Subiecte 1-10 (III) Histologie

Histologie Generala si Embriologie
An 1
Material pentru examen
Partea III
Subiecte 1-10

1. OVARUL LA MAMIFERE SI PASARI

Ovarul reprezinta gonada femela si indeplineste 2 functii in procesul de reproductie:
– o functie exocrina de producator ciclic, la intervale regulate sau sezonal a gametului femel
– o functie endocrina, de elaborare a progesteronului si hormonilor estrogeni, necesari pentru nidatia zigotului si dezvoltarea embriocefala
Histostructura ovarului cuprinde epiteliul superficial(germinativ), albugineea si parenchimul.
Epiteliul germinativ este format dintr-un singur rand de celule cubice, cu microvili sau aplatizate la animalele in varsta.
Albugineea este formata dintr-o densificare a tesutului conjunctiv si este rupta in momentul ovulatiei.
Parenchimul ovarian este organizat pe 2 zone: corticala si medulara.
Zona corticala sau zona parenchimatoasa este situata periferic si cuprinde corionul citogen, foliculii, corpii galbeni si corpii albicans. Corionul citogen cuprinde numeroase celule mezenchimale, fibroblaste, fibrocite, histiocite, macrofage, rare fibre de colagen si reticulina. In zona corticala se gasesc si celule interstitiale ce elaboreaza hormoni sexuali steroizi.
Zona medulara sau zona vasculara cuprinde 2 portiuni: o portiune vasculara si medulara propriu-zisa. Portiunea vasculara cuprinde vasele mari, sinuoase. Medulara propriu-zisa se intinde pana la corticala si contine vasele mici, tesut conjunctiv, fibre musculare netede, filete nervoase, celule cromafine si corpusculi senzitivi.
La pasari se dezvolta numai ovarul stang, ovarul drept ramanand rudimentar. Imediat dupa ecloziune ovarul prez. o zona corticala ce contine numerosi foliculi si o zona medulara intens vascularizata. Ovarul este acoperit de un epiteliu germinativ simplu, cubic sau pavimentos sub care se dispune o albuginee redusa. Stroma ovariana contine cel. mezenchimale, fibroblaste si cel. interstitiale.
Zona corticala este ocupata aproape in exclusivitate de foliculi constituiti din ovocite primare si cel. foliculare. In perioada embrionara ovogoniile se inmultesc si evolueaza in ovocite primare. Pana la pubertate foliculii cresc sub influenta FSH-ului si devin foliculi sec., tertiari, maturi. La maturitate ovulul sau zigotul pasarilor apare f. mare din cauza vitelusului care este elaborat de cel. foliculare ale granuloasei.
Foliculul tertiar cuprinde ovocitul, membr. previtelina, zona radiata, granuloasa, membr. bazala, teaca interna si teaca externa. ovocitul primar se divide meiotic inaintea ovulatiei eliberand primul globul polar si devenind ovocit secundar.
Ovocitul are in centru nucleul sau vezicula germinativa. Ovoplasma este formata din vitelus alb cu compozitie predominant proteica si vitelus galben care contine in principal lipide si fosfatide.
Membrana perivitelina este o formatiune acelulara elaborata de cel. granuloasei care este reprezentata de un strat de cel. foliculare. Citoplasma cel. din granuloasa contine numeroase picaturi de lipide si granule proteice (precursorii galbenusului). Intre cel. foliculare si cel. tecii interne se interpune membrana bazala.
Teaca foliculara interna cuprinde cel. interstitiale (secreta hormoni steroizi sexuali) si intunecate (nu secreta hormoni). Teaca foliculara externa este formata din t. conjunctiv bogat in fibre de colagen si elastice.
Ovulatia la pasari se declanseaza sub influenta LH-ului elaborat de adenohipofiza. In urma ovulatiei foliculul isi pierde continutul si se micsoreaza. La pasari nu se formeaza corp galben.

