Subiecte 11-20 (II) Histologie

Histologie Generala si Embriologie
An 1
Material pentru examen
Partea II
Subiecte 11-20

11. COMPLEXUL JUXTAGLOMERULAR

Complexul juxtaglomerular este format din 3 structuri distincte: macula densa, cel. juxtaglomerulare si lacisul.
Macula densa reprez. o zona diferentiata a epiteliului urinifer. Celule maculei densa prez. mitocondrii scurte, reticul endoplasmic granular redus si complex Golgi. Membrana bazala apare intrerupta favorizand astfel contactul cu cel. juxtaglomerulare.
Cel. juxtaglomerulare sunt cel. musculare modificate situate in peretele arteriolei aferente cu nuclei sferoidali, putine miofilamente si granule de secretie ce contin renina. Limitanta elastica interna lipseste rezultand astfel contactul direct al cel. juxtaglomerulare cu cel. endoteliale.
Unele cel. juxtaglomerulare prez. granule numeroase iar altele sunt agranulate in urma eliminarii reninei.
Cel. juxtaglomerulare produc eritrogenina (indispensabila pt. eritropoieza), prostaglandine, hipertensinogenul si enzime.
Renina elaborata de aceste celule scade tensiunea transformand angiotensiometrul in angiotensina.
Lacisul sau insula mezangiala perivasculara este reprezentat de o aglomerare de celule agranulare cu citoplasma slab colorata, inglobate in substanta fundamentala ce umple spatiul dintre arteriole, glomerul si macula densa. Citoplasma acestor celule contine microfilamente de miozina, vezicule de pinocitoza si fagocitoza.

12. STOMACUL LA PASARI

Stomacul la pasari este bicompartimentat fiind format din proventricul (portiunea glandulara) si ventricul sau pipota (portiunea musculara mecanica).
Proventriculul prez. o mucoasa cutata , ce realizeaza pliuri de inaltimi variate si infundibuli la baza carora se deschid glandele tubulare simple.
Epiteliul de suprafata este simplu prismatic , inaltimea cel. diminuandu-se spre baza infundibulilor unde cel. devin cubice. Epiteliul cuprinde cel. elaboratoare de mucus.
In corion, printre glandele mucoasei (glande rugosale) exista infiltratii si noduli limfoizi.
Glandele submucoasei (glandele subrugosale) strabat corionul mucoasei si se deschid la nivelul unor papile.
Lobii glandulari sunt delimitati de t. conjunctiv f. vascularizat si inervat, cu fibre de colagen, fibre elastice si cel. conjunctive.
Celule epiteliale ale stomacului glandular au un nucleu situat bazal iar nucleolul este evident.
Celule glandulare secreta acid clorhidric si pepsinogen. Submucoasa este reprez. de o banda ingusta de t. conjunctiv fibros cu fibre orientate longitudinal.
Musculoasa cuprinde fibre musculare netede intre care se gaseste plexul nervos mienteric.
Seroasa peritoneala acopera stomacul la exterior.
Ventriculul are aspect de lentila biconvexa iar in structura peretelui sau sunt prezente de la exterior spre lumen: seroasa, stratul aponevrotic, musculoasa, submucoasa, mucoasa si cuticula.
Seroasa apartine peritoneului visceral.
Stratul aponevrotic cuprinde fibre de colagen paralele dispuse in manunchiuri printre care se evidentiaza fibroblaste alungite si aplatizate.
Musculoasa apare mai subtire in zona centrala a fetelor laterale si mai groasa in zona circumferintei organului. Este dispusa pe 3 straturi: oblic intern, circular mijlociu si longitudinal extern.
Submucoasa cuprinde t. conjunctiv dens, aderent corionului.
Mucoasa apare lipsita de musculatura mucoasei fiinf formata din epiteliu si corion dens.
Cuticula inglobeaza in compozitia sa o matrice proteica si celule descuamate din epiteliul de suprafata. La microscopul optic apare formata din lamele: unele dispuse paralel cu suprafata mucoasei, iar altele dispuse perpendicular pe suprafata mucoasei.

