Substante Antivomitive

Substante Antivomitive
An 3 Semestrul 2
Farmacologie
Preluare dupa Farmacologie – FMVB
Voma este un act de reflex cu rol benefic în cazul unor intoxicaţii şi în supraîncărcarea stomacului, şi un simptom important în diagnosticul unor boli. În anumite situaţii totuşi voma trebuie combătută, ca de exemplu:
– voma de natură centrală din anumite boli nervoase şi infecţioase;
– voma toxică;
– voma metabolică;
– voma consecutivă unor intervenţii chirurgicale;
– voma datorată răului de voiaj ( Kinetoza).
Antivomitivele sunt medicamente capabile să liniştească greaţa şi voma. Ele acţionează predominant la nivelul formaţiunilor centrale implicate în actul vomei: centrul vomei, zona chemoreceptoare declanşatoare din bulb, nucleii vestibulari, interferând probabil cu efectul unor mediatori chimici (dopamină, serotonină, histamină, acetilcolină).
Antivomitivele sunt medicamente care combat voma, acţionând simptomatic-patogenic la nivel central sau periferic în arcul reflex al vomei.
În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune predominant, antivomitivele pot fi centrale şi periferice.
A. Antivomitive cu acţiune centrală – sunt substanţe care inhibă centrul vomei. Unele medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală, favorizând tranzitul normal, sunt propulsive gastro-intestinale (prokinetice).
Efectul prokinetic (propulsiv gastrointestinal) rezultă din următoarele mecanisme:
– activarea directă a receptorilor colinergici muscarinici de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice din musculatura netedă gastrointestinală;
– inhibarea acetilcolinesterazei (enzima ce catalizează degradarea acetilcolinei) cu acumularea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale;
– creşterea eliberării de acetilcolină în sinapsele neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale prin stimularea neuronilor motori primari din plexul mezenteric.
Clasificare
– antagoniştii dopaminei:
– fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice (clorpromazina) şi piperazinalchilice (proclorperazina, tietilperazina);
– benzamide: metoclopramid;
– antagoniştii serotoninei: ondansetron granisetron, tropisetron;
– antihistaminice: – fenotiazine: prometazina, feniramina;
– cinarizina;
– parasimpaticolitice (anticolinergice centrale): scopolamina (acţionează şi asupra centrilor vestibulari, fiind activă în răul de mişcare).
A. Antivomitive periferice
– anestezice locale: anestezină, lidocaină, apă cloroformată;
– carminative: anason, mentă (eficacitate în cazuri uşoare).
Eficacitatea unor substante antivomitive scade în ordinea: antidopaminice, antiserotoninice, anticolinergice centrale, antihistaminice, parasimpaticolitice, anestezice locale, carminative.
Antivomitivele sunt indicate numai după stabilirea diagnosticului şi cauzei vomei:
– în voma care constituie o problemă pentru pacient;
– în răul de mişcare, profilactic;
– în tulburări digestive, biliare, hepatice;
– în intoxicaţii;
– în greaţa şi voma induse de chimioterapia anticanceroasă.
A. Antivomitive centrale
· Antagoniştii dopaminei
Fenotiazinele neuroleptice – clorpromazina (clordelazin, plegomazin, largactil), proclorperazina (Emetiral), tietilperazina (Torecan), sunt antivomitive. Acestea acţionează predominant asupra zonei chemoreceptoare declanşatoare din bulb (probabil prin antagonizarea dopaminei), ceea ce explică eficacitatea faţă de voma mediată prin chemoreceptorii centrali – provocată de anestezice şi de alte medicamente, în uremie, în boala de iradiaţie. Sunt în general bine suportate, în condiţiile folosirii ocazionale ca antiemetice. Uneori provoacă somnolenţă sau hipotensiune ortostatică.
