Subiecte 21-30 (I) Histologie

Histologie Generala si Embriologie
An 1
Material pentru examen
Partea I
Subiecte 21-30

21. FIBRELE MUSCULARE CARDIACE

Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice.
Celulele musculare cardiace lucratoare, impreuna cu tesutul conjunctivo-vasculo-nervos, formeaza miocardul atrial si ventricular.
Miocardocitele lucratoare sau comune au forma cilindroida, ramificata, fiind mai subtiri in atrii si mai groase in ventricule.In general au un singur nucleu, uneori doi, plasat central.Miofibrilele prezinta striatii transversale, ce lipsesc in spatiul sarcoplasmatic, unde sunt vizibile granule de pigment de uzura (lipofuxina).
Miocardocitele lucratoare se anastomozeaza intre ele, formand o retea, in ochiurile careia se afla tesut conjunctiv redus.
Fibrele musculare cardiace din atrii au aceeasi ultrastructura prezentand in plus, granule atriale ce contin un factor natriuretic de natura polipeptidica.Acest factor produce diureza, natriureza si kaliureza masiva, scazand tensiunea arteriala.Au complexul Golgi si reticulul endoplasmatic rugos mai dezvoltate decat cele din ventricule.Tesutul conjunctiv este mai redus cantitativ decat in muschii scheletici, fiind limitat la reduse travee conjunctive, cu celule rare (mastocite, macrofage).El se densifica la nivelul jonctiunii dintre atrii si ventricule, unde formeaza inelele atrio-ventriculare-aortic si pulmonar.Din ele se desprind fibre conjunctive care patrund in valvele cardiace.La bovinele de munca, batrane, se pot osifica.
Fibrele musculare cardiace se contracta involuntar, ritmic si permanent pe tot parcursul vietii.
22. FIBRELE MUSCULARE CARDIACE SPECIFICE

Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice.
Celulele nodale, numite si excito-conducatoare sunt dispuse in masa miocardului contractil, alcatuind un nod sinusal, unul atro-ventricular, fasciculul Hiss si reteaua Purkinje.
Celulele nodale sunt specializate, dotate cu proprietatea de autoexcitabilitate si conductibilitate, fapt ce le permite sa asigure automatismul si conducerea contractiilor cardiace.Se descriu trei tipuri de celule nodale: celulele P, T si Purkinje.
Celulele P, de forma sferoidala, au citoplasma abundenta, cu aspect clar (se numesc si celule „palide”) si nucleu deosebit de mare.Sunt lipsite de sistemul T cu toate ca sarcoplasma lor prezinta numeroase invaginari de natura pinocitara.Nu au functie contractila, miofibrilele fiind in numar redus, neordonate.Mitocondriile sunt reduse ca numar.
Celulele T sau de tranzitie au o organizare intermediara intre celulele P si miocardocitele lucratoare.Astfel contin mai multe miofibrile si mitocondrii.Au rolul de a raspandi impulsul generat de celulele P si de a opri accesul impulsurilor ectopice primare.Sunt dispuse la periferia nodulilor.
Celulele Purkinje sunt mai mari decat miocardocitele lucratoare.Au o citoplasma clara cu numeroase granule de gliogen, un inel de miofibrile situate periferic si un nucleu central. Tubii T sunt absenti.Celulele Purkinje formeaza corpul principal al fasciculului Hiss.