2. FOLICULII OVARIENI EVOLUTIVI

Foliculii ovarieni sunt situati numai in zona corticala a ovarului prezentand o structura diferita in timpul vietii fetale, postnatale, la pubertate si la maturitate sexuala.
Foliculii ovarieni pot fi involutivi sau evolutivi acestia din urma parcurgand toate stadiile de evolutie care permit dezvoltarea si eliberarea ovulului.
Se disting 4 stadii evolutive ale foliculilor ovarieni: primordiali, primari, secundari si tertiari.
foliculi primordiali: prezenti in corticala ovarului inca din perioada fetala, au un diam. de
20. Cuprind ovocitul primar inconjurat de un singur strat de cel. foliculare aplatizate. La sfarsitul perioadei fetale devin foliculi primari.
foliculi primari: form. dintr-o ovocita primara inconjurata de un singur rand de celule foliculare, au diametru de 40Celulele foliculare produc membr. pelucidă, o membr. PAS-pozitivă, ce se suprapune peste membr.vitelină. In foliculii primari dintr-un ovar se gasesc sute de mii pana la 1 mil de ovocite. Complexul Golgi si mitocondriile sunt dispuse perinucleat.
foliculi secundari: form.dintr-o ovocita primara in crestere, inconjurata de 2 sau mai multe cel foliculare, poliedrice. Pe masura ce foliculii secundari se dezvolta apar mici cavitati pline de lichid printre cel foliculare, iar la periferie se structureaza un strat vascularizat de cel. tecale alungite. Ovocitul primar apare inconjurat de un strat glicoproteic denumir zona pelucidă, aflat in contact cu ovolema (membr. plasmatica a ovocitului).
foliculi tertiari (cavitari): se dezv. dintr-o cav centrala denumita antru folicular care cont. lichid folicular. Ovocita primara sferica masoara 100-300 m in functie de specie. Cavitatea foliculara se largeste pe masura acumularii de lichid, care determina situarea ovocitului intr-o pozitie excentrica. O parte din celulele foliculare sunt impinse spre periferie, unde se dispun pe mai multe randuri formand granuloasa. O alta parte din celulele foliculare se grupeaza in jurul ovocitului formand coroana radiată.. La periferia foliculilor tertiari se diferentiaza o teaca interna vasculara si una externa de natura conjuctiva.
foliculi dehiscenti (preovulatori) apar in faza de estrus a ciclului sexual si reprez. faza finala a foliculogenezei. Sub actiunea LH-ului ovocitul primar isi desavarseste prima diviziune reductionala, rezultand doua celule inegale: ovocitul de ordinul II (secundar) si primul globul polar care se degenereaza. Ruperea folicului preovulator se numeste dehiscenta foliculara, iar procesul fiziologic de eliberare a ovocitului secundar reprez ovulatia. Ovocitul secundar, inconjurat de coroana radiata si lichid folicular este aruncat in cavitatea peritoneala de unde este aspirat in pavilionul oviductului. Daca un ovocit fecundat nu este aspirat in oviduct, se instaleaza o sarcina extrauterina sau ectopica. Ovula ramane fertila mai putin de o zi. Daca nu intalneste spermatozoidul, ovula degenereaza si este resorbita.
In cazul in care nu se produc dehiscenta si ovulatia, foliculul cavitar sufera o transformare chistica, devenind un chist ovarian, ce continua sa produca hormoni sexuali, in timp ce ovocitul degenereaza.

