Subiecte Farmacologie II

Subiecte Farmacologie
An 3 Semestrul 1
II

1.faza de circulatie sanguina a medicam
2.indicele terapeutic
3.receptorii pt medicamente
5.acizii cu actiune antiseptica si dezinfectanta
6.rivanolul

1. Faza de circulatie sangvina a medicamentelor

Principalul fenomen care are loc la nivelul sangelui este legarea de proteinele plasmatice.
Exista 35 proteine plasmatice, dar numai 15 servesc transportului medicamentului.
Unele proteine transporta un singur medicament.
Ex: transferina transporta numai Fe
transcobalamina transporta numai vitamina B12
transceruloplasmina transporta numai Cu
Alte proteine pot transporta mai multe medicamente.
Ex: albumina transporta vit, hormoni, alte subst.
Fortele care leaga medicamentele de proteinele plasmatice pot fi 1) leg covalente,
2)ionice sau forte Van Der Waals.
Cele mai putine leg covalente cele mai slabe fiind Van der Waals.
Fiecare medicament prezinta o constanta (K) de legare de proteine plasmatice, care depinde de concentratia medicamentului in sange si de natura substantei medicamentoase.
Sulfamidele se cupleaza cu proteina in procent de 50-60%. Acestea actioneaza rapid si se elimina repede din organism. Exista si sulfamide care se cupleaza cu proteine 80-90% si se numesc RETARD, actionand un timp mai indelungat.
Nu intreaga cantitate de medicamente se leaga de proteinele plasmatice, existand o fractiune libera si o
fractiune cuplata cu proteinele.

Fractiunea cuplata cu proteinele se va elibera in mod treptat, mentinand o concentratie stabila un timp mai indelungat. In momentul administrarii medicamentului, fractiunea ce isi exercita efectul este numai fractiunea libera.

In ceea ce priveste legarea de proteine plasmatice exista intotdeauna o competitie intre medicamente. Astfel, med A poate indeparta un alt med B de pe receptorul proteic si astfel concentratia sangvina a med B poate creste. Acest fen poate avea un aspect negativ.
De ex, salicilatii, sulfamidele si pirazolonele indeparteaza de la nivelul proteic subst anticoagulante si pe cele antidiabetice astfel incat datorita concentratiei sangvine crescute a acestora din urma pot aparea fenomene hemoragipare sau hipoglicemie.
Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice poate duce la formarea unor complexe alergogene. Asa se poate intampla in cazul penicilinei, sulfamidelor, digitalicelor. La animalele subnutrite apar fenomene de hipoproteinemie, ca urmare scade capacitatea de legare a proteinei plasmatice si ca urmare unele medicamente care sunt putin ofensive pot deveni toxice.
Ex: cardiotonicele la om
Capacitatea de legare a proteinei serice este limitata astfel incat daca in organism la un moment dat se introduc cantitati mari de medicamente acestea nu se pot lega de proteine, fractiunea libera este mult prea mare si poate avea efecte toxice.
In timpul fazei de circulatie sangvina, concentratiile cele mai mari de medicamente se inregistreaza la nivelul organelor puternic vascularizate: suprarenale, rinichi, inima, ficat, creier, pulmon, iar concentratiile cele mai mici se intalnesc la nivelul pielii , tesut gras si al extremitatilor membrelor.
Conc unui med la nivelul sangelui are o deosebita importanta atat in ceea ce priveste efectele terapeutice, cat si efectele adverse. Aceasta conc depinde de doza de medicament, forma farmaceutica, calea de administrare, capacitatea de filtrare a rinichiului.
In cazul unui medicament care se administreaza pe cale i.v., conc la nivelul sangelui creste rapid cand se termina administrarea.
Atunci cand un medicament se administreaza pe o alta cale si necesita o faza de absorbtie, conc la nivelul sangelui creste in mod treptat pana cand se realizeaza un echilibru intre absorbtie si eliminare. Dupa aceea, chiar daca absorbtia continua, eliminarea devine preponderenta si conc incepe sa scada.
Det conc sangvine a unui medicament este necesara in vederea stabilirii dozelor in care trebuie administrate si a intervalelor dintre administrari. Din acest punct de vedere exista o concentratie sangvina terapeutica, una toxica si una letala.
Ex: la om, conc sangv terapeutica aspirina= 2-10 mg/100ml sange
conc toxica = 15-30 mg/100ml sange
conc letala =50mg/100 ml sange
Concentratia sangvina a unui medicament se denumeste cu ajutorul sufixului: “-emie”
Ex: penicilinemia bacteriostatica = 0.03-0.06 U.I/ml
Sulfamidemia bacteriostatica = 5mg%

