Stomatologia animalelor de companie

Patologie Chirurgicala
An 5 Semestrul 1
Preluare dupa Patologie Chirurgicala – FMVB

Stomatologia animalelor de companie ( cîine, pisică)

Dentiţia permanentă la câine : 3I, 1C, 4P, 2M
Dentiţia permanentă la pisică: 3I, 1C, 2P, 2M
Forma capului la câine este diferită în funcţie de rasă:
Tipul brahicefalic: botul scurt şi larg: Peckinez, Bulldog, Boxer
Tipul mezocefalic: bot mijlociu ca lungime:C. german, Labrador, Terrier
Tipul dolicocefalic: cap alungit şi bot îngust, lung: Collie
Brahignatism: scurtarea mandibulei, maxilarul depăşeşte mandibula
Prognatism: maxilarul este mai scurt, mandibula depăşeşte maxilarul

Anestezia în stomatologia veterinară
Generala – inhalatorie
NLA – acepromazina, ketamină
Domitor(medetomidina), Antisedan
Domitor, Ketamină, Antisedan – recomandata

Afecţiunile dinţilor
Bolile orofaringiene sunt comune la câini şi pisici, iar semnele clinice nu sunt aparente