3. CEREBELUL

Este o parte componenta a creierului, atasata pe fata dorsala a trunchiului cerebral. Are rol in reglarea tonusului si contractiilor fine ale musculaturii scheletice, in mentinerea echilibrului si statusului organismului. E alc. dintr-un lob median – vermisul ce reprez impreuna cu lobul flocculus paleocerebelul si doi lobi laterali sau emisfere cerebeloase,ce reprez neocerebelul.
Suprafata cerebelului apare extrem de accidentata de numeroase santuri, unele profunde care delimiteaza lobii cerebelului si altele superficiale care delimiteaza lobulii. In cadrul fiecarui lobul, santurile delimiteaza mai multe lame cerebeloase; prin aceste cutari repetate se realizeaza o crestere substantziala a suprafetei cerebelului intr-un volum relativ redus.
Substanta cenusie formeaza cortexul cerebelos existand si 4 nuclei de substanta cenusie cuprinsi in masa de substanta alba, ramificati in centrul lamelor si lamelelor cerebeloase realizand un aspect arboriform denumit si “arborele vietii”. Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin fibre nervoase aferente si eferente, care intra in structura pedunculilor cerebelosi (posteriori, mijlocii si anteriori), conexionand cerebelul la bulbul rahidian, punte si pedunculii cerebrali.
Substanta alba cupr fibre mielinice nervoase, axoni ai neuronilor piriformi, cel gliale si capilare sangvine. Fibrele mielinice sunt fibre de asociatie ce leaga intre ele diferite regiuni din aceeasi emisfera cerebeloasa; fibre comisurale ce leaga arii simetrice din cele 2 emisf cerebeloase; fibre de protectie care pot avea origine cerebeloasa sau extracerebeloasa.
Scoarta cerebeloasa are o grosime de aproape 1mm si cuprinde trei straturi de cel nervoase: strat molecular (sarac in cel., structură fibrilara, neuroni mici), strat neuronal piriform (1 singur rand de cel cu aspect de para, pericarion mare) si strat granular (cel mai groase, bogat in neuroni, situat in profunzime, adiacent substantei albe, neuroni multipolari propriu zisi si ap. Golgi). In cortexul cerebelos exista 2 tipuri de fibre: muscoide si agatatoare. Nevrogliile sunt reprez de oligodentroglii, astroglii, microglii si nevroglii specifice, precum nevroglia penata si nevroglia Golgi. Nucleii din subs. cenusie realiz. functiile cerebelului.
Cerebelul actioneaza prin paleocerebel ca un ganglion nervos interpus intre caile proprioceptive medulo-bulbo-vestibulare si nucleul motor tegumentar mezencefalo-ponto-bulbar. Paleocerebelul coordoneaza functia de echilibru, fiind mai dezvoltat la vertebratele inferioare.
Functiile cerebelului devin mai complexe la animalele terestre atunci cand se trece de la o statiune patrupeda la cea bipeda. Histostructura cortexului cerebral e aproape identica la toate vertebratele, diferentele constand in dezvoltarea paleocortexului si a neocortexului.

4. ANALIZATORII OLFACTIVI SI GUSTATIVI

ANALIZATORUL OLFACTIV: receptioneaza, conduce si analizeaza informatiile legate de simtul mirosului. Excitatiile sau stimulii specifici sunt reprezentati de subs. chimice gazoase sau solide, prezente in aerul insiprat. Analizatorul olfactiv previne patrunderea in corp pe calea aerului a unor subs. vatamatoare, permite aprecierea calitatii substantelor alimentare si declanseaza secretiile digestive.
Segmentul periferic sau receptor este localizat in portiunea olfactiva a mucoasei nazale, care tapeteaza fundul cavitatii nazale.
Mucoasa olfactiva e formata din neuroepiteliu pseudostratificat prismatic ciliat, pigmentat si din corion.
Epiteliul olfactiv cuprinde 3 tipuri de cel: bazale, neurosenzoriale si de sustinere.
cel.bazale: sunt mici, conice, sprijinite pe o membrana bazala foarte subtire; ele reprez celulele stem epiteliate, generand celule care vor inlocui cel. olfactive si de sustinere uzate.
cel.olfactive: sunt neuroni bipolari senzoriali cu pericarionul dispus in zona mijlocie a epiteliului olfactiv; au o prelungire dendritica ce prezinta un gat si o dilatatie terminala denumita bulb dendritic din care se desprind 8-10 cili olfactivi. Cilii contin microtubuli aranjati dupa modelul 9-2 in portiunea proximala dupa care numarul se reduce la 1-4 in portiunea distala; au rolul de a receptiona excitatiile olfactive stabilind interactiuni chimice cu subs. odorante dizolvate in secretia glandelor olfactive. Cel. olfactive sunt inlocuite continuu prin cel. derivate din celulele bazale.
cel.de sustinere: cele mai numeroase, prez. 3portiuni: apicala, mijlocie si bazală. Portiunea apicala apare larga, prismatica si contine granule de pigment (melanine, cromolipide), dispuse in siruri longitudinale. Portiunea mijlocie a celulelor de sustinere contine un nucleu ovalar eucromatic situat mai superficial decat nucleul celulelor olfactive. Portiunea bazala a celulelor de sustinere apare subtiata si ramificata, permitand fixarea celulelor de membrana bazala.

