
Rădăcina de păpădie. Drogul provine de la planta Taraxacum officinalis din fam. Compositae. Conţine taraxacină, tanin, inulină. Se recoltează toamna târziu, iar primăvara se recoltează frunzele.
Ţintaura (fierea pământului). Se recoltează părţile aeriene în timpul înfloririi de la Centaurium umbelatum din fam. Gentianaceae. Conţine centaurină, eritrocentaurină, gentiopicrină.
Frunzele de trifoi de baltă (trifoi amar) se recoltează de la planta Menyanthes trifoliata din fam. Gentianaceae. Drogul conţine glicozidul amar meniantina care prin hidroliză trece în meniantol şi glucoză.
Schinelul. Se folosesc părţile aeriene de la planta Cnicus benedictus din fam. Compositae, care se recoltează în timpul antezei.
În medicina umană se utilizează o tinctură neoficinală numită Tinctura amară care conţine principii active din ghinţură, fierea pământului, păpădie, precum şi din părţi aeriene de la pelin şi coji de portocale. Se poate folosi la animalele mici, câte 10 – 15 picături de mai multe ori pe zi.
În F.R. X sunt trecute o serie de tincturi care se pot utiliza în acelaşi scop: tinctura de portocale, tinctura de genţiană, tinctura de nucă vomică.
B. Digestive aromatice
În această grupă se încadrează drogurile vegetale care conţin uleiuri eterice, adesea alături de principii amare. Acţiunea eupeptică se produce atât pe cale reflexă (datorită principiilor amare), cât şi direct prin stimularea receptorilor de la nivelul mucoasei stomacale (datorită uleiurilor eterice).
Uleiurile eterice conferă drogurilor un gust agreabil şi miros plăcut care de asemenea contribuie la îmbunătăţirea apetitului. Posedă şi proprietăţi antifermentescibile şi carminative. Drogurile aromatice se utilizează ca şi cele amare şi aproximativ în aceleaşi doze.
:p>
Pelinul. Planta se numeşte Artemisia absinthium, din fam. Compositae. Se folosesc părţile aeriene care conţin absintină, anabsintină, un ulei eteric, o cetonă, azulen. Tinctura de pelin se administrează în doze de 1 – 8 g la animalele mari şi 0,1 – 0,3 g la animalele mici.
Ienupărul. Planta se numeşte Juniperus communis din fam. Cupressaceae. Se foloseşte fructul care este o pseudobacă. Se recoltează şi se usucă toamna. Drogul conţine cel puţin 0,8% ulei volatile. Se utilizează sub formă de infuzii, decocturi, electuarii.
Muşeţelul. Drogul este reprezentat de inflorescenţa de la planta Matricaria chamomilla din fam. Compositae. Conţine 0,15 – 0,5% ulei eteric bogat în azulen, apoi o substanţă amară – acidul antemic, mucilagii, taninuri. Se recomandă sub formă de infuzii sau decocturi ca antiinflamator, antiseptic, antifermentescibil, liniştitor, antispasmodic, eupeptic.
Codiţa şoricelului. Drogul este reprezentat de părţile aeriene de la Achilea millefolium din fam. Compositae. Se recomandă ca şi muşeţelul.
Calamul aromatic (rizom de obligeană). Este un drog provenit de la planta Acorus calamus din fam. Acaceae. Conţine acorină (principiu amar) şi un ulei volatil 2,5%. Are aceleaşi utilizări ca şi muşeţelul şi codiţa soricelului.
Anasonul. Drogul îl constituie fructul de la planta Pinpinella anisum din fam. Umbeliferae. În uleiul de anason există 80 – 90% anetol, apoi terpene, un ulei gras. Are şi calităţi carminative, expectorante şi antiparazitare externe în special pentru păsările de colivie, ulei de anason 1% în alcool.