13. SPLINA

Originea splinei este mezodermica. Splina este cea mai mare acumulare de t. limfoid din organism care actioneaza ca un filtru masiv cu rol esential in imunitate si in retinerea antigenelor straine, a particulelor straine, a resturilor celulare. Este un sediu al raspunsului imun.
Structura histologica a splinei cuprinde: capsula si parenchimul splenic.
Capsula este formata din t. conjunctiv dens neorientat, cu fibre de colagen, fibre elastice si cel. musculare. Delimiteaza compartimente intercomunicante in care se gaseste parenchimul alcatuit din pulpa rosie si pulpa alba.
Pulpa rosie ocupa cea mai mare parte din parenchim fiind formata din cordoane splenice si sinusuri venoase. In ochiurile structurii de baza a cordoanelor splenice se gasesc toate tipurile de elemente albe si f. multe hematii. Sinusurile venoase sunt localizate intre cordoanele splenice. Sinusurile sunt venule postcapilare in care se acumuleaza cea mai mare parte din sangele care patrunde in splina si contine numeroase cel. fagocitare si producatoare de anticorpi.
In zona marginala care delimiteaza pulpa rosie de cea alba sunt retinute cele mai multe antigene provenite din sange (contine limfocite T si B).
Pulpa alba este formata din limfocite si celule inrudite care formeaza teci limfoide periarteriolare si foliculi sau noduli limfatici. Tecile limfoide sunt mansoane de limfocite ce dau nastere la arterele pulpei albe. Foliculii splenici primari au forma sferica sau ovalara si se transforma in foliculi germinali cu centrii germinativi in timpul raspunsului imun.
Splina nu are circulatie limfatica, limfocitele intrand si iesind pe calea circulatiei sangvine (ciclu ce dureaza aprox. 6 ore timp in care ele traverseaza campurile limfoide ale splinei).

14. BURSA CLOACALA (FABRICIUS)

Bursa cloacala este un organ limfoepitelial specific pasarilor, cu aspect de punga, situat dorsal de proctodeum, cu care comunica printr-un canal bursal. Acest canal poate fi flancat de 2 formatiuni bursale accesorii. Peretele bursei este format din 3 tunici: seroasa, musculoasa si mucoasa.
Seroasa este reprezentata de peritoneul local care acopera diverticulul cloacal. Musculoasa ocupa cea mai mare parte din grosimea peretelui bursal si este form. din fibre musc. netede dispuse in 2 straturi. Mucoasa apare puternic cutata formand pliuri groase al caror centru este ocupat de foliculi, iar suprafata pliurilor este acoperita de un epiteliu simplu sau pseudoprismatic columnar. Acest epiteliu prolifereaza in profunzime, cel. epiteliale amestecandu-se cu cel. din foliculi.
Foliculii bursali pot avea 2 aspecte: un aspect uniform, la foliculii primari si cu 2 zone, corticala si medulara la foliculii sec. Foliculii bursali sec. apar dupa stimulari antigenice. Celulele epiteliale ale foliculilor sec. participa prin activarea limfocitelor la sintetizarea anticorpilor. Zona corticala apare mai inchisa la culoare cuprinzand numeroase limfocite, limfoblaste, cel. in mitoza si numeroase macrofage. Zona medulara  (mai deschisa la culoare decat corticala) cuprinde cel. nediferentiate, limfoblaste si limfocite.
Rolul bursei in principal consta in maturarea limfocitelor B care vor secreta anticorpi, asigurand imunitatea de tip umoral. Desi dupa ecloziune involueaza treptat pana la atrofiere (la maturitate sexuala), isi mentine functiile prin care sunt maturate cel. b imature aflate in circulatie. De asemenea bursa produce un factor hormonal, bursopoietina care in vitro induce diferentierea selectiva a limfocitelor B.
Limfocitele B parasesc bursa prin vasele sangvine care aprovizioneaza foliculii bursali ajungand in t. limfoide.