ANALIZATORUL GUSTATIV: e implicat in realizarea simtului gustativ preluand, conducand si analizand excitatiile produse de substantele sapide (nu si cele insipide). Acest analizator participa la realizarea ingestiei de alimente impiedicand patrunderea in organism a unor subs nocive sau alimente alterate si participand la alegerea hranei in fct de necesitatile fiziologice. Impreuna cu analizatorul olfactiv intervine in declansarea secretei salivare si a sucurilor digestive. Segmentul periferic este reprezentat de mugurii gustativi situati in epiteliu mucoasei linguale. Un nr redus de muguri gustativi se gasesc si in mucoasa valului palatin, faringelui, laringelui si originii esofagului.
Mugurele gustativ are o forma de butoias, prezentand o extremit bazala mai larga si una apicala prevazuta cu un canal gustativ deschis la supraf epiteliului cu un por gustativ.
In alcatuirea unui mugure gustativ intra cel. gustative, cel. de sustinere si cel. bazale. Cel. senzoriale gustative sunt fusiforme cu extremitatile inguste; sunt in nr. de 4-20 pt. un mugure, sunt dispuse central, fiind inconjurate de celule de sustinere. Celulele de sustinere sunt mai numeroase si sunt cel. epiteliale modificate. Cele din centrul mugurelui sunt rectilinii. Cel. bazale sunt mai putin numeroase, de talie mica, situate pe membrana bazala. Ele inlocuiesc cel. de sustinere dupa aproximativ 10 zile de viata.

5. UTERUL

Se prezinta ca un organ tubular, interpus intre oviducte si vagin. Prezinta 3 portiuni: coarnele uterine, corpul uterin si cervixul.
Coarnele uterine si corpul uterin: au aceeasi histostructura prezentand 3 tunici (mucoasa, musculara si seroasa).
A. Endometrul: e format din epiteliu si un corion foarte bogat in celule, denumit corion citogen.
Endometrul prez 2 straturi: un strat superficial care degenereaza total sau partial in timpul ciclului reproductiv si un strat profund (bazal) care persista pe toata perioada ciclului, este mai subtire si participa la refacera stratului superficial.
In perioada fertila endometrul se modifica morfometabolic datorita hormonilor ovarieni. In proestru si estru, datorita actiunii hormonilor estrogeni, epiteliul prolifereaza prin multiplicarea si cresterea in inaltime a celulelor. In per. de activitate sexuala, epiteliul endomerial cuprinde celule ciliate si cel.secretoare. In corion sunt prezente numeroase glande uterine.
Pe parcursul ciclului estral endometrul sufera modificari sistematizate in 4 etape: proestrus, estrus, metestrus si diestrus, sincronizate cu fazele ciclului ovarian.
1)Proestrul: se matureaza foliculii ovarieni si corpul galben din ciclul anterior regreseaza.
2)Estrul: perioada de receptivitate sexuala (de rut sau de calduri) in care se produce ovulatia. Ovulatia este precedata de o descrestere a LH; la sfarsitul estrului scade nivelul de estrogeni.
3)Metestrul: e perioada organizarii corpului galben si declansarii secretiei de progesteron.
4)Diestrul: cuprinde activitati maxime ale corpului galben cand progesteronul influenteaza intens tractusul genital. Glandele endometrului desfasoara o activitate secretorie maxima.
Anestrul reprez perioada de inactivitate sexuala. In proestru si estru, foliculii ovarieni produc estrogeni(foliculina), in timp ce in metestru si diestru corpul galben produce progesteron.
B. Miometrul este format din fibre musculare netede dispuse pe 3 straturi. Miometrul trece printr-un ciclu de modificari denumit ciclu miometrial endocrinodependent. In perioada estrogenica miometrul se contracta sub influenta hormonilor ovarieni si a ocitocinei neurohipofizare. In timpul gestatiei miometrul se hiperplaziaza.
C. Perimetrul este constituit din t. conjunctiv lax ce formeaza o tunica subseroasa si din mezoteliul peritoneal ce acopera subseroasa.
Cervixul reprez segmentul uterin care se interpune intre corpul uterin si vagin, prezentand un perete mult ingrosat, mai consistent si bogat in fibre elastice. Are o portiune prevaginala si una vaginala.
Peretele cervical e format din mucoasa, musculara si seroasa.
Mucoasa cervicala apare intens cutata, prezentand cute primare, secundare si tertiare, astfel incat lumenul cervical se prezinta sub aspect de dantela; mucusul cervical produs de glandele cervicale si epiteliocitele cervicale contine glicoproteine.
Musculoasa cervicala cuprinde un strat intern circular si un strat extern longitudinal.
Seroasa cervicala cuprinde tesut conjunctiv lax acoperit de un mezoteliu peritoneal.

