Subiecte 11-20 (I) Histologie

Histologie Generala si Embriologie
An 1
Material pentru examen
Partea I
Subiecte 11-20

11. CELULA TESUTULUI OSOS

Sunt de trei feluri: OSTEOBLASTE, OSTEOCITE si OSTEOCLASTE.
OSTEOBLASTELE se formeaza din celule asemanatoare fibroblastelor, in timp ce OSTEOCLASTELE deriva din celulele liniei monocit-fagocit.OSTEOBLASTELE sunt celule formatoare de os, cu nucleu sferic, situat central, 1-2 nucleoli si cu un bogat echipament enzimatic reprezentat de fosfataza alcalina, ATP-aza si hidrolaze acide; au o activitate de sinteza, producand oseina in care se vor depune cristale de hidroxiapatita, saruri minerale.Secreta molecule de colagen de tip I, osteonectina, proteoglicani.Cand s-a inconjurat de matricea preosoasa, osteoblastul se transforma in OSTEOCIT, ramanand in lacunela tesutului nou format (in osteoplaste).
OSTEOCITUL reprezinta stadiul final al maturizarii osteoblastelor si este situat in osteoplaste, care contin o singura celula, deoarece OSTEOCITELE nu se mai divid.Are o forma turtita, organite citoplasmatice reduse, desi participa activ la schimburile cu peretele osos inconjurator.Traieste de la cateva zile pana la cateva luni.
OSTEOCLASTUL este de talie mai mare, cu 10-16 nuclei si este situat in lacune de eroziune.Prezinta un pol activ, o zona citoplasmatica clara si o regiune bazala.OSTEOCLASTUL resoarbe tesutul osos (osteoliza si osteoclazie) indepartand surplusul de matrice osoasa mineralizata, urmand o digestie extracelulara a matricei osoase cu ajutorul hidrolazelor acide.OSTEOCLASTUL se ataseaza la peretele osos cu ajutorul activitatii contractile permise de prezenta microfilamentelor de actina.
Matricea osoasa este formata din substanta organica ( fibre de colagen de tip I, glicozaminoglicani, cristale de hidroxiapatita in jurul carora se va forma un strat de hidratare) si anorganica, in parti egale.
Tesutul osos poate fi de tip haversian sau compact si tesut osos spongios.
12. LIMFOCITELE B

Se caracterizeaza prin capacitatea de a secreta imunoglobuline.Pe suprafata lor prezinta numeroase microvilozitati ce contin un numar mare de pozitii sau receptori pt antigeni, existand circa 160 000 de receptori pt o celula.
La mamifere, se formeaza in viata intruterina, in ficat, splina si maduva hematogena, iar postpartum iau nastere in maduva hematogena; la pasari in bursa lui Fabricius.Ele parasesc maduva hematogena avand aspect de limfocite mici, imunocompetente, insa marea lor majoritate migreaza in organele limfoide secundare (splina de ex.).
Principalul rol al limfocitului B consta in realizarea imunitatii unorale a organismului, prin sinteza de anticorpi (imunoglobuline), dupa contactul cu antigenii.Anticorpii sintetizati sunt exocitati si depusi fie pe suprafata membranei limfocitului, fie trecuti in sange.Mai au capacitatea de deveni celule cu memorie, retinand primul lor contact cu antigenii.
In acest fel, imunitatea umorala sau imediata se realizeaza prin sinteza imunoglobulinelor de catre limfocitele B, trasformate in plasmocite.Stimularea limfocitelor B de catre un antigen, capabil de a se cupla cu receptorii lor, este “ajutata” de catre limfocitele T ajutoatoare (helper) si de macrofage (ele sporesc puterea antigenica, fie prin captarea antigenelor pe suprafata lor, fie prin fagocitarea unor antigeni, pe care ii plaseaza in citoplasma, ii exociteaza si ii cedeaza limfocitelor B).
Principalele organe in care limfocitele B devin plasmocite generand imunoglobuline, sunt: tubul digestiv, maduva hematogena, splina.
Imunoglobulinele (anticorpii) pot actiona in 3 moduri: prin atac direct asupra agentului invadant, prin activarea complementului care ataca agentul invadator sau prin activarea imnuglobulinelor de tip E, care se aseaza pe suprafata bazofilelor si mastocitelor si la contactul cu antigenele se produce degenerarea acestora.

