Subiecte Farmacologie III

Subiecte Farmacologie
An 3 Semestrul 1
III

1. factori care influenteaza doza
2. absorbtia medicamentelor consecutiv administrarii pe cale respiratorie
3.metode de distribuire a medicamentelor la organe si tesuturi
4. fenomene de cumulare
5. alcalii
6. albastru de metilen

1) Factorii care influenteaza doza de medicament

1. Specia

La modul general dozele pe kg sunt mai mici decat dozele/kg la animalele mari. Se considera ca animalele mici au un metabolism mai accelerat, rapid si elimina mai rapid medicamentele. Exista o interrelatie intre doze: daca se considera doza la cal=1; vaca=1-1,5; oaie= 1/8 din doza cal; la fel si la porc; caine =1/40; pisica= 1/100; pasare= 1/100 sau 1/200.
Cal=400kg => 1/80 doza=1/40
Caine=5kg
Exista specii sensibile la anumite medicamente dar si specii rezistente.
Sensibile: bovinele la produsele pe baza de Hg, cabalinele sunt sensibile la fenotiazina, procaine,
caine si pisica la sulfamide (caine mai ales), pisica la paracetamol.
Rezistente: cabaline si cainii la fenilbutazona, iepurii la atropine, digitalice, sobolanii la doze de digitalice de 100 de ori mai mari decat la om.

2. Varsta

Dozele pe kg la tineret sunt mai mari decat la animalele adulte si pe masura ce animalele imbatranesc doza scade- tineretul are un metabolism mai rapid si descompune mai repede medicamentul.
Exceptii: copiii sunt mai sensibili la deprimantele ale SNC si la cloramfenicol decat adultii.

3. Starea fiziologica

La animalele gestante doza/kg se reduce cu 5-10% fata de cele negestante. In perioada de gesstatie este interzisa utilizarea unor medicamente ca: parasimpaticomimetice, purgative, ocitocice, narcotice. La animalele in lactatie este interzisa utilizarea unor medicamente care necesita o perioada de asteptare lunga.

4. Starea de intretinere

In general la animalele cu o stare de intretinere precara doza/kg se reduce usor fata de cele cu o stare buna.

5. Sexul

In general doza la femele/animal este mai mica decat la masculi dar tine de greutate. La modul general s-a constatat ca nu exista diferente cu unele exceptii cand este posibila aparitia unor interferente hormonale.
Ex: la sobolanii masculi sunt mai rezistenti la depresoare ale SNC pt ca se pare ca datorita echipamentului hormonal enzimele microzomale sunt mai active.

6. Evolutia afectiunii

In cazul unor afectiuni acute se folosesc doze mari la intervale scurte , subacute si cronice- doze mai mici la intervale mici.

7. Calea de administrare

Pe cale orala si rectala – dozele cele mai mari

8. Repetarea si asocierea

Daca administrarea se repeta si se constata fenomenul de acumulare se suspenda administrarea.

9. Temperatura ambianta

Daca depaseste o anumita limita , metabolismul este mai lent si ca urmare medicamentele au efect mai puternic si mai lung.

10. Stresul

In stres in org creste cantit de adrenalina, ca urmare scade debitul renal si deci eliminarea se face mai lent.

11. Factorul individual

Determina starea de functionare a org interne mai ales a celor care metabolizeaza medicamentul.
Administrarea la 120 cai arecolina 0,1mg/kg
87 cai- reactie normala
24 cai- s-au intoxicat
3 cai- efect f slab, 4 cai- fara efect. S-a constatat ca este vb de deficiente enzimatice genetice.

2) Absorbtia medicamentelor consecutiv administrarii pe cale respiratorie

– medicamentele pot fi absorvite la niv mucoasei nazale, rinofaringiene, bronchica, niv epiteliului alveolar
– ulterior medicamentele trec in sange la nivelul venelor pulmonare si de aici in Marea Circulatie evitandu-se bariera hepatica
– efectul apare rapid (20-30 sec) dar in general este de scurta durata