6. MENINGELE

Sunt invelitori de protectie ale SNC, reprez de dura mater, arahnoida si pia mater. Ele invelesc si radacinile nervilor periferici si nervul optic.
Duramater – reprez meningele dur, format din fibroblaste, fibre de colagen, fibre nervoase, corpusculi senzitivi si formatiuni vasculare. Pe fata sa interna el e tapetat de mai multe straturi de fibroblaste aplatizate, ce vin in contact intim cu arahnoida, delimitand un spatiu virtual, ce contine o cant. infima de lichid.
In inter. cutiei craniene dura materul se formeaza prin fuzionarea a doua membrane distincte embriologic: – o mebr interna (lamina interna) aflata in prelungirea dura materului spinal (despartit de peretele osos al canalului rahidian printr-un spatiu epidural umplut cu tesut conjunctiv lax si cu plexuri venoase)
– o membr externa (lamina externa) ce reprez endoperiostul oaselor neocraniului; intre cele 2 sunt sinusurile venoase cerebrale care greneaza sangele venos in interiorul cavitatii craniene. Rol de protectie fizica, mecanica si de amortizor al socurilor.
Arahnoida – are originea embriologica comuna cu pia mater, formand leptomeningele. E lipsita de vase nutritive; are o componenta membranoasa pt dura mater si una trabeculara pt pia mater. Intre arahnoida si pia mater se delimiteaza un spatiu subarahnoidian care are un aspect areolar si contine lichidul cerebrospinal. Spatiul subarahnoidian comunica cu ventriculii cerebrali prin mai multe orificii. Lichidul cerebrospinal trece pe masura ce este produs din ventriculii in spatiul subarahnoidian, de unde este drenat in sangele venos din sinusurile durei mater prin evaginari denumite vilozitati arahnoidiene. La nivelul maduvei spinarii spatiul subarahnoidian este cilindroid si poate fi punctionat pt a extrage lichid cerebrospinal in scop de diagnostic.
Pia mater – bogat vascularizata, oferind suport pt vasele nutritive ale org nervoase. Arterele si venele de calibru mic impreuna cu ramurile lor de distributie patrund in sis. nervos inconjurate de prelungiri ale pia mater care delimiteaza un spatiu perivascular virtual in conditii normale si aflate in continuitate directa cu spatiul subarahnoidian. Astfel, SNC nu contine vase limfatice, lichidul interstitial fiind drenat direct in lichidul cerebrospinal prin spatiile perivasculare. In SNC capilarele sunt tipice, cu membrane bazale continue si celule endoteliale nefenestrate, legate intre ele prin jonctiuni impermeabile.
Plexurile coroidiene produc lichidul cerebrospinal si regleaza presiunea intracraniana.
Lichidul cerebrospinal umple cavitatile intranevraxiale si spatiul subarahnoidian; el e rezultatul unui proces de secretie si de ultrafiltrare.