15. LIMFONODURILE SAU GANGLIONII LIMFATICI

Limfonodurile sunt organe limfoide secundare cu aspect reniform sau sferoidal. Se gasesc izolate sau grupate de-a lungul vaselor limfatice. Initial nodulii sunt formati din celule mezenchimale cu mare potential de diferentiere pt. ca mai apoi sa fie populati cu limfoblasti si limfocite. in prima faza de organizare nodulul este uniform dar mai tarziu se diferentiaza medulara de corticala.
Histostructura limfonodurilor cuprinde: capsula si parenchimul ganglionar (cu cele 3 zone: corticala(cortexul), paracorticala (paracortexul) si medulara). Acestea 2 sunt separate printr-un sinus subscapular de la care pornesc sinusurile corticale care patrund in parenchimul cortical continuandu-se cu sinusurile medulare. Sinusurile medulare dreneaza limfa in vasele limfatice eferente. Limfa patrunde in ganglion prin vase limfatice aferente care strabat capsula si se deschid in sinusul subscapular. Sinusul subscapular apare ca o retea densa prin care se filtreaza limfa. In limfonoduri sangele circula in directia opusa limfei. Circulatia prin limfonod permite unui nr. mare de limfocite sa treaca prin teritoriile specifice unde vor intalni substante imunogene crescand sansa ca un nr. de limfocite imunocompetente sa intalneasca antigenul specific si sa reactioneze cu el.
Cortexul contine t. reticuar, limfocite si foliculi primari ce contin limfocite mici. In cursul raspunsului imun (=actiunea unui stimul antigenic)  se transforma in foliculi secundari caracterizati prin prezenta centrilor germinativi (foliculii cu centrii germinativi situati mai profund decat acestia s.n. foliculi tertiari), a zonei timus independenta de reactie si de producere a anticorpilor. Centrii germinativi sunt formati in principal din celule stromale (reticulare) dendritice. Parenchimul centrilor germinativi cuprinde 2 zone: o zona dens populata (unde predomina cel. bogate in ribozomi care produc si secreta imunoglob
uline) si alta zona cu celule rare (este indreptata spre sursa de stimulare antigenica). Centrii germinativi apar si se evidentiaza in functie de intensitatea stimulului antigenic.
Paracortexul apare imprecis delimitat, situat intre corticala si medulara. Cuprinde mase neregulate de t. limfoid dens. Este o regiune timus-dependenta populata de limfocite T.
Medulara contine t. limfoid dens si este predominant timus-independenta.
Majoritatea speciilor de pasari nu au noduri limfatice, cu exceptia pasarilor acvatice unde prezinta o forma primitiva de organizare.

16. STOMACUL NECOMPARTIMENTAT

Structura stomacului necompartimentat este adaptata pt. cele 2 functii majore ale sale: de rezervor (pt. alimente) si de digestie (asigurata de sucul gastric).
Mucoasa gastrica este formata din epiteliu, corion cu glande, musculara mucoasei si infiltratii limfoide. Prezinta numeroase falduri si pliuri. Cu ajutorul lupei se remarca prez. criptelor (sau a infundibulilor gastrici) care sunt mai putin adanci in regiunea fundica a mucoasei si mai adanci in reg. pilorica. Glandele gastrice care se deschid in fundul acestor cripte pot fi: cardiale, fundice si pilorice. Epiteliul de suprafata al mucoasei care acopera si criptele prez. 2 tipuri de celule: prismatice inalte si bazale. In celulele epiteliale prismatice se remarca nucleii ovali si dezvoltarea organitelor implicate in realizarea unei secretii glicoproteice. cel. epiteliale bazale constituie o rezerva pt. celulele epiteliale de suprafata si au capacitatea secretorie mai redusa. Corionul cuprinde aparatul glandular al stomacului propriu-zis format din glande cardiale, glande fundice si glande pilorice – toate sunt glande merocrine, tubulare simple ce se deschid la baza infundibulilor gastrici. Glandele fundice sunt cele mai numeroase, ajung pana la musculatura mucoasei si elaboreaza o parte din mucus, enzime si ac. clorhidric. Glandele cardiale produc mucus si gastrina. Glandele pilorice sunt formate predominant din cel. mucoase si produc mucus si cantitati mici de gastrina. Corionul prez. o zona superficiala formata din t. conjunctiv reticulat si o zona profunda ce cuprinde t. conjunctiv lax. Corionul este infiltrat cu limfocite, neutrofile, eozinofile, plasmocite si mastocite. De asemenea sunt preze. vase sanguine si limfatice.
Musculara mucoasei  cuprinde 2 straturi de fibre musculare netede: circular intern si longitudinal extern. Submucoasa contine un t. conjunctiv lax si include plexul nervos submucos.
Musculoasa este alcatuita din 3 straturi de fibre musculare netede: un strat oblic intern, altul circular-mijlociu si altul longitudinal-extern. Intre stratul longitudinal si cel circular se gaseste plexul nervos mienteric (intermuscular). Plexul submucos (ca si cel intermuscular) este realizat de inervatia stomacului de tip vegetativ.
plexul submucos (Meissner)
plexul intermuscular (Auerbach)
Seroasa este un t. mezotelio-fasciculat ce intra in componenta portiunii viscerale a peritoneului.