23. TESUTUL MUSCULAR CARDIAC

Se caracterizeaza printr-un metabolism esentialmente oxidativ.Este foarte bogat in mioglobina si mitocondrii. Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice.
Miocardul apare format din celule musculare bine individualizate, ce stabilesc intre ele jonctiuni la nivelul unor discuri intercalare.
Sarcolema (invelisul celular) cuprinde trei componente: plasmalema, lama bazala si lama reticulara.Plasmalema este trilaminata, prezentand o portiune periferica si una interna care cuprinde tubii transversali (T); de asemenea prezinta numeroase invaginari, caveole.Lama bazala se prezinta ca o membrana bazala iar cea reticulara se continua cu spatiul cuprins intre celulele cardiace.Discul intercalar reprezinta un complex jonctional si are rolul de a asigura cuplarea functionala electrica a celulelor musculare.Un disc intercalar prezinta zone cu interdigitatii prevazute cu desmozomi.
Nucleii miocardocitelor lucratoare sunt alungiti, situati central.
Sarcoplasma este mai abundenta decat in fibrele scheletice si cuprinde organite comune, miofibrile si incluzii.Mitocondriile sunt cele mai numeroase ( 250 miliarde/gram tesut miocardic), numar ce permite producerea unei mari cantitati de ATP, utilizarea a numeroase substraturi pt producerea de energie; mitocondriile sunt sensibile la hipoxie, generand infarctul miocardic acut.Lizozomii primari sunt rari, apar mai mult corpii reziduali sub forma de granule de lifuscina, iar peroxizomii sunt prezenti la nivelul benzii Z.Incluziile de glicogen se gasesc in cantitate relativ mare.Miofilamentele sunt mai putin numeroase, dar mai groase si dispuse uniform.
Contractia se realizeaza in aceleasi etape ca si in muschiul scheletic, pe baza mecanismului glisarii, insa cantitati mai mari de ATP; o alta particularitate ar fi ca activitatea Ca 2+ -ATP-aza este diferita de a mioglobinei din muschii scheletici.

24. TESUTUL MUSCULAR NETED

Este format din celule musculare fusiforme ce se contracta involuntar.Nu formeaza organe individualizate anatomic, dar participa la formarea tunicilor contractile ale organelor cavitare.
Fibrele musculare netede se grupeaza formand un fascicul, fasciculele se grupeaza formand straturi longitudinale, circulare sau oblice.Solidarizarea fibrelor musculare netede intr-un fascicul este realizata de catre elementele conjunctive prezente in spatiul extracelular.O retea densa de fibre de reticulina inconjoara ca o teaca fiecare fibra musculara.Fibra musculara neteda este o celula tipica, cu un nucleu alungit dispus central, cu o sarcoplasma cu 2 zone: una centrala ce cuprinde organitele comune si una periferica cu miofilamente si corpii densi.
Invelisul celular
este format din sarcolema propriu-zisa si membrana bazala care este aproape de doua ori mai subtire fata de fibra striata.Sarcolema nu emite tubi T, dar prezinta 3 categorii de formatiuni: caveole, arii dense si jonctiuni intracelulare.Caveolele sunt vezicule, in numar de 150 000 pt fiecare celula neteda; ariile dense cuprind vinculina necesara filamentelor de actina; joctiunile intercelulare sunt de tipul adherens, comunicante si apozitii.
Mitocondriile sunt in jur de 5 % din volum, reticulul endoplasmatic neted mai bine dezvoltat, complex Golgi slab dezvoltat, incluziile de colagen sunt grupate in “plaje” si reprezinta o rezerva de energie, corpii densi sunt specifici fibrelor netede insa nu au un rol inca elucidat, iar filamentele intermediare formeaza o retea citoscheletala.
Aparatul contractil al fibrei musculare netede cuprinde filamente subtiri de actina si miozina; in fibrele musculare netede nu exista sarcomere si nici benzi Z.
In afara aspectului comun se mai intalnesc leiocite ramificate si celule mioepiteliale.Leiocitele apar in tunica mijlocie a arterelor iar celulele mioepiteliale apar in peretele acinilor din glandele exocrine.
Inervatia muschiului neted este realizata de fibre amielinice din sistemul nervos vegetativ, care contin vezicule cu acetilcolina.
Regenerarea tesutului muscular neted se face pe seama tesutului conjunctiv intramuscular.In leziuni circumscrise este posibila multiplicarea numerica a fibrelor netede limitrofe.