7. GLANDA MAMARĂ

Sau mamela este o glanda cutanata specializata,dependenta functional de activitatea aparatului genital femel, specific mamiferelor. Embriologic se dezvolta prin invaginarea mugurilor ectodermici in mezodermul subiacent. Dezvolatarea gl. mamare incepe in perioada intrauterina si continua pana la pubertate; dupa pubertate dezvoltarea e datorata de stimularile hormonale sferice. Structura glandei mamare cuprinde: pielea, fascia superficiala, o capsula, stroma si parenchimul.
Pielea: foarte fina, cu glande sebacee, sudoripare si foliculi pilosi.
Fascia superficiala: se afla sub cutis si continua fascia superficiala a abdomenului formand ligamentul suspensor lateral.
Stroma: reprez de tes conjuctiv intralobular si interlobular, rol in troficitatea glandei prin vasele pe care le contine. Rapotul e de 75-80% in tes glandular si 20-25% in tes conjuctiv.
Parenchimul: apare in urma unor modificari ale unor glande sudoripare; unitatea morfofunctionala a parenchimului e alveola mamara. Densitatea alveolelor e foarte mare in primele zile dupa fatare. Peretele alveolei mamare e format din membr. bazala, cel mioepiteliale si un epiteliu granular; alveolele se prez in 2 faze: in faza de secretie cu 2 stadii de acumulare si elaborare si faza de liniste cu 2 stadii: postsecretor si presecretor. In stadiul de elaborare, picaturile de lipide impreuna cu mitocondriile si vezicule secretorii ce contin componentele proteice ale laptelui, ocupa polul apical al celulelor. In compozitia laptelui se gasesc produsi de filtrare (cloruri, vit., enzime si gammaglobuline), produsi de sinteza (cazeina, lactoza, lipide, lactoglobuline si enzime specifice). Activitatea parenchimului mamar este stimulata de hormonul lactogen (LTH), elaborat de adenohipofiza. Fiecare alveola mammara este inconjurata de tesut conjunctiv ce contine vase de sange si limfatice, nervi, numeroase plasmocite si limfocite. De la alveolele mamare pornesc conducte alveolare lactifere cu lumen oval si o struct. asemanatoare alveolelor. Sinusul luctifer sau cisterna mamara prezinta o mucoasa cu pliuri longitudinale si transversale; prezinta aspect buretos.
Vascularizatia glandei mamare: foarte bogata, cuprinde o retea densa de capilare la nivelul alveoleor si conductelor lactifere.Vasele sanguine din gl. mamara au in struct lor baroreceptori si chemoreceptori, ce inregistreaza modif de presiune si compozitie chimica a sangelui; vasele limfatice apar foarte dezvoltate, realizand o retea superficiala, ce colecteaza limfa de la mamelon.
Dezvoltarea si structura gl. mamare este endocrinodependenta.

