Subiecte 1-10 (I) Histologie

Histologie Generala si Embriologie
An 1
Material pentru examen
Partea I
Subiecte 1-10

1. NEURONUL Reprezinta unitatea morfo-functionala a tesutului nervos si este alcatuit din pericarion (corp) si prelungiri nervoase (axon si dendrite). Dupa forma, neuronii sunt : ovalari, sferoidali, fusiformi, piramidali, stelati, poliedrici si neregulati.Dupa dimensiunea corpului celular, sunt : de talie mare (neuronii din coarnele ventrale ale maduvei spinarii) si de talie mica (in scoarta cerebeloasa).
Modul de detasare a prelungirilor:
1. unipolari – cu o singura prelungire (din retina care nu au axon);2. pseudounipolari – cu o singura prelungire ramificata in una axonala si una dendritica (din ganglionii rahidieni); 3. bipolari – cu axon si dendrita ce se desprind din poli diferiti (din ganglionul Scarpa si Corti);4. multipolari – cu axon si mai multe dendrite (neuronii de asociatie)
Criteriul functional:
1. motori – neuronii piriformi din cerebel
2. senzitivi – din ganglionii spinali;3. de asociatie – reprezinta 99,98% din totalul neuronilor;4. secretori;5. pigmentari
Influxul nervos circula in sensul : dendrite – corp – axon.

2. FIBROBLASTUL reprezinta cea mai raspandita celula din tesutul conjunctiv.Isi are originea in celula mezenchimala (in perioada embrionara), in celula reticulara nediferentiata, in fibroblastele prexistente (in parturitie), in celula endoteliala.Prezinta un indice de proliferare ce difera dupa regiunile in care se gaseste putand fi absent in unele situatii patologice.Poate fi fibroblast activ sau fibrocit cand este in repaus functional.Este putin mobil, deplasandu-se foarte incet in tesutul conjunctiv.Are o forma alungita, uneori stelata cu prelungiri fine.Citoplasma este abundenta si bazofila (sintetizeaza precursorii polipetidelor de colagen, elastina, proteoglicanii) cu picaturi de lipide, micortubuli, microfilamente de actina (in vindecare acestea sunt dezvoltate si se numesc miofibroblaste).Nucleul prezinta receptori specifici (cum sunt cei pt insulina).Fibrocitul contine in citoplasma sa autofagolizozomi care intervin in digestia organitelor de sinteza devenite inutile fibroblastului in repaus.Functia principala a fibroblastelor consta in sinteza si secretia proteinelor fibroase ale matricei extracelulare, apoi ele secreta interferon de tip I.Sunt influentate de hormoni.
MASTOCITUL se localizeaza in tesutul conjunctiv de-a lungul vaselor.Sunt mai abundente in derm, in caile respiratorii, in tesutul conjunctiv al uterului, meningelui.Ia nastere din celula mezenchimala, desi se considera ca originea lui este in maduva rosie hematogena.Au o forma ovalara cu nucleu sferic, central, citoplasma cu numeroase granule ce contin numerosi mediatori chimici : histamina (determina dilatarea vaselor, contractia muschiului neted din bronhiole), serotonina (rol in vasoconstrictie), heparina (rol de anticoagulant, antilipemic).Degranularea mastocitara e datorata de caldura, comprimare, etc.