25. TESUTUL MUSCULAR STRIAT

Formeaza principala componenta structurala a muschilor scheletici (somatici), dar intra si in alcatuirea musculaturii cavitatii bucale, a faringelui, esofagului, sfincterelor voluntare.Unitatea structurala a tesutului muscular striat este fibra musculara scheletica sau miocitul scheletal, de forma cilindrica, cu lungimi deosebit de mari (explica amplitudinea si viteza mai mare de contractie : se contracta cu frecventa de 100 de ori pe secunda), grosimea lor este diferita in functie de varsta, tipul de solicitare.
In structura unui muschi, fibrele sunt dispuse paralel intre ele si legate prin tesut conjunctiv, care formeaza endomisiul (teaca subtire ce inveleste fiecare fibra), perimisiul (inveleste un fascicul de fibre) si epimisiul (tesut conjunctiv ce inveleste muschiul, ancorandu-l in fascie).Dispunerea fasciculelor de fibre apara caracteristica pt fiecare muschi, putand sa existe muschi fusiformi, semipenati, penati, digastrici sau poligastrici.Endomisiul, perimisiul si epimisiul sunt in continuitate intre ele dar si cu tendoanele, aponevrozele, periostul sau fasciile.
Desi tesutul conjunctiv ocupa numai 15 % din volumul unui muschi striat, el detine un rol important, deoarece compartimenteaza muschiul, ceea ce permite contractia independenta a fasciculelor de fibre (fiecare fibra se contracta dupa legea “totul sau nimic”).
In structura unei fibre musculare striate scheletice intra invelisul celular (cu sarcolema ce contine pompele ionice, tubii T si caveolele), nucleii (20-40/cm) si citoplasma (sau sarcoplasma cu mitocondriile aici numite sarcozomi, necesare pt ATP, numeroase complexe Golgi, lizozomi pt maturarea carnii, retivcul endoplasmatic neted aici numit sarcoplasmic foarte abundent si incluziile sarcoplasmice: granule de glicogen si de lipide).
Vascularizatia tesutului muscular scheletic este foarte abundenta (metabolism intens), iar inervatia este realizata de filete nervoase ce se desprind din ramuri ale nervilor cerebrospinali.
26. SINAPSELE

Sunt structuri specializate, ce realizeaza trasmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul, de la un neuron la un efector sau de la un receptor la un neuron.
Sinapsele pot fi:
Dupa structurile intre care se realizeaza sunt: exodendritice, axosomatice axoaxonice, dendritodendritice, somatodendritice, somatosomatice.
Dupa aspectul morfologic al terminatie axonale exista terminatii in forma de bulb, clopot, cos, maciuca.
Dupa mecanismul care sta la baza trasmiterii impulsului la nivelul jonctiunii:
1. sinapse chimice (activitatea lor se bazeaza pe un mediator chimic)
2. sinapse electrice (activitatea lor se bazeaza pe trasmiterea ionilor)
Dupa criteriul fiziologic pot fi excitatorii sau inhibitorii.
Dupa aspectul veziculelor sinaptice pot fi:
1. vezicule sferice cu centrul clar ce contin acetilcolina
2. vezicule sferice mari cu centrul dens ce contin monoamice
3. vezicule sferice mici cu centru dens ce contin noradrenalina, serotonina
4. vezicule ovalare cu centrul clar ce contin neurotrasmitatori inhibitori
Dupa neurotrasmitatorii prezenti in componenta presinaptica sunt: colinergice (acetilcolina), noradrenergice (noradrenalina), dopaminergice
(dopamina), gabaminergice (GABA), serotoninergice (serotonina).