8. ADENOHIPOFIZA

Sau lobul anterior e form. din 3 parti: distala, tuberala si intermediara. Masa adenohipofizei e impartita in 2 parti inegale: o port. orala, formata din partea distala si port. tubelara, si o portiune intermediara situata aboral de fanta hipofizara alipita neurohipofizei. Partea distala ocupa 75% din volumul si masa glandei fiind invelita in cortul hipofizar al durei mater, care ii formeaza capsula si in care sunt cuprinsi numerosi ganglioni simpatici. Celulele adenohipofizei sunt variante d.p.d.v. tinctorial, existand cel. acidofile, bazofile si cromofobe. Sunt clasif. in functie de hormonii pe care ii produc si ii contin.
Cel.cromofile: mari, poliedrice, prez granulatii cu afinitate pt coloranti acidofili sau bazofili.
Cel acidofile: ocupa 75% din cel. cromofile; au afinitate pt colorantii acizi (eozima, eritrozina, fucsina, orange G) si au fost identificate doua tipuri de cel. acidofile: alfa (sau orange-pozitive sunt numeroase, limitate de membr, osmiofile; produc hormonul STH sau GH) si beta (au granulatii mari 800nm; forma ovala, nucleu veziculos, asezat central, complex Golgi bine dezvoltat, R.E. rug; produc hormonul luteotrop LH sau prolactina).
Cel bazofile: ocupa 25% din cel. cromofile; contin glicoproteine; imunohistochimic si electronomicroscopic au fost identificate 3 tipuri de cel. bazofile: tireotrope, gonadotrope, corticotrope.
Cel tireotrope: sau cel. delta produc TSH care activeaza glanda tiroida. Au nucleu veziculos, binucleat, localizat central. Sunt 3 hormoni tireotripi: TSH-G – det. crest masei celulare si a glandei tiroide; TSH-M – det. biosinteza horm tiroidieni si EPS.
Cel gonadotrope: sau cel. beta se afla in reg. anteromediana a lobului anterior.
Produc FSH ce la femele determina maturarea foliculilor ovarieni si elaborarea de hormoni estrogeni. La mascul FSH stimuleaza dezvoltarea tubulilor seminiferi si spermatogeneza; sunt cel ovalare, medii, cu nucleu excentric nucleolat.
Cel corticotrope: sau cel. epsilon elaboreaza hormonul adenocorticotrop (ACTH) care stimuleaza activitatea zonelor glomerulate si metabolismul lipidelor; cel. pot fi sferice, ovoide sau stelate; dispuse periferic.
Cel cromofobe: sunt foliculare, stelate si granulare, form. o pop. neomogena.
Cel granulate: au granule specifice cu nucleu picnotic si citoplasma vacuolara, fiind considerate celule epuizate in curs de degenerare.
Portiunea tubelara: formata din cel. cubice sau prismatice, dispuse in grupuri mici sau cordoane scurte, orientate longitudinal, in stransa leg cu numeroase capilare sangvine.
Portiunea intermediara: apare strans atasata de neurohipofiza, fiind complet separata de portiunea distala prin fanta hipofizara.

9. GLANDELE SUPRARENALE

Sunt formate din 2 formatiuni endocrine distincte ca origine si functie: corticala sau cortisuprarenala, de origine mezodermica, provenita din epiteliul celomic si medula sau medulosuprarenala. Exista 2 glande suprarenale: una stanga si alta dreapta, delimitata de o capsula fina, formata din fibre de colagen si elastice in stratul superficial, in timp ce in stratul profund sunt prezente fibre de reticulina si num. cel. mezenchimale.
Stroma glandei: e formata din septe conjunctivo-vasculare, care se desprind din capsula si separa cordoanele corticale si medulare; contine fibroblaste si histocite, multe fibre de reticulina.
Parenchimul glandelor renale: e reprez prin cordoane de endocrinocite.
Corticosuprarenala: ocupa 80-90% din vol. total al glandelor suprarenale, grupate in 3 zone:
Zona glomerulata: cuprinde cel. mici, sferice, prismatice sau poliedrice, dispuse in aglomerari ovoide, cu aspect de glomeruli. Zona glomerulata produce hormoni mineralcorticoizi, dezoxicortisteron si aldosteron indispensabili pt viata.
Zona fasciculata: formata din cordoane de endocrinocite dispuse relativ radial, delimitate intre capilare care converg spre zona medulara.
Zona reticulata: cuprinde o retea neregulata de cordoane celulare, in ochiurile caruia se gasesc capilare sinusoide cu lumen larg. E format din cel. clare si intunecate ce produc horm. steroizi sexuali (estrogeni, progesteron, androgeni).
Medulosuprarenala: se autolizeaza rapid postmortem in circa 60 min. E formata din cel mari, dispuse in retea separate intre ele de capilare sinusoide. Adrenalina (norepinefrina) este o catecolamina cu actiune simpatica – mimetica. In medulara glandelor suprarenale se intalneste un numar mare de neuroni simpatici, formand microganglioni. Adrenalina si noradrenalina actioneaza in mod antagonist asupra aparatului cardiovascular. Adrenalina si noradrenalina sunt hormonii starii de alerta. Medulosuprarenala nu este indispensabila vietii, hormonii ei pot fi produsi de alte structuri din organism ca de exemplu paraganglionii.
Inervatia suprarenalelor cuprinde in exclusivitate fibre nervoase simpatice preganglionare care se termina in medulara. Paraganglionii cuprind in structurile lor o stroma reticulata cu o retea abundenta de capilare sinusunoide cu endoteliocite. Fiecare glanda suprarenala cuprinde 2 portiuni distincte ca origine, struct si functie: corticosuprarenala si medulosuprarenala. Corticosuprarenala are origine amezodermica formandu-se din epiteliul celomic situat in vecinatatea crestelor genitale. Medulosuprarenala are origine neuroectodermica, provenind din simpatoblastele crestelor ganglionare juxtaortice.