3. NEUTROFILUL sau pseudoeozinofil (pasari) este unul dintre cele mai numeroase leucocite.Cresterea numarului – neutrofilia se intalneste in infectii acute, iar scaderea numarului -neutropenia- apare in patologia sangelui.
Forma celulei este sferica (la pasari este aciculara) si se modifica prin emiterea de pseudopode, cand neutrofilele trec prin vase prin diapedeza.Nucleul apare polimorf cu 2-5 lobi legati prin filamente de cromatina (la neutrofilele tinere sunt 1-2 lobi, pt ca la maturitate sa ajunga la 4-5 lobi, astfel formula Arneth permite aprecierea calitativa a neutrofilelor).La sexul femel neutrofilele pot prezenta atasat la unul din lobi corpusculul Barr, iar la sexul mascul corpusculul F.
Citoplasma apare usor acidofila si are organitele comune putin dezvoltate.Insa elementul structural il reprezinta granulele mici, ingale si clasificate in primare (azurofile) si secundare (specifice); in functie afinitatea lor la coloranti avem: granule amfofile (se coloreaza in roz), acidofile (rosu).Granulele azurofile apar numai in primele etape de dezvoltare a neutrofilului la nivelul maduvei hematogene; contin lizozim si hidrolaze acide.Granulele specifice apar mai tarziu si cantin lizozim si lactoferin.
Membrana celulara este acoperita de glicocalix, emite frecvente pseudopode, bogate in microfilamente si microtubuli ce asigura deplasarea neutrofilului (foarte rapida) din sange catre tesuturi.
Neutrofilele apar in maduva rosie hematogena, dupa care trec in sangele periferic unde raman 6-8 ore, apoi trec in tesuturile conjunctive (2-5 zile) apoi se distrug si sunt fagocitate in tesuturi (zilnic mor 10 la puterea 11).
Ca si functii ele sunt microfage, fagocitand particule de talie mica, ele ataca primele microbii la locul de intrare sau invazie transformandu-se in puroi (dostrug bacterii prin continutul lor in lizozim).

4. EOZINOFILUL este unul dintre cele mai mari granulocite, sunt insa mai putin numeroase fata de neutrofile (3-15 eozinofile pt 100 leucocite).Cresterea numarului –eozinofilie– (care este timo-dependenta, adica in functie de factorii eliberati de limfocite si mastocite) si scaderea numarului –eozinopenie- apar in boli generale ale organismului si sangelui.Au o forma sferica, cu nucleu bilobat (in desaga).Citoplasma apare intens acidofila, in care sunt prezente numeroase granule sferice de marime egala (la ecvine sunt foarte mari), fiecare granula avand o endomembrana periferica, un cristaloid numit internum si o matrice externa numita externum. Membrana eozinofilului este acoperita de glicoproteine, emite pseudopode rare si mici cu care eozinofilul se deplaseaza. Formarea eozinofilelor are loc in maduva hematogena, dintr-o celula precursor (se considera ca apare din aceeasi celula stem multipotenta care genereaza si neutrofilul).Sunt microfage cu capacitate redusa de fagocitoza. Sunt capabile sa omoare microorganisme si paraziti, fiind mai numeroase in bolile parazitare, in infectii si alergii.
BAZOFILUL sunt reduse numeric in sangele circulant.Cresterea si scadere
a numarului de bazofile sunt prezente in bolile generale ale sangelui (numarul este de asemenea mai crescut la nou-nascuti sau tineret. Forma este sferica, nucleu cu forma neregulata cu aspect de trefla.Citoplasma este bazofilica si contine putine organite celulare si glicogen.Granulele pot contine cristale fusiforme raspandite in toata citoplasma, fiind reprezentate de lizozomi, sau de granule specifice de histamina, heparina sau serotonina.Membrana bazofilului prezinta receptori pt imunoglobulina E si este acoperita de glicocalix.Bazofilele iau nastere din maduva rosie hematogena, din aceeasi celula stem pluripotenta a neutrofilului si eozinofilului, traiesc 8-10 zile dupa care trec in sangele periferic, de unde ajung in tesuturi.Dupa ce au parasit lumenul vaselor pot genera mastocite.Au putere redusa de fagocitoza insa pot interveni in stari de soc, stres sau inflamatorii.