2.Indicele Terapeutic
Este un indice de siguranta care arata de cate ori este mai mare DL(doza letala)comparativ cu DE (doza eficace)

DL50
IT= ———
DE50
In general arata toxicitatea medicamentelor si este de preferat ca sa fie mare ( mai mare decat 10)

3.receptorii pt medicamente
1. RECEPTORI CUPLATI CU PROTEINE G
Cei mai raspanditi din organism , formati din 7 segmente transmembranare S1-S7, situsul de legare a medicamentului se afla extracelular si implica seg 3,4,5.
Intracelular se afla mai multe anse: ansaIII se uneste cu segmentele S5,S6 si este cuplata la randul ei cu o proteina cu structura specifica denumita prot G.
Proteina este formata din 3 subunitati:α,β,δ. Ca urmare a fixarii medicamentului de situsul de legare subunitatea α se decupleaza de β,δ, consecutiv decuplarii ea fixeaza o molecula guanozintrifosfat si ca urmare subunitatea α poate sa modifice functiile anumitor enzime intracelulare. Aceasta modificare apare ca un efect al stimularii receptorului. In acelasi timp insa subunit α are si proprietatile catalitice in timp ducand la hidroliza guanozintrifosfatului. Consecutiv acestui fenomen subunit α se recupleaza la β,δ iar efectul medicamentului inceteaza. Metoda de actiune a medicamentelor care act. prin intermediul receptorilor cuplati cu proteinele G este mai lunga comparativ cu a celor care act prin intermediul canalelor ionice.
Initial au fost descrise 2 proteine G (Gs,Gi)- pt stimulare si inhibitie, ambele tipuri de proteine modifica functiile adenilatciclazei. Ulterior s-a constatat ca exista si alte tipuri de proteine capabile sa modifice functiile altor enzime. Acestea au fost notate cu Go. In realitate celula este cea care produce efectul final in f de particularitatile sale functionale.Medicamentul este considerat mesager de ordinul 1, iar adenilatciclaza este considerata mesager de ordinul 2. Ca urmare a legarii medicamentelor celor 2 receptori se declanseaza un raspuns celular.
Receptorii Enzimatici
Formati din portiunea transmembranara de micile dimensiuni formate din segmentele extracelulare mai mici si intracelulare relativ voluminoase si care sunt legate intre ele .
La nivelul portiunilor extracel exista situsuri de legare pt medicamente prin intermediul acestor situsuri transmitandu-se stimuli ce modifica functionalitatea unor enzime din int cel respective putand activa/inhiba proprietatile acestor enzime: receptorii pt insulina.
Receptorii Nucleari
Formatiunile intracel, formate din 2 subunit (efectoare,reglatoare), cat timp cele 2 sunt cuplate receptorul este activ. Pe subunitatea efectoare exista un situs de legare pt medicamente si prin fixarea medicamentelor la niv acestui situs receptor este permisa desprinderea subunitatii efectoare. Complexul medicament-subunitate patrunde in nucleu si modif sinteza unor proteine cu rol enzimatic astfel prin stimularea sintezei de ADNm este stimulata producerea unor proteine iar prin inhibarea sintezei de ARNm este blocata sinteza proteinelor.
Modificarea cant si functionalitatii unor enzime este responsabila de efectul farmacologic. Latenta efectului este mai mare in cazul acestor receptori. Astfel ca este posibil ca un medicament care act prin intermediul acestui tip de receptori sa dispara din organism in timp ce efectul sau mai poate persista o anumita perioada.