17. INTESTINUL GROS

Intestinul gros reprezinta segmentul tubului digestiv cuprins intre orificiul ileocecal si canalul anal. Cuprinde: cecumul, colonul si rectul. Se caracterizeaza prin absenta vilozitatilor intestinale, prin prez. unor glande lungi f. bogate in cel. caliciforme. Formatiunile limfoide din colon sunt de tipul foliculilor solitari mari ce cuprind si submucoasa. In intesrinul gros se realizeaza:
-absorbtia electrolitilor, vitaminelor si a apei
-digestia cu ajutorul florei microbiene de fermentatie putrefactie
-sinteza unor vitamine din complexul B si a vitaminei K
-depozitarea temporara a reziduurilor rezultate in urma digestiei si degradarea proteinelor nedigerate
Peretele intestinului gros este structurat din cele 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa.
Mucoasa prezinta un epiteliu simplu prismatic care se invagineaza in corion si se realizeaza cripte (glandele Lieberhuhn). Epiteliul mucoasei cuprinde enterocite, cel. caliciforme, cel. endocrine. Corionul mucoasei este format din t. conjunctiv lax si reticulat, este aproape absent datorita nr. mare de glande intestinale. Este infiltrat cu neutrofile, eozinofile si macrofage. Musculara mucoasei este slab reprezentata iar din ea se desprind fibre ascendente care se infiltreaza printre glande. Stratul muscular circular intern este distribuit continuu iar stratul longitudinal extern prez. aglomerari longitudinale denumite tenii. Acestea determina formarea unor segmente sacciforme numite haustre.
Cecumul prez. infiltratii limfoide la ecvine iar la rumegatoare si suine, nodulii limfoizi sunt prezenti la niv. jonctiunilor ileocecale determinand musculatura sa realizeze un sfincter.
Colonul prez. o mucoasa groasa cu glande Lieberkuhn f. lungi.
Rectul prez. o mucoasa dezvoltata. Glandele Lieberkuhn sunt f. numeroase si formate aproape exclusiv din cel. caliciforme mucipare.

18. CORDUL

<
span style=’font-family: “Trebuchet MS”,sans-serif;’>    Cordul este organul motor al sistemului cardiovascular. Are peretele format din 3 straturi: endocard, miocard si epicard. Endocardul captuseste cavit. ventriculare si atriale fiind alcatuit dintr-un endoteliu, un strat subendotelial si un strat mioelastic subendocardic. Endoteliul endocardic este un epiteliu simplu pavimentos sprijinit pe o membrana bazala fina. Stratul subendotelial cuprinde fibre de colagen si fibre elastice. Stratul mioelastic cuprinde fibre de colagen, fibre elastice, cel. adipoase, vase sanguine, vase limfatice si ramificatii ale sist. nodal. Endocardul nu poseda capilare hranindu-se prin imbibitie. Endocardul participa la formarea valvelor cardiace atrioventriculare si semilunare ale trunchiului pulmonar.
Inelele cardiace inconjoara orif. atrioventriculare, orif. arterei aorte si orif. arterei pulmonare. Ele servesc ca pc. de insertie pt. fibrele musculare si cardiace si emit fascicule ce patrund in septul interventricular.
Miocardul reprez. omologul tunicii vasculare mijlocii la niv. cordului. Este format din fibre musc. de tip cardiac. Miocardul atrial apare mai subtire decat cel ventricular. In miocardiocitele atriale se intalnesc granule atriale localizate perinuclear.
Contractiile din timpul revolutiei cardiace sunt induse si coordonate de sistemul excitoconductor cardiac. Acesta este format din miocite nodale care sunt de 3 tipuri: cel. P, cel. T si cel. Purkinje. Celulele P indeplinesc functia de „pace maker”, celulele T au rolul de a raspandi impulsul produs in cel. P si de a opri accesul impulsurilor ectopice premature. Sist. excitoconductor cardiac este compus din nodul sinoatrial, fasciculul atrioventricular (His) cu ramificatiile sale si reteaua subendocardica (Purkinje). Fasciculul atrioventricular se prezinta ca un cablu format din cel. Purkinje care conduc impulsul.
Epicardul si pericardul reprezinta portiunea viscerala si parietala a seroasei pericardice. Epicardul este format dintr-un strat de cel. mezoteliale ce produc o redusa cantitate de lichid pericardic care este deversat in cav. pericardica si favorizeaza miscarile epicardului fata de pericardul parietal in timpul contractiilor cardiace. Pericardul seros continua apicardul si este format dintr-un mezoteliu atasat la pericardul fibros.
Irigarea cu sange a cordului este bogata si asigurata de arterele si venele coronare. Din acestea se desprind ramuri ce formeaza o densa retea de capilare in miocard, in scheletul cardic, in periferia valvelor cardiace si in epicard. Sangele este colectat de venule si vene cardiace, ajungand in atriul drept.
Inervatia cordului este de natura vegetativa orto- si parasimpatica.