5. Osificarea reprezinta procesul biologic prin care organismul isi construieste tesutul osos, in timp ce osteogeneza cuprinde totalitatea proceselor de dezvoltare a osului, ca organ.
Osificarea se realizeaza fie in interiorul membranelor conjunctive (osificare desmala), fie in interiorul unui model cartilaginos (osificare encondrala
Osificarea desmala se realizeaza pe modelul conjunctiv si se intalneste la formarea oaselor boltii craniene si a unor oase ale fetei.Incepe in foita mezenchimala prin prezenta unor nuclei de osificare, fibroblastele se transforma in osteoblaste care vor produce si depune oseina catre centrul acelor nuclei de osificare; astfel se vor forma insule mineralizate largite numite spiculi.O parte din osteoblaste vor ramane incluse in noul os format pt a se transforma in osteocite.Primele trabecule osoase vor delimita niste spatii in care vor patrunde vase sangvin si celule conjunctive, astfel luand nastere maduva osoasa.Peste aceste trabecule se vor dispune primele lamele osoase, spatiile dintre ele se vor micsora, osul primar devenind acum os compact, care va fi remodelat si transformat in os spongios secundar.In final oasele craniene vor fi formate dintr-o lama osoasa spongioasa centrala (diploe) acoperita pe ambele fete de doua lame osoase compacte.
Osificarea encondrala (sau foetala) este caracteristica oaselor lungi.Se realizeaza pe un model cartilaginos din care vor rezulta majoritatea oaselor scheletului.Diferenta consta in trasformare celulelor mezenchimale in condroblaste si apoi in osteocite, aparitia unui strat condrogenic activ din care se vor diferentia osteoblastele, care la randul lor vor forma un strat osteogenic cu aspectul unui guler osos periferic.In acest stadiu pericondrul devine periost, iar lamelele osoase formate vor alcatui osul periostal.Odata cu aparitia osului periostal, apare si un centru primar de osificare care se hipertrofiaza si apoi degenereaza, in acest loc patrnzand capilarele sangvine.Doar zona mijlocie a diafizei devine osoasa, extremitatile ei ramanand cartilaginoase, cresterea in lungime se va datora dezvoltarii condroblastelor, iar cresterea in grosime aparitiei unor noi lamele oasoase produse de periost.

6. PERICARIONUL Reprezinta un centru trofic, metabolic, receptor si de sinteza al neuronului.
Membrana neuronului prezinta o bogata activitate a unor enzime (ATP-aza), contine numeroase glicoproteine (60-60 tipuri) cu rol de receptori specifici.
Nucleul apare neobisnuit de mare, sferic, eucromatic, veziculos.
Organitele citoplasmatice bine evidentiate: reticul endoplasmatic foarte dezvoltat, care impreuna cu ribozomii liberi apar ca zone intens bazofile numite corpi Nissl (sunt absenti in axon, locul de detasare a axonului lipsita de corpi Nissl se numeste “con de emergenta”), complexul Golgi apare numai in pecarion sub forma de retea perinucleara, mitocondriile sunt mici si apar mai ales in axon, lizozomii pot fi autolizozomi (implicati in autoreinoinrea celulara), heterolizozomi (rol in inglobarea mediatorilor chimici) sau corpi reziduali.
Citoplasma este alcatuita din citosol (cu apa) si citosol (proteine insolubile din componenta neurofilamentelor, neurotubulilor si microfilamentelor de actina).
Incluziunile contine pigment brun-inchis sau negru (necleul motor al vagului, din ganglionii spinali).
Veziculele sunt implicate in pinocitoza absobitiva, in trasportul unor porteine.
De pericarion se leaga atat dendritele cat si axonul.Dendritele contribuie la sporirea considerabila a suprafetei receptoare a celulei nervoase.Ele se pot ramifica in ramuri primare, secundare si tertiare.Pe suprafata lor se gaseste un numar mare de spini si muguri care sunt locuri de contacte sinaptice.
Axonul este o prelungire mica, se desprinde de pecarion din “conul de emergenta”, poate trimite si el colaterale perpendiculare pe traiectul sau numite “paraxoni”.Trasportul axonal se efectueaza atat in sens celulifug (spre terminatiile axonale) cat si celulipet (spre pecarion).