In structura sinapselor intra o componenta presinaptica (ce contine in butonul presinaptic vezicule sinaptice clare, zona activa a butonului este reprezentata de membrana presinaptica) si o componenta postsinaptica, a carei membrane emita in spatiul sinaptic protuberante.
La nivelul sinapselor, tecile se intrerup, insa exista jonctiuni inchise ce vor realiza o membrana pentalaminara.
Formarea sinapselor sau (sinaptogeneza) cuprinde 4 faze:
1. stabilirea de contacte intre ramificatiile butonale ale axonului si prelungirile neuronului postsinaptic
2. recunoasterea interneuronala care se realizeaza pe baza specificitatii chimice a unor glicoproteine ale matricei extracelulare
3. initierea realizarii ingrosarii postsinaptice
4. constituirea sinapsei definitive

Numarul, natura si nivelul de activitate al sinapselor sistemului nervos la mamifere se modeleaza in functie de solicitari, exista o plasticitate (turnover) a sinapselor al carui ritm variaza cu varsta (fiind mai activ la tineret).
Trasmiterea influxului nervos se realizeaza prin actiunea mediatorilor chimici (acetilcolina, noradrenalina) din microveziculele presinaptice.

27. TERMINATIUNI NERVOASE RECEPTOARE

Sau periferice, apartin ramificatiilor dendritice ale neuronilor senzitivi.Ele pot fi libere sau incapsulate in structuri conjunctive gliale, numite corpusculi senzitivi.
Terminatiile libere sunt ramificatii dendritice in tesutul epitelial, in radacina firului de par, in peretii vaselor sau in tesutul conjunctiv.In epitelii ele formeaza reteaua Langerhans si ajung la celulele Merkel, numite epitelioidocite tactile.
Terminatiile incapsulate sau corpusculii senzitivi sunt localizati in tesutul conjunctiv din piele, in organele interne, muschi, tendoane, etc.Corpusculii senzitivi cuprind in structura lor o terminatie dendritica fara teaca de mielina, care formeaza capsula.Si pot fi:
1. corpusculii Meissner (tactili), din dermul papilar, corionul mucoasei bucale, lingulae, palatine si receptioneaza presiunile fine
2. corpusculii Golgi-Mazzoni (bulboizi), din dermul pulpei digitale, organelor genitale si receptioneaza presiunile medii
3. corpusculii Vater-Paccini (lamelosi), din hipoderm, peritoneu, periost sunt mecanoreceptori si receptioneaza excitatiile produse de presiuni inalte si vibratii
4. corpusculii Krause (termici pt rece), din derm, receptioneaza excitatiile termice
5. corpusculii Ruffini (termici pt cald), tot din derm
6. corpusculii Hrebst-Grandry, prezenti la pasari in pielea ciocului
7. corpusculii genitali, din dermul penian, labial, clitoridian.

Receptorii sensibilitatii profunde pot fi proprioreceptori, controland pozitia staturii si miscarile corpului (fusul neuromuscular, fusul neurotendinos), sau pot fi visceroreceptori, care sunt reprezentati de plexurile nervoase, terminatiile libere din peretii arterelor, venelor si de glomi care sunt formatiuni chemoreceptoare.

28. FIBRELE NERVOASE

Sunt structuri alcatuite dintr-o componenta neuronala (neuritul), reprezentata de axoni sau dendrite, si dintr-o componenta nevroglica ce formeaza tecile.Fibrele nervoase se grupeaza formand fascicule (in creier sau in maduva spinarii) sau nervii periferici (in restul organismului).
Fibrele nervoase, in functie de topografiai lor pot fi centrale (SNC) sau periferice (SNP), iar dupa structura lor pot fi mielinice (cu sau fara teaca Schwann) sau amielinice (fara teaca Schwann sau cu teaca Schwann foarte subtire numite fibre Remak).
Conducerea impulsului nervos este mai rapida in fibrele nervoase cu diametrul mai mare si cu teaca de mielina mai groasa.Teaca de mielina indeplineste un rol bioizolator electric si accelereza conducerea impulsului nervos.Pentru a realiza aceeasi viteza de conducere, o fibra amielinica trebuie sa fie de 4 ori mai groasa.Daca maduva spinarii ai fi alcatuita numai din fibre amielinice, ea ar trebui sa aiba un diametru de mai multi metri.
Structura unei fibre nervoase mielinice periferice cuprinde:
1. neuritul care este format din : neuroplasma, o membrana plasmatica, mitocondrii, neurofibrile, microvezicule
2. teaca de mielina care contine o mare cantitate de colesterol, fosfolipide, cerebrozide, o retea de neuroketina; lipseste in portiunea initiala si terminala o fibrelor nervoase, de asemenea prezinta discontinuitati in lungul sau, iar la intervale neregulate, strangulatii inelare sau noduli Ranvier; are rol mecanic (de sustinere) si trofic (hraneste neuritul).
3. teaca Schwann este situata pe partea externa a tecii de mielina, inconjoara fibra nervoasa trecand peste strangulatiile Ranvier.
4. teaca endoneurala imbraca teaca Schwann si insoteste neuritul pana in apropierea ultimelor sale ramificatii.