Feniculul (anason dulce, molură). Drogul este reprezentat de fructul de la planta Phoeniculum vulgare din fam. Umbelliferae. Se foloseşte ca şi anasonul.
Chimenul (chimion). Drogul este reprezentat de fructul de chimen (Carum carvi) din fam. Umbelliferae. Are aceleaşi utilizări ca şi anasonul.
Frunzele de mentă. Drogul provine de la planta Mentha piperita din fam. Labiatae. Conţine un ulei volatil (1%), în care predomină mentolul (50%). Frunzele de mentă mai conţin de asemenea tanin. Infuziile de mentă se recomandă ca remediu digestiv, carminativ şi antispasmodic intestinal.
Sămânţa de muştar negru (Sinapis nigra). Pe lângă proprietăţile iritante, posedă şi calităţi eupeptice.
Coaja de portocală. Este pericarpul de la Citrus aurantium din fam. Rutaceae. Drogul conţine 1% ulei eteric. Se folosesc tinctura de coji de portocală şi siropul de portocală.
Siropul de lămâie conţine 1% ulei eteric de lămâie (Citrus limon) din fam. Rutaceae, folosit ca eupeptic.
Usturoiul. Se folosesc bulbii plantei Allium sativum din fam. Liliaceae pentru conţinutul lor în ulei eteric (0,5 – 2%) şi alicină (antibiotic).
C. Digestive saline
Digestivele saline măresc secreţiile gastrice şi trezesc apetitul, fluidifică secreţiile, exercitând astfel acţiune anticatarală. Acţionează atât direct asupra glandelor, cât şi reflex, datorită gustului lor care stimulează papilele gustative. Dozele sunt de câteva zeci de grame la animalele mari şi câteva grame la animalele mici.
Clorura de sodiu se întâlneşte sub formă de pulbere, ser fiziologic şi soluţie hipertonică 10 – 20%. În urma administrării la animale se produc următoarele efecte:
a) este digestiv şi activator al peristaltismului gastrointest
inal;
b) este resalinizant şi ca urmare este indicată în situaţii de vomă intensă, diaree, arsuri şi alte stări însoţite de pierderi de electroliţi. În astfel de situaţii se folosesc soluţiile izo- sau hipertone;
c) are rol antitoxic, fiind indicată în stări toxiinfecţioase de natură furajeră;
d) este vomitiv la carnivore dacă se administrează per os sub formă de soluţie hipertonă. Se administrează ca digestiv în apa de băut (10 – 25 g la cabaline, 20 – 50 g la bovine, 1- 3 g la rumegătoare mici, 0,1 – 0,3 g la câini; se evită folosirea la porci şi păsări care sunt sensibile la excese de sodiu). Serul fiziologic se utilizează ca resalinizant şi antitoxic, intravenos sau subcutant, 500 – 2000 ml la animalele mari, 50 – 300 ml la cele mijlocii şi 50 – 100 ml la animalele mici sau sub formă de soluţii hipertonice 10% – 20% intravenos, calculându-se 0,05 g NaCl/kg. Soluţia hipertonică se administrează intravenos şi provoacă hipertonie sangvină, atrage apa din ţesuturi, creşte tensiunea arterială şi tonusul organelor interne ale aparatului digestiv. Pentru a nu se produce intoxicaţie cu sare se face o singură administrare.
Bicarbonatul de sodiu se prezintă sub formă de pulbere fină albă cu gust uşor sărat. Se foloseşte ca digestiv, antiacid gastric (în gastrite hiperacide, ulcer gastrointestinal, intoxicaţii cu acizi şi se administrează concomitent cu medicamente acide). Pe cale generală acţionează ca antiacid sistemic în acidoze metabolice, acidoză rumenală, intoxicaţii.
Întrucât se elimină parţial prin glandele bronşice, se foloseşte ca expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice în bronşite şi bronhopneumonii. Se poate folosi şi ca alcalizant al secreţiilor mucoaselor sub formă de spălături în soluţii 1 – 3% în stomatite, vaginite, endometrite, mamite.