7. FIBRELE CONJUNCTIVE – FIBRELE DE COLAGEN sunt cele mai raspandite in organism, apar in toate tipurile de tesut conjunctiv.Sunt grupate in fascicule; in tendoane si ligamente sunt groase si lungi, in intestin si vase de sange sunt rasucite helicoidal, in cornee formeaza lamele octogonale.Sunt alcatuite din proteine fibroase (scleroproteine) reprezentate de molecule de colagen (proces de fibrilogeneza).Confera rezistenta tuturor tesuturilor conjunctive la tensiune si tractiune, mai ales in ligamente, tendoane, fascii.Datorita lor tesuturile conjunctive sunt flexibile.Totodata ele limiteaza miscarea tesuturilor si organelor invecinate si induc agregarea plachetelor sangvine si formarea cheagului.FIBRELE DE RETICULINA sunt foarte subtiri, ramificate si dispuse in retea, nu se grupeaza in fascicule.Apar mai ales in organele limfoide, in maduva osoasa, in jurul fibrelor musculare si in tesutul conjunctiv lax.Se numesc si fibre precolagenice, reticulina fiind formata din colagen de tip III, proteoglicani si glicoproteine.Sunt sintetizate tot de fibroblaste ca si fibrele de colagen.Sunt foarte abundente la nou-nascut, la adult devenind fibre de colagen.FIBRELE ELASTICE sunt mai subtiri ca cele de colagen, se grupeaza in fascicule, se ramifica si se dispun si in retea.Sun
t rezistente si extensibile si fata de anterioarele sunt omogene.Sunt compuse din proteina “elastina” ce cuprinde glicina si prolina.Apar tot din fibroblaste, dar si din celule musculare netede.Elasticitatea lor descreste odata cu varsta datorita incarcarii cu saruri de Ca si lipide.Odata distrusa fibra elastica nu se reface ci este inlocuita de o fibra de colagen.Apar mai ales in artere, coarde vocale, trahee si piele.

8. ERITROCITUL Sau globulele rosii sau hematiile sunt celule anucleate la mamifere si nucleate la pesti, batracieni, reptile si pasari.Denumirea de eritrotice provine de la eozinofilia citoplasmei lor. Prezinta o structura adaptata pt trasportul gazelor.Numarul lor pe milimetru cub variaza in functie de specie ( 7,5 mil suine, 2-4 mil pasari).Cresterea acestui numar se numeste eritrocitoza, cand are un caracter fiziologic si poliglobului, cand are un caracter patologic.Diametrul lor este in medie de 7,5mm. Au fragilitate variata, astfel incat in mediu hipotonic are loc procesul de hemoliza cand din hematie ramane doar membrana celulara (hematie fantoma), in mediu hipertonic apare ratatinarea hematiei, devenind acantocit. Eritrocitele manifesta un anumit grad de flexibilitate, ce le permite reducerea diametrului in capilarele mici.Culoarea lor este rosie, galbena verzuie (in frotiuri necolorate) sau roz in frotiuri colorate cu M.G. Giemsa ; culoarea scade in intensitate in anemii. Forma hematiilor normale este de disc biconcav (distocit), dar pot aparea si madificari ale formei (poikilocitoza). Hematiile apar de timpuriu din celulele mezenchimale din insulele Wolff si Pander.La adult ele se formeaza in maduva rosie hematogena si traiesc 120-180 de zile (zilnic 0,8 % hematii sunt distruse in splina, ficat, limfonoduli). Hematia adulta, anucleata la mamifere contine 60% apa, 35 % hemoglobina (care reprezinta o constanta a fiecarei hematii-valoare globulara), protein-enzime, lipide, vitamine.
Functia eritrocitului consta in trasportul de gaze…