Fibrele nervoase nemielinice sau amielinice sunt prezente si in SNC si in SNP, insa in SNP toti neuritii sunt inveliti in lame simple, furnizate de celulele Schwann.In realitate fibrele amielinice prezinta o foarte subtire teaca de mielina si chiar exista si fibre amielinice cu teaca Schwann, avand o culoare cenusie si sunt numite Remak.

29. DEGENERAREA SI REGENERAREA FIBRELOR NERVOASE

Neuronul se comporta ca o unitate morfofunctionala, in sensul ca orice leziune a pericarionului produce o degenerescenta a prelungirilor sale, iar leziunile fibrelor nervoase produc modificari structurale ale pericarionului.
Modificarile pot fi reversibile, cand fibra nervoasa se poate regenera, sau ireversibile, cand se produce moartea neuronului.
Degenerescenta poate fi secundara sau primara.
Cea secundara se numeste si “valeriana”.Sectionarea unei fibre nervoase provoasa degenerescenta fragmentului situat la nivelul sectiunii.In fibrele motorii, fenomenele degenerative incep la nivelul placii motorii.Fragmentele degenerate ale neuritului si mielinei sunt fagocitate de catre celulele Schwann si macrofagele din tesutul conjunctiv.Dupa disparitia neuritului si a tecii de mielina, o parte din celulele Schwann intra in diviziune si formeaza benzi ingrosate, numite bandelete Bugner, cu rol in regenerarea fibrei nervoase, iar o alta parte din celulele Schwann se transforma in macrofage.
Cea retrograda cuprinde fenomenele ce se extind de la nivelul leziunii spre pecarion.Modificarile consta in cromatoliza (disparitia corpilor Nissl), marirea vascozitatii citoplasmei, deplasarea nucleului cartre dendrite.Aceste modificari pot fi reversibile, neuronul recapatandu-si structura lui normala.
Regenerarea fibrelor nervoase se produce, in general, numai in nervii periferici si se realizeaza prin cresterea si alungirea bandeletelor Bugner, dinspre segmentul proximal catre cel distal.
30. MICROGLIILE

Reprezinta un tip de nevroglie ale SNC-ului, alturi de macroglii, oligodendrocite si celulele ependimare.Se mai numesc si mezoglii si sunt situate predominant in substanta cenusie, ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine.Este prezenta si in substanta alba, ca satelit prefibrilar.
Corpul microgliei este mic, dens si alungit, prelungirile sunt scurte, cu aspect spinos.
Reprezinta 5 % din nevrogliile SNC-ului.
Au origine mezodermica, reprezentand principalele celule ale sistemului mecrofagic din creier.Se prezinta sub doua forme: ori ca celula amoeboidala, similara morfologic cu macrofagul, fagocitand neuroni lezati, sau ca celula ramificata, considerata in repaus si cu rol de aparare (la adult).
Microgliile secreta un polipeptid numit “factor de proliferare gliala”, care stimuleza proliferarea astrocitelor si oligodendrocitelor in timpul realizarii cicatricelor gliale.