3) Metode de distributie a medicamentelor la organe si tesuturi

Distributia in tesuturi
Este o constanta ce reprezinta raportul dintre doza administrata in mg/kg corp si concentr plasmatica stab in mg/l.
Cu cat conc plasmatica a unui med este mai mare cu atat vol de distributie este mai mic.
Ex: dextranii care raman in mare parte la niv sangelui
Cu cat concentratia plasmatica este mai mica, cu atat volumul de distributie este mai mare
Ex: alcoolul
Volumul de distributie se rasfrange si asupra vit de eliminare a med din org: med care se distribuie mai mult se elimina mai lent din organism.
In functie de modul de distributie medicamentele se impart in:
– med care nu parasesc patul vascular: dextranii
– med care ajung in spatial interstitial dar nu difuzeaza intracel iodurile
– med care ajung in spatial intracel: fenazona
Dupa uniformitatea cu care se distribuie:
– med care se distrib uniform in toate tesuturile
– med care se distrib selectiv in anumite tesuturi de electie
– subst care difuzeaza mai intai in anumite org si tes apoi se distribuie in alte org si tes.
Ex: barbiturice, narcotice administrate i.v.- in ft scurt timp la niv creierelui- preluate iar de sg- se depoziteaza la niv tes adipos, efectul lor este de scurta durata.

4) Fenomene de Cumulare

CUMULAREA
Fenomen prin care se produce cresterea concentratiei unei substante in sange si in tesuturi peste valorile obisnuite corespunzatoare dozelor terapeutice.
Consecinta o reprezinta aparitia unor efecte principale mai puternice precum si diversificarea efectelor adverse. Cauzele cumularii sunt reprezentate: doze, gramaje.
Administrari prea frecvente absorbtie intensificata cum ar fi in cazul unor atonii gastrointestinale/enterite. Consecinta poate fi o metabolizare mai lenta.
Exista medicamente care prin definitie au tendinta de a se metaboliza lent si ca urmare prezinta pericolul de cumulare. Putem mentiona digitalicele,stricnina,derivati ai arseniului.
In astfel de situatii se recurge la anumite scheme terapeutice prin care: se mareste intervalul dintre administrari, se reduce treptat doza, se efectueaza serii de tratamente intrerupte de pauze.
In cazul unei eliminari scazute (ex: prezenta unor afectiuni la nivelul unor org de eliminare) se poate inregistra o prelungire a efectului unui medicament ce poate duce la fenomene de cumulare.

5) Alcalii

-Sunt dezinfectante puternice, inodore, usor accesibile si relativ ieftine. In concentratii marite alcaliile devin iritante si chiar caustice. Alcaliile dezinfectante se folosesc prin stropire, spalare etc.
– Hidroxidul de sodiu (soda caustica)
-este inodor, foarte caustic, solubil in apa. Se pastreaza in locuri uscate.
-În concentraţie de 1 %o este bacteriostatic, 1-4 % este bactericid şi sporicid, mai ales soluţiile fierbinţi, acţionând şi în profunzimea substratului, 1 % este moderat iritant pentru ţesuturi, 3 – 5 % este puternic iritant, iar 10% caustic.
Hidroxidul de sodiu posedă calităţi dezinfectante apreciabile în viroze şi în bacterioze.
– Hidroxidul de potasiu (Kalii hydroxidum, KOH). Substanţă asemănătoare cu precedenta.

-Hidroxidul de calciu (varul stins)
-Este o pulbere alba, greu solubila in apa, lipsit de proprietati dezinfectante
-este mai intens bactericid decat varul nestins
-se utilizeaza ca dezinfectant numai in bacterioze fiind activ in special fata de formele vegetative. Sporii se distrug abia peste 15-25 zile.
-antiparazitar extern fata de capuse si paduchi, se recomanda pt dezinfectia peretilor din grajduri, a pardoselilor, stanoagelor, vagoanelor.

– Oxidul de calciu (Varul nestins). Se foloseşte pentru obţinerea hidroxidului de calciu şi pentru distrugerea cadavrelor.

– Carbonatul de sodiu(soda de rufe)
-pulbere alba granuloasa, solubila usor in apa rece si f usor in apa calda
-se utilizeaza ca dezinfectant pt bidoane de lapte, sticlarie, cauciuc
-este bun pt curatarea pielii de cruste.

6) ALBASTRU DE METILEN
-pulbere cristalina de culoare albastru inchis, solubila in apa
-Soluţiile 0,1 – 1 % se folosesc în tratamentul plăgilor de vară, ulcerelor interdigitale, stomatitelor şi arsurilor.
-Asupra tegumentului lezat, în caz de arsuri sau plăgi, determină o uşoară acţiune analgezică locală, o antisepsie moderată, dar durabilă, nefiind iritant.