Cele mai folosite sunt produsele de uz uman, Emetiral (maleat de proclorperazină) şi Torecan (maleat de tietilperazină) ambele de natură fenotiazinică. Emetiralul se prezintă sub formă de drajeuri a 5 mg şi supozitoare a 5 mg şi 25 mg, torecanul sub formă de drajeuri de 6,5 mg şi fiole 1 ml 6,5%.
Clorpromazina – este un antivomitiv eficace la doze mici, subneuroleptice.
Proclorperazina – este un antivomitiv foarte eficace la doze mici (5-10 mg, de 1-3 ori / zi).
Tietilperazina – este un derivat de fenotiazină, utilizat exclusiv ca antiemetic (nu şi ca neuroleptic). Este un antagonist al dopaminei cu acţiune asemănătoare proclorperazinei, fiind un antiemetic puternic şi un sedativ slab.
Metoclopramid – este un antagonist al dopaminei. Administrat per os se absoarbe rapid, are o biodisponibilitate de peste 75%, dar cu o variabilitate mare datorită efectului primului pasaj hepatic. Biotransformarea are loc la nivel hepatic prin sulfo şi glucuronoconjugare.
Prezintă o distribuţie largă în ţesuturi, difuzează prin bariera hematoencefalică şi prin placentă şi se elimină pe cale urinară în mare parte sub formă de metaboliţi. Timpul de înjumătăţire este mediu, dar creşte considerabil în insuficienţa renală.
Prezintă efect antivomitiv antidopaminergic eficace, efecte propulsive, colinergice (periferice, prin eliberarea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare digestive). Ca urmare, stimulează peristaltismul esofagului, stomacului, intestinului subţire, creşte tonusul sfincterului cardia, relaxează sfincterul piloric, împiedică refluxul gastro-esofagian şi duodeno-gastric, grăbeşte golirea stomacului, grăbeşte tranzitul intestinului subţire.
Se utilizează ca antivomitiv în toate tipurile de vomă, dar cu rezultate slabe în cea produsă de kinetoză. Se poate folosi şi ca propulsiv (prokinetic) în: reflux esofagian, spasm piloric. Se prezintă sub formă de comprimate, soluţie injectabilă, supozitoare. Doza este de 0,1-0,3 mg/kg.
Domperidon – este un antidopaminergic central (efect antivomitiv) şi periferic (efect prokinetic). Administrat per os are o biodisponibilitate redusă şi are efecte moderate. Este indicat în sindrom dispeptic, precum şi în voma provocată de alte medicamente.
· Antagoniştii serotoninei
Sunt folosiţi ca antivomitive eficace în voma indusă de anticanceroase şi radioterapie.
· Antihistaminice H1
Prometazina – este un derivat fenotiazinic cu acţiune antihistaminică şi anticolinergică centrală, la nivelul centrului vomei şi nucleilor vestibulari. Este indicată în voma produsă de kinetoză (rău de mişcare) şi voma medicamentoasă, iar ca reacţii secundare produce sedare şi somnolenţă pronunţată.
· Parasimpaticolitice
Scopolamina – este un alcaloid din Hyosciamus niger. Mecanismul antivomitiv se bazează pe acţiune anticolinergică centrală şi la nivelul centrilor vestibulari. Se utilizează ca medicaţie de elecţie în răul de mişcare, profilactic.
B. Antivomitive periferice
Apa cloroformată 0,5-1%. Este un amestec de cloroform cu apă. Se foloseşte la câine în doză de 5-10 ml şi are efect liniştitor la nivelul mucoasei digestive.
Soluţia efervescentă Rivieri – se mai numeşte şi Poţiunea Rivieri. Se folosesc două soluţii: o soluţie de bicarbonat de sodiu 4% în sirop simplu (soluţia B) şi o soluţie de acid citric 3,5% în sirop de lămâie (soluţia A). Se administrează alternativ câte o linguriţă, începând cu soluţia B. La nivelul stomacului se formează citrat de sodiu şi acid carbonic care se descompune în dioxid de carbon şi apă. Dioxidul de carbon are un efect de calmare a terminaţiilor senzitive din stomac.