19. CAPILARELE SANGVINE SI LIMFATICE

Capilarele sunt cele mai subtiri formatiuni vasculare caracterizate prin:
-prezenta unui singur strat de cel. endoteliale cu nuclei aplatizati care proemina in lumen
-prin absenta tunicii medii si a adventitiei
-prin prezenta pericitelor
Capilarele sunt dispuse in interstitii conjunctive unde formeaza retele. Sunt mai numeroase in muschi, reduse numeric in subst. alba a organelor nervoase si lipsesc in cornee,epitelii si cartilaje. Structura peretelui capilar include: endoteliul, membr. bazala si pericitele.
Endoteliul este format din cel. endoteliale (endoteliocite) cu nuclei hipercromatici. Endoteliocitele sunt nefenestrate si fenestrate (prez. fenestratii circulare sau pori astupati de diafragme monostratificate).
Membr. bazala si endoteliul realizeaza o „bariera biologica” f. importanta in realizarea schimburilor dintre capilare si tesuturi.
Pericitele sunt cel. musculare asociate capilarelor , avand o membrana bazala comuna cu endoteliocitele care intra usor in mitoza si se deplaseaza in jurul capilarelor. Pop. de pericite sunt grupuri de cel. mezenchimale embrionare din adventitia arterelor si venelor mici (la animalele adulte).
Rolul capilarelor consta in principal in realizarea microcirculatiei fiind implicate in desfasurarea schimbului de gaze, fluide, subst. nutritive si produse metabolice inutilizabile.
Capilarele tipice (cu endoteliu continuu) sunt cele mai raspandite din organism (muschi, pulmoni, S.N.). Au peretele format din endoteliu si periteliu. Endoteliocitele sunt nefenestrate si form. intre ele complexe joctionale.
Capilarele fenestrate sunt prez. in intestinul subtire, glandele endocrine si rinichi. Fenestratiile apar ca pori ce traverseaza unele portiuni din citoplasma cel. endoteliale. Permeabilitatea capilarelor fenestrate este mult mai mare decat a capilarelor cu endoteliu continuu. Membr. bazala apare continua trecand peste fenestratii.
Capilarele sinusoide sunt neregulate ca forma  cu lumenul mai larg decat al capilarelor fenestrate. In glomul carotic si in glomul aortic, capilarele sinusoide au endoteliul fenestrat iar membr. bazala este fina. In ficat sunt mai largi cu o membr. bazala discontinua. In endoteliu sunt prez. macrofage hepatice denumite celule Kupffer. In maduva osoasa, splina, limfonoduri si nodurile hemale sunt prez. capilare cu aspect de sinusuri cu o membr. bazala discontinua.
20. CAVITATEA BUCALA

Gura cuprinde totalitatea formatiunilor ce delimi. cavitatea bucala ca prima portiune a tubului digestiv, reprez. de buze, obraji, limba si dinti. In c
av. bucala se deschid ca anexe glandele salivare.
Buzele delimit. orif. bucal si cuprind in structura lor pielea, stratul musculo-aponevrotico-conjunctiv si mucoasa.
Pielea acopera fata externa a buzei, aparand fina si elastica. Este formata din epiteliu stratificat pavimentos cornos, derm si hipoderm. In derm si hipoderm sunt prez. foliculi pilosi, gld. sebacee si gld. sudoripare.
Stratul musculo-aponevrotic cuprinde fibrele musculare striate.  Mucoasa labiala continua pielea la niv. unei linii intermediare cutomucoase fiind formata din epiteliu si corion. Epiteliul este stratificat pavimentos, cheratinizat la cabaline si rumegatoare iar la suine si carnivore este necheratinizat. Corionul mucoasei labiale cuprinde t. conjunctiv lax si numeroase gld. tubuloacinoase, mucoase sau seroase.
Obrajii delimiteaza cav. bucala pe partile ei laterale si au in structura lor pielea, stratul muscular si mucoasa. Pielea acopera fata cutanata. Stratul muscular cuprinde muschii striati zonali. Mucoasa prez. un epiteliu stratificat pavimentos.
Tavanul cav. bucale format din palatul dur si palatul moale este captusit de o mucoasa formata dintr-un epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat si din corion.
Corionul mucoasei cuprinde numeroase glande palatine tubulo-acinoase si noduli limfoizi care structureaza amigdala palatina. In structura valului palatin mai intalnim o lama tendo-musculara.