13. LIMFOCITELE T

Sau timodependente, prezinta microtubuli foarte rari si mici, cu putine pozitii antigenice.Pe suprafata limfocitelor T au fost identificati la soarece mai multe tipuri de antigeni : antigenul Theta, antigenii TL, antigenii Lyt.Pe baza antigenilor Lyt se pot identifica sublclasele de limfocite T: ajutatoare (helper), supresoare si ucigase (killer).De asemenea unele limfocite T de la om au pe suprafata externa receptori pt imunoglobulinele de tip G si de tip M.
Limfocitele T sunt stimulate numai de anumiti antigeni si de unele substante mitogene nespecifice ( fitohemaglutinia si concanavalina A).
In timpul vietii fetale, limfocitul T se formeaza in aceleasi organe ca si limfocitul B (in ordinea cronologica: ficat, splina, maduva hematogena), dupa care migreaza in timus, unde se diferentiaza diferit, in functie de asezarea lor in corticala sau medulara lobulilor timici.Astfel limfoblastul T din maduva hematogena paraseste maduva hematogena, trecand in sange si devenind germinoblast T, care se poate reintoarce in maduva sau poate circula liber in sange, ajungand in timus.In timus, germinoblastul T este “educat”, insusindu-si informatia antigenica si “mijloacele de lupta”.El primeste toti receptorii celulei limfoide T si devine prolimfocit T, abia apoi la maturitate va deveni limfocit T.
Limfocitul T are o viata mai lunga si este mai numeros in sangele periferic, din care pleaca, putand reveni oricand.
In urma activarii, limfocitele T vor secreta limfokine, substante proteice care distrug toti antig
enii.In procesul de activare se formeaza clone de celule T, cu aceleasi caractere morfo-functionale.Dintre celulele clonale, numai unele vor actiona prin secretie de limfokine, in timp ce altele vor redeveni celule cu memorie, circulante.
Limfocitele T helper au pe suprafata lor antigene marker T4 si actioneaza direct sau prin intermediul unor proteine mesager care vor “dirija” limfocitele citotoxice, limfocitele ucigase, limfocitele supresoare etc.
Limfocitele supresoare (T8 ) au rol esential in modelarea raspunsului imun, pt ca limiteaza gradul in care organismul gazda raspunde dupa stimularea sa de catre un antigen.Exista si limfocite contrasupresoare care contracareaza activitatea limfocitelor T supresoare.
Limfocitele citotoxice actioneaza direct asupra tintei (realizeaza imunitate celulara).
Limfocitele TA au rol de a amplifica diferentierea limfocitelor killer.
Limfocitele TR participa la reactii de hipersensibilitate intarziata.
Limfocitele citolitice non B si timus independente sunt reprezentate de celulele K care sunt capabile sa distruga celulele invelita in imunoglobuline, de celulele NK (natural killer) care sunt capabile sa distruga unele celule tinta ce nu au fost retinute de sistemul imun si de celulele LAK care sunt limfocite ucigase activate de limfokinele IL-2 si interferonul α.
14. MONOCITUL