Acţiunea farmacodinamică a bicarbonatului de sodiu la nivelul tubului digestiv este complexă: în primul rând neutralizează acidul clorhidric din stomac, apoi la 10 – 15 minute stimulează celulele glandulare, concentraţia de acid clorhidric creşte, în continuare trece în intestine de unde pe cale reflexă stopează secreţia de acid clorhidric şi a altor secreţii digestive.
Sulfatul de sodiu (sarea lui Glauber) se prezintă sub formă de cristale incolore, transparente, eflorescente, inodore, cu gust sărat, slab amar; la 33º C se dizolvă în apa de cristalizare; la aer pierde această apă, devenind pulbere amorfă. Se solubilizează în apă, soluţiile având pH neutru.
Medicamentul în doze mici este digestiv, iar în doze mari purgativ. Ca digestiv se administrează sub formă de breuvaj, în doze de 15 – 20 g la animalele mari, 3- 10 g la animalele mijlocii şi 2 – 5 g la porc.
Sarea de Karlsbad – Sarea de Karlovy – Vary este un amestec pulverulent format din sulfat de sodiu 22 părţi, bicarbonat de sodiu 18 părţi, clorură de sodiu 9 părţi şi sulfat de potasiu 1 parte, soluţiile 0,6% sunt asemănătoare apelor minerale de Karlovy – Vary. Ca mecanism de acţiune, la început acţionează sulfatul de potasiu şi clorura de sodiu care stimulează terminaţiile senzitive digestive (gastrice şi intestinale şi ca urmare îmbunătăţesc funcţiile secreto-motorii), apoi la 30 – 60 minute intervin sulfatul de sodiu şi bicarbonatul de sodiu care acţionează în continuare în acelaşi sens. Medicamentul îmbunătăţeşte şi absorbţia pentru o durată de timp mai îndelungată, în plus fiind şi coleretic, expectorant şi diuretic.
Sarea artificială de Karlsbad se prepară din sulfat de sodiu 3 părţi, bicarbonat de sodiu 2 părţi şi clorură de sodiu 1 parte. Dacă se depăşesc dozele digestive, sarea de Karlsbad nu se mai absoarbe din intestin, astfel provocându-se efect purgativ.
D. Digestive fiziologice (înlocuitori ai secreţiilor digestive)
· Substituenţi ai secreţiei gastrice
Acidul clorhidric este un lichid limpede, incolor, cu miros înţepător, care se amestecă cu
apa şi alcoolul. Există în comerţ acid clorhidric concentrat (35%) şi acid clorhidric diluat 9 – 10%. Are un rol deosebit în digestia proteinelor. Pentru a activa pepsinogenul, trebuie o soluţie 0,2% de acid clorhidric; peste această concentraţie se produce contracţia pilorului. Acidul clorhidric diluat se administrează sub formă de breuvaj, de obicei în amestec cu pepsină, tincturi, siropuri în doze de: bovine 15 – 30 g, rumegătoare mici 2 – 5 g, cal 10 – 20 g, porc 1-2 g, carnivore 0,1 – 0,5 g. În hipo- şi anaciditate gastrică, precum şi în timpanism, se recomandă soluţie 0,1 – 0,5%, în doze de 1 – 2 linguri acid clorhidric 10% la 1 litru de apă.
În organism, acidul clorhidric este secretat de celulele mucoasei gastrice, având rol în digestie prin următoarele mecanisme:
– transformă pepsinogenul în pepsină;
– realizează pH-ul necesar acţiunii proteolitice a pepsinei;
– favorizează absorbţia fierului (prin transformarea Fe3+ în Fe2+) şi a calciului;
– asigură sterilitatea sucului gastric;
– influenţează secreţia intestinală şi pancreatică.