4.dependenta medicamentoasa

5.acizii cu actiune antiseptica si dezinfectanta

Intensitatea acţiunii lor dezinfectante este proporţională cu gradul de disociere. Unii acizi anorganici disociază mai bine (acidul azotic, acidul sulfuric), alţii mediocru ( acidul fosforic, acidul fluorhidric), iar alţii slab (acidul boric, acidul carbonic). Acizii pot fi astrigenţi, iritanţi şi caustici. Mai sunt şi antifungici, iar per os antifermentescibili.
1. Acidul acetic (Acidum aceticum, CH3-COOH). Lichid limpede cu miros înţepător caracteristic. În concentraţie de 96 % substanţă activă este oficinal şi se păstrează la Separanda. Oficinal este şi cel cu concentraţia de 28 – 32 %, un lichid cu miros de oţet. Oţetul (Acetum) este neoficial şi conţine 6 – 9 % acid acetic. În soluţie 1 % acidul acetic posedă acţiune antiseptică, astrigentă, antifermentescibilă şi eupeptică; este bactericid, insecticid, iritant şi chiar agent antiinflamator, la 2 – 3 % acţionează moderat cheratolitic, iar la concentraţii mai mari produce efect caustic. Se utilizează ca antiseptic, astrigent şi antiflogistic sub formă de comprese 0,5 – 2 %, ca antizimotic, antiputrid, digestiv şi antidot în intoxicaţii cu alcalii, în soluţie de 0,5 – 1 %, dozele fiind de 200 – 1000 ml la animalele mari
Acidul clorhidric (Acidum hydrocloricum, HCl). Lichid limpede cu 35-38 % HCl gazos, incolor, fumegând. Se păstrează la Separanda. Este oficinal, ca şi acidul clorhidric diluat 10 %.
Acidul sulfuric (Acidum sulfuricum, H2SO4). Lichid limpede, vârscos, foarte avid de apă, foarte corosiv. Este un reactiv oficinal. Substanţele organice se distrug în prezenţa lui. Se păstrează la Separanda. Este util pentru dezinfecţia gunoaielor, pardoselilor, grajdurilor, etc., în soluţii 4 – 5 %, uneori în amestec cu fenol brut. Asupra sporilor de antrax acţionează mai slab decât HCl.
Acidul lactic (Acidum lacticum, CH3-CHOH-COOH). Substanţă oficinală, este de fapt un amestec de acid lactic cu acid lactil acetic. Este un lichid siropos, slab gălbui, acru, cu miros vag particular. În funcţie de concentraţie poate fi antiseptic, antifermentescibil, iritant. Se recomandă în gastroenterite la viţei şi mânji, diluat în mucilagii, 1 – 2 % în doze de 4–8 g. Are electivitate pentru ţesuturile patologice, determinând asupra lor efect caustic.
5. Acidul benzoic (Acidum benzoicum, C6H5-COOH). Lamele albe, mătăsoase, uşor aromatice cu gust acrişor şi iute. Este oficinal. Posedă proprietăţi antiseptice, antifungice, antipruriginoase şi uşor antipiretice. Se recomandă mai ales ca substanţă conservantă pentru alimente şi medicamente.
6. Acidul boric – este o pulbere albă care în prezenţa alcoolului arde cu flacără verde. Se dizolvă în apă până la o concentraţie de 4 %.
Se utilizează în:
– oftalmologie – instilaţii 3 – 4 % în conjunctivite, blefarite, ulcere corneene;
– în stomatite sub formă de glicerină boricată 20 %;
– în afecţiuni cutanate – unguente 10 %;
– în ginecologie – spălături 3 – 4 %.
Nu se aplică pe suprafeţe mari şi nu se administrează per os întrucât este toxic.
Lacrisept – este o soluţie oftalmică ce conţine acid boric şi care se utilizează în oftalmologie pentru igiena ochiului
7. Acidul salicilic – este o pulbere de culoare albă. Acţionează bactericid şi fungicid prin inhibarea sintezei acidului pantotenic.

6.Rivanolul
Rivanolul (Etacridină lactică) este o pulbere de culoare galbenă cu gust amar. Este o substanţă incompatibilă cu clorura de sodiu, cu cloramina, cu iodul, cu taninul, cu sărurile de argint. Acţionează bactericid mai ales faţă de cocii piogeni, streptococii fiind mai sensibili decât stafilococii. Nu tulbură fagocitoza şi nici nu este iritant, neprecipitând proteinele tisulare. Este indicat sub formă de soluţii apoase în concentraţie de 1-2 %o pentru spălarea plăgilor cu multă secreţie, murdărie, spălături ale mucoaselor şi intramamar în mamite streptococice. Se eliberează din farmacie sub formă de soluţie 1 %o în flacoane de 50 şi 100 ml.

Leave a Comment