10. FIRUL DE PAR,LANA&PENELE

Parul este o formatiune cornoasa, filiforma, flexibila. Prez.o portiune libera, o tulpina(tija)si o portiune profunda localizata in piele sau radacina ce se termina intr-o dilatatie ovoida, numita bulb pilos.
Bulbul pielos: prezinta o excavatie in care patrunde o masa de tes. conj. lax, bogat vascularizata si inervata, ce formeaza papila.
Tija&radacina: formate din 3 structuri dispuse concentric:
1)Maduva: ocupa centrul firului de par, fiind formata din 2 sau3 de cel. cuboidale sau turtite. In segmentul proximal al radacinii, cel maduvei sunt mari cu nuclei ovoidali, solidarizate prin desmozomi si incarcate cu incluziuni de grasime si pigment. In segmentul distal al tijei, cel.maduvei se cheratinizeaza, in final cel maduvei se transforma in vezicule pline cu aer. Firele de lana sunt lipsite de maduva.
2)Cortexul: sau scoarta formeaza masa pricipala a firului de par. Celulele scoartei sunt cuboide, cu nuclei sferici sau ovoidali in radacina si devin aplatizati, degenerand progresiv spre extremitatea libera a firului de par; pot contine resturi nucleare si granule de pigment ce imprima culoarea.
3)Cuticula apare ca un strat superficial foarte subtire. La nivelul tijei cel. epiteliale se transforma in “solzi” cornosi, microscopici, clari, anucleati. Foliculul pilos cuprinde ca un sac radacina firului de par, fiind alcatuit din 2 teci epiteliale (int&ext) ce deriva din ectoderm si o teaca conjunctivo-fibroasa. Cel epiteliale care acopera papila dermica formeaza matricea cel. a parului; ele genereaza cheratocite care se vor cheratiniza pt. a forma firul de par; pe masura ce noul fir de par creste, radacina celui vechi este dislocata spre suprafata cutisului si eliminata.
Naparlirea se datoreaza activ. mitotice si cheratinizarii ciclice a cel. matriciale.
Foliculul din care erupe un singur fir de par se num. folicul simplu.
Penele: productii cornoase la pasari sunt pene, solzi, gheare, pinteni, cioc, creasta si barbite. Penele sunt prod. cutanate cornoase, cu rol in termoreglare si zbor. La embrion se form din a 5-a zi de incubatie, prin div. intensa a cel. din derm si din stratul epiderm. In ziua a 8-a de incubatie, papilele dermice proemina la suprafata pielii, fiind acoperite cu un strat relativ gros de cel. bazale si spinoase; pe masura ce creste, formatiunea papilara se orienteaza caudal. Pana definitiva se dezvolta prin cresterea si adancirea cutei epiteliale ce inconjoara baza penei embrionare, cuta denumita buza de proliferare. Din baza de prolifererare se dezvolta un bulb plumifer definitiv, mai mare si mai profund decat cel primar. Din acest bulb se va dezvolta pana definitiva care erupe prin punga golita prin caderea penei embrionare. O pana este alcatuita dintro tulpina(tija sau rahis) de pe care se desprind ramuri de prim ordin ce formeaza tijele secundare. De pe tijele secundare se desprind ramuri denumite barbe ,iar de pe barbe se desprind barbule, care sunt ramuscule foarte fine. Ele au aspect foarte fin ce se pot termina printr-un carlig, datorita carora barbulele se leaga intre ele, realizand o tesatura deasa, impermeabila. Radacina penei e extremitatea tijei; culoarea este data in pricipal de pigmentul melanic(negru)si de pigmentul lipocromic(galben). Pe corp se mai gasesc pene filiforme (cap si gat) si fulgi(fara barbule).