Se utilizează ca medicaţie de substituţie (sub formă de soluţii diluate) în deficitul secretor al mucoasei gastrice parţial şi total cu hipoclorhidrie sau anaclorhidrie şi tulburări digestive consecutive (indigestie, meteorism, diaree) şi ca medicaţie adjuvantă în terapia cu fier.
Pepsina este un produs enzimatic format din enzime proteolitice din mucoasa stomacală proaspătă de bovine sau porcine, purificată şi diluată cu lactoză la titrul indicat. Se prezintă sub formă de pulbere amorfă albă, uşor gălbuie, cu miros slab caracteristic, cu gust dulceag, solubilă în apă. Se utilizează în insuficienţele secretorii stomacale, 2 – 5 g la animalele mari şi 0,2 – 0,5 g la animalele mici. În mod obişnuit se asociază cu acid clorhidric.
Pepsina, sub forma produsului comercial Cheag comprimate, fiecare comprimat conţinând 1 g pepsină cu titrul 1:20000, se utilizează la prepararea produselor lactate acide.
· Substituenţi ai secreţiei pancreatice
Sucul pancreatic este produs de pancreasul exocrin şi conţine:
– enzime proteolitice: tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaze, elastaza, colagenaza;
– enzime glicolitice: amilaza;
– enzime lipolitice: fosfolipaza, trigliceridesteraza, colesterolesteraza;
– &nbsp
; nucleaze: dezoxiribonucleaza şi ribonucleaza.
Reglarea secreţiei se face pe cale nervoasă (parasimpatică vagală) şi hormonală (gastrină, secretină, pancreozimină).
În diverse afecţiuni ale pancreasului exocrin apar:
– hiposecreţia pancreatică exocrină, cu tulburări de digestie, absorbţie şi fermentaţie sau putrefacţie la nivel intestinal;
– hipersecreţia pancreatică exocrină, cu tulburări ce pot evolua până la necroză pancreatică.
Medicaţia de substituţie este indicată în insuficienţă pancreatică exocrină, enterocolite, meteorism (cu tulburări dispeptice).
Aceste substanţe se utilizează asociate între ele, precum şi cu alte substanţe utile în digestie (bilă, hemicelulaze, bromelină).
Diversele preparate comerciale se obţin prin asocieri ale unor enzime: tripsină, lipază, amilază, precum şi enzime vegetale: hemicelulază, bromelină (enzimă proteolitică din ananas, activă între limite largi de pH), ficină (enzimă din sucul de ficus, activă între limite largi de pH).
Tripsina este o enzimă proteolitică secretată de pancreas sub forma precursorului inactiv tripsinogen, activat de enterokinază sau de cantităţi mici de tripsină. Corectează dispepsia consecutivă insuficienţei secretorii pancreatice.
Pancreatina este un preparat enzimatic purificat, obţinut din pancreas proaspăt de porcine sau ovine.
Produse comerciale de uz uman
Triferment se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină, lipază şi amilază. Doza este de 3- 6 drajeuri pe zi la omul adult. Se administrează în timpul sau imediat după mesele principale. Produsul poate fi utilizat şi în medicina veterinară, la carnivore şi porcine în situaţie de anorexie, dispepsii.
Cotazym – forte se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină, lipază, amilază, celulază şi extract uscat şi purificat de bilă.
Festal – preparat sub formă de drajeuri ce conţin lipază, amilază, proteaze pancreatice, hemicelulază şi bilă de bou uscată şi purificată.
Digestal, drajeuri cu pancreatină, extract de bilă de bou şi hemicelulaze.
Panscebil, drajeuri cu enzime pancreatice, extract de bilă de bou şi hemicelulaze.
Kreon, Mezym – aceste preparate sunt indicate în insuficienţă pancreatică, pancreatită cronică, dispepsii, exces alimentar, intoleranţă la grăsimi. Dozele la om sunt de 1- 2 comprimate după mesele principale.