9. NEVROGLIILE Sunt celulele tesutului nervos, asociate neuronilor, indeplinind roluri de: protectie si sustinere, nutritie si cuplare metabolica cu neuronii.Sunt mai numeroase decat neuronii (zece celule nevroglice pt un neuron).Au un volum mult mai redus decat neuronii, ocupa doar 50 % din volumul tesutului nervos.Ele sunt de fapt omologul tesutului conjunctiv lax; nu genereaza potential de actiune si nu concura la formarea sinapselor. In SNC exista mai multe tipuri de nevroglii : macrogliile si oligodendrocitele, microgliile si celulele ependimare. Astrocitele sunt cele mai mari nevroglii, cu prelungiri numeroase si lungi o parte numite pediculi vasculari si o alta parte numite piale care separ tesutul conjunctiv al piei mater.Astrocitele pot fi: protoplasmatice (satelite neuronilor din substanta cenusie) si fibroase (macroglii caracteristice substantei albe si care intervin in procesul de cicatrizare).
Oligodendrogliile ocupa 75 % din totalul nevrogliilor exostente in SNC, sunt mult mai mici decat astrocitele, cu prelungiri mai scurte si mai putin numeroase (nu vin in contact cu capilarele, intre ele se interpun prelungirile astrocitelor).Sunt prezente si in substanta cenusie (langa pecarioni), dar si in substanta alba, producand mielina.Prezinta miscari intense. Celulele ependimare intra in alcatuirea endoteliului ce captuseste canalul ependimar. Microgliile numite si mezoglii, apar ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine.Reprezinta principalele celule ale sistemului macrofagic din creier. Nevrogliile SCP-ului sunt: celulele Schwann, celulele satelite din ganglioni, celulele Remak si lemmocitele. Nevrogliile separa neuronii unii de altii, de vasele sanguine, realizand o izolare electrica, ofera suport si protectie macanica neuronilor, procura substante nutritive si preiau metabolitii de la neuroni, fagociteaza elementele neuronale degenerate sau lezate, produc teaca de mielina. Nevrogliile interactioneaza strans cu neuronii in cursul activitatii sistemului nervos.

10. TESUTURILE CARTILAGINOASE

Isi au originea in tesutul mezenchimal si iau nastere prin diferentierea celulelor condroblastelor care incep sa sintetizeze si sa secrete matrice in spatiul extracelular.Se formeaza de asemenea un precartilaj din care se va schita o membrana conjunctivo-vasculara numita pericondru.
Sunt tesuturi avasculare care se hranesc prin imbibitie.Celulele cartilaginoase numite condroblaste (cand sunt tinere), la maturitate numindu-se condrocite si dispuse in spatii (lacune matriceale) numite condroplaste.Condroblastele sunt turtite si mai mici fata de condrocite.Pe langa aceste celulele mai exista si o matrice cartilaginoasa bogata in glicozaminoglicani , proteoglicani si fibre de colagen. Fibrele de colagen sunt dispuse printre condrocite si constituite predominant din colagen de tip II realizand o matrice teritoriala, mai intens colorata fata de matricea cartilajului.Matricea cartilajului confera rigiditate si flexibilitate in acelasi timp, acestea fiind diferite in functie de cartilaj.
Pericondrul, formatiunea conjunctiva ce inveleste cartilajul, participa la nutritia si cresterea acestuia.Contine fibroblaste, fibre de colagen de tip I si vase sangvine, insa nu si vase limfatice.
Pe masura inaintarii in varsta cartilajul va degenera din cauza scaderii activitatii de sinteza a condrocitelor.
Tesutul cartilaginos hialin se caracterizeaza prin aspectul sticlos al substantei fundamentale care este bagata, datorita grupelor izogene si coronare care pot sustine mai multe celule.La embrion acest tip de tesut cartilaginos constituie in exclusivitate scheletul, iar la adult este prezent in cartilajele costale, articulare, laringe, trahee, bronhii.
Tesutul cartilaginos elastic se recunoaste prin prezenta unor grupe izogenice mici cu 1-2 celule si numeroase fibre elestice.
Tesutul cartilaginos fibros se caracterizeaza prin reducere substantei fundamentale, care este partial mascata de abundenta fibrelor de colagen, dispuse in fascicule groase cu aspect penat.Apare in discurile intervertebrale.
Alte varietati de tesut cartilaginos : catilaj mixt, tesut fibro-hialino-condroid.

2 Comments

  1. matilda

    mentiune pentru subiectul cartilagii:
    condroblast- celula cartilaginoasa tanara , nu cavitate sapata in substanta fundamentala
    In general notam cu ” blast” la final celula tanara{fibroblast, condroblast, osteoblast}, cu “cit” la final celula adulta {fibrocit, condrocit, osteocit} si cu “plast” cavitatea {condroplast, osteoplast}

Leave a Comment