Sunt celule macrofage ce se gasesc in sangele periferic, reprezentand 8% din elementele albe.Cresterea numarului-monocitoza- cat si scaderea numarului-monocitopenia- se intalnesc la boli sangvine sau organice.
Au o forma sferica, insa pot avea si o forma neregulata datorita pseudopodelor pe care le emit (se deplaseaza mai incet fata de granulocite). Nucleul apare mare, adeseori reniform.Cromatina are un aranjament particular asemenea unei table se sah.Citoplasma e mai abundenta decat la limfocit, bazofila, cu organite abundente: lizozomi, ribozomi, REG, mitocondrii mici, microtubuli si microfilamente; dar si glicogen, lipide, enzime (peroxidaza).Membrana prezinta numeroase microvilozitati si microvezicule si contine receptori pt imunoglobuline G.
Apar in maduva hematogena (numar redus) si in organele limfopoietice.Traiesc 20-60 ore in sangele circulant, apoi trec in tesuturi unde se pot transforma in macrofage.Macrofagele imbatranite sunt eliminate prin fagocitare de macrofagele active.Ele sunt celule vechi (ancestrale) care asigura suprareglarea imunologica a organismelor.O data cu macrofacul se deplaseaza si un limfocit T4 (helper) care activeaza ADN-ul macrofagului si descifreaza mesajul genetic, apoi cheama un limfocit T8 (supresor) care va activa un limfocit B fabricant de anticorpi, astfel se realizeaza o reactie imuna mediata umoral sau “B dependenta”; fara limfocitul helper este imposibila.
Macrofagele indeplinesc functii de aparare, secretie, interventii imunologice, deci ele fagociteaza si ultrafagociteaza (bacterii, virusuri, complexe antige-anticorp, eritrocite).Desi fagociteaza mai incet decat neutrofilele, sunt mai eficiente, pt ca folosesc in distrugere caile metabolice aerobe.
Un grup particular de macrofage realireaza eritrofagocitoza, si anume fagocitoza eritrocitelor imbatranite.De asemenea ele pot sintetiza si secreta in jurul lor hidrolaze acide, lizozomi, interferoni.
In functie de organul in care se gasesc exista : macrofage peritoneale, macrofage ale ficatului (celule Kupffer), macrofage pulmonare, macrofage alveolare.
15. TROMBOCITELE

Sau plachetele sangvine, sunt celulele mici, nucleate la pasari, la mamifere fiind fragmente celulare anucleate.
Numarul lor variaza in functie de specie (150 000- 300 000 pe mm cub) , iar cresterea numarului -trombocitoza – cat si scaderea numarului -trombocitopenia- apar in boli ale sangelui si se rasfrang asupra procesului de coagulare.
La mamifere, membrana trombocitului are o importanta deosebita, este acoperita de un strat de glicoproteine care permite absorbtia unor proteine plasmatice cu rol deosebit in adeziunea dintre fibrocit si alte suprafete straine in agregarea trombocitelor.Pe suprafata externa a membranei se gasesc locusuri specifice pt antigeni cat si pt receptori pt antigenii stimulatori sau inhibitori ai procesului de agregare plachetara.Totodata aceasta membrana prezinta mici valuri ondulante si frecvente invaginari de pinocitoza.
Citoplasma prezinta 2 zone: una externa si clara numita hialomer (contine microtubului, microfilamente, diferite proteine) si una centrala si intunecata numita granulomer (contine lizozomi, peroxizomi, ribozomi, granule dense).
Trombocitele se formeaza in maduva rosie hematogena, dupa care trec in sangele periferic, unde traiesc 8-12 zile, apoi vor fi distruse de sistemul macrofag al organismului (mai ales in splina).
Trombocitele sunt implicate direct in procesul de coagulare a sangelui, participand la formarea cheagului sangvin, prevenind sau oprind hemoragia.Dupa aderarea la peretele lezat, ele se grupeaza realizand fenomenul de agregare plachetara (care este facilitata de moleculele de ADP), apoi acest fenomen este urmat de trombocitoliza in care trombocitul se mareste prin acumulare de apa, granulomerul dispare si citoplasma devine adiacenta vasului lezat.
Trombocitele mai au si alte functii, intervin in procesele inflamatorii, pot endocita particule foarte mici (bacterii) pe care
insa nu le omoara, sau si ele pot participa la realizarea reactiilor imune, plachetele sangvine pot interveni in vindecarea ranilor.

16. TESUTURI CONJUNCTIVE SPECIALE

TESUTUL CONJUNCTIV ELASTIC- predomina fibrele elastice, dispuse grupat si paralele intre ele si de asemenea in retele; se gasesc si fibroblaste rare si aplatizate; si tesut conjunctiv lax insa redus.Se poate prezenta sub forma de tesut elastic fibrilar (in lig. cervical, corzile vocale) sau in tesut lamelar (in tunica mijlocie a arterelor de tip elastic).
TESUTUL CONJUNCTIV RETICULAR- format din celule reticulare ce trimit prelungiri catre fibrele reticulare, formandu-se asftel o pseudoretea fibrilara si celulara flexibila, in ochiurile careia se afla lichid tisular si numeroase macrofage active.Poate fi hemohistoblastic reticulat (unde se produc hematiile, trombocitele, leucocitele granulare si monocitele) sau tesut limfoid (in organele limfoide).Are rol mecanic, citogenetic, fibrilogenezic si de aparare.
TESUTUL CONJUNCTIV MUCOS- predomina matricea extracelulara, putine fibroblaste si fibre de colagen.Apare in cordonul ombilical si in pulpa dintilor tineri.
TESUTUL ADIPOS- predomina celulele grase (adipocite/lipocite), fibrele de reticulina, nervoase si capilarele.Din celule mezenchimale apar lipoblastele (asemanatoare fibroblastelor) a caror citoplasma este incarcata cu picaturi lipidice care pot fuziona intr-o bula lipidica unica, care va ocupa cea mai mare parte a matricei celulare, rezultand un adipocit alb.Se inmultesc pe toata perioada intrauterina, ca postpartum sa se dezvolte prin incarcare lipidica.Poate fi tesut adipos alb-galben sau tesut adipos brun.Tesutul adipos alb-galben este cel mai raspandit din organism, este foarte bine vascularizat si inervat de filete nervoase, fiind sensibil la actiunea unor hormoni precum ACTH-ul, cortizonul.Are culoare alba la suine si galbena la cabaline.Tesutul adipos brun are un continut bogat in citocrom (care ii da culoare), este bine reprezentat la fetus si nou-nascut, dar scade odata cu inaintarea in varsta, fiind inlocuit cu tesut adipos alb.Este bine reprezentat la animalele care hiberneaza fiind denumit impropiu “glanda hibernala”.
TESUTUL CONJUNCTIV PIGMENTAR- predomina celulele pigmentare si apare in coroida si iris, cu rol de ecran ce absoarbe radiatiile calorice si ultraviolete.
17. MACROFAGUL si PLASMOCITUL

MACROFAGUL reprezinta o varietate de celule conjunctive la fel de numeroase ca si fibroblastele si in orice tip de tesut conjunctiv.Originea lor este in celulele stem din maduva hematogena (insa ele nu apar in tesutul conjunctiv decat dupa ce acesta a fost vascularizat-origine medulara).In conditii patologice, ele genereaza celule gigante multinucleate (20-50 nuclei).Forma lor este ovala, pot fi foarte mici (15 microni) sau mari (50 microni), cu nucleu relativ mic, reniform, cu citoplasma abundenta cu numeroase organite celulare (lizozomii dau aspect spumos) si numeroase microfilamente de actina.Glicocalixul este bine dezvoltat, cu receptori pt imunoglobulina G, M (poate ajunge si la 8 milioane de receptori).Au mobilitate, capacitate de fagocitoza (considerat “gunoierul tesutului conjunctiv), de secretie, reglare hematopoeza si in metabolismul lipidic.Pot fi libere (in tesutul conjunctiv lax se numeste histocit, in cavitatile seroase se numeste pleural, in alveolele pulmonare se numeste alveolar, in sistemul nervos se numeste microglie) sau fixe (ficat, splina).
PLASMOCITUL apare din limfocitul B (deci apare in tesutul conjunctiv abia dupa parturitie).Citoplasma este intens bazofila, cu un reticul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat in care se depoziteaza “corpusculii Russel”.Rolul lui este de a sintetiza si secreta toate tipurile de imunoglobuline, intervenind activ in toate procesele imunitare.Eliberarea anticorpilor din plasmocit are loc mult mai rapid decat in cazul altor celule, printr-un proces de clasmatoris sau microclasmatoris.
18. EPITELII GLANDULARE

Sunt formate din celule secretorii care au proprietatea de a elabora produsi specifici care parasesc celula.Impreuna cu tesutul conjunctiv, vase de sange si tesuturi nervoase participa la formarea unor glande: EXOCRINE (cu canal de excretie si produs de secretie eliminat la suprafata organismului sau in lumenul unor organe ce comunica cu exteriorul), ENDOCRINE (lipsite de canal de excretie si cu produs eliminat in mediul intern- sange /limfa), AMFICRINE (cu excretie si interna si externa) si MIXTE (cu celule cu secretie interna).
Glandele exocrine pot fi : simple (un canal neramificat) sau compuse (sisteme de canale ramificate).Dupa forma unitatilor excretorii pot fi : tubulare simple (gl. sudoripara)/ tubulare ramificate, acinoase (gl. salivara), alveolare, tubularo-alveolare.Dupa tipul produsului de excretie pot fi : seroase (secretii apoase bogate in enzime si nucleu mare sferoidal), mucoase (secretii cu mucus si nucleu mic aplatizat), mixte sero-mucoase (acini micsti).Dupa mecanismul de secretie pot fi : merocrine (elimina prin exocitoza sau difuziune)-gl. salivara, holocrine (un singur ciclu secretor dupa care mor)-gl. sebacee, apocrine (dupa un ciclu se reinnoieste)-gl. mamara.
Glandele endocrine produc hormoni care sunt eliberati direct in sange.Acestia au efecte stimulatorii sau inhibatorii asupra celulelor tinta.Si ficatul este o glanda endocrina, dar nu elimina hormoni, ci substante folositoare organismului.Glandele endocrine pot avea o structura cordonala (hipofiza, suprareanala), veziculara (tiroida), dispersata (din ovar).

19. EPITELII DE ACOPERIRE

Sunt formate din celule care sunt dispuse in straturi, acoperind suprafata organismului sau captusesc cavitatile corpului.Sunt simple (unistratificate), stratificate si pseudostratificate.

> UNISTRATIFICATE pot fi dupa forma celulelor: pavimentoase, cuboidale sau prismatice.Epiteliile simple pavimentoase sunt celule (endoteliale sau mezoteliale) turtite ce captusesc vasele sangvine/limfatice, formand o bariera activa intre sange si limfa (de exemplu: epiteliul retelei testiculare, epiteliul alveolar pulmonar).Celulele mezoteliale in conditii patologice se pot transforma in macrofage.Epiteliile simple cubice sunt celule cubice care isi pot modifica forma devenind pavimentoase sau prismatice, apar in epiteliul tiroidian, glande mamare, suprafata ovarului.Epiteliile simple prismatice au celule prismatice asezate pe un singur rand, pe o membrana bazala si apare in cazul epiteliului mucoasei intestinale, uter, bronhiole mici.
STRATIFICATE sunt epitelii de protectie pt intreg organismul.Suprafetele uscate sunt prevazute cu epiteliu stratificat pavimentos keratinizat/cornificat, care apre in epiderm, in mucoasa bucala/faringiana/esofagiana si e format dintr-o zona profunda (cu 5 straturi) si o zona keratininzata/cornoasa.Cele 5 straturi ale zonei profunde sunt:
1. stratul bazal (generator/germinativ) cu un singur strat de celule cuboidale/prismatice care vor da nastere keratinocitelor, care vor ajunge in straturile superficiale.
2. strat intermediar sau Malpighi cu mai multe straturi de celule poliedrice ce vor asigura rezistenta la solicitarile mecanice.
3. stratul granular cu mai multe randuri de celule pavimentoase ce contin granulatii de keratohialina.
4. stratul lucid cu mai multe randuri clare cu nuclei in degenerare.
5. stratul cornos cu mai multe randuri de celule cornoase, anucleate, turtie, cu rol in a “cimenta” membrana celulara.

PSEUDOSTRATIFICATE cu un singur rand de celule sprijinite pe membrana bazala, cu inaltimi diferite, cu nuclei dispusi la inaltimi diferite ce vor da impresia de stratificat.Celulele pot fi bazale, intercalate si superficiale.Apare ca epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat in caile respiratorii sau genitale mascule.

20. MIOFIBRILELE STRIATE
Miofibrilele striate constituie aparatul contractil al fibrei musculare scheletice.Proteinele contractile din compoztia fibrelor musculare sunt reprezentate de actina si miozina.Fiecare molecula de actina din microfilament este capabila sa se lege de un cap al moleculei de miozina.Pe lungimea unui miofilamet de actina se gaseste o prateina-tropomiozina- care va intari filamentul subtire si va ajuta la realizarea contractiei.Din loc in loc se mai gaseste si o alta proteina-troponina- care este de 3 feluri : T, C, I.Troponina T este strans legata de tropomiozina, troponina C leaga ionii de Ca, iar troponina I inhiba interactiunea actina-miozina.
In celulele musculare, actina si miozina intra in alcatuirea unor ultrastructuri stabile, numinte microfilamente sau miofilamente de actina (600 molecule) si miozina(200 molecule).Miofilamentele se dispun ordonat, paralele intre ele si formeaza miofibrilele.Cea mai precisa organizare si dispunere a moleculelor de actina si miozina se intaleneste in miofibrilele muschiului striat care sunt orientate paralele cu axul mare al fibrei musculare.Organizare stricta este mentinuta de o banda sau strie Z care este o zona intunecata intre 2 discuri clare.In structura lor exista si discuri intunecate care la randul lor sunt bisectate de o strie clara, numita stria H.
Contractia musculara se produce prin glisarea (alunecarea) filamentelor de actina printre cele de miozina fara a se modifica lungimile lor.Glisarea se datoreaza faptului ca fiecare cap al moleculelor de miozina “paseste” in lungul filamentului de actina de pe un monomer pe urmatorul “tragand” filamentul de actina pas cu pas.Contractia muschiului scheletic se declanseaza in momentul in care excitarea nervului motoral al muschiului determina aparitia unui potential de actiune in sarcolema (plasmalema fibrei musculare striate).Semnalul electric se transmite rapid in jurul fiecarei miofibrile prin tubii transversi ( sau tubii T).In acest fel, semnalul electric ajunge la reticulul sarcoplasmatic producand eliberarea unei cantati mari de ioni Ca 2+.Cresterea brusca a concentratiei de ioni de Ca declanseaza contractia miofibrilei datorita efectului pe care Ca 2+ il produce asupra troponinei si tropomiozinei.
Energia necesara este furnizata de hidroliza ATP-ului, iar deplasarea se face dupa mecanismul „rotii cu clicheti” de la ceasornicele mecanice.Relaxarea se produce prin desfacerea simultana a tuturor puntilor dintre filamentele de actina si miozina.
SARCOMERUL reprezinta unitatea morfo-functionala unei miofibrile cuprins intre 2 strii Z.Este alcatuit dintr-un citoschelet exosarcomeric si unul endosarcomeric, care au rol structural, mecanic, reglator al ionilor de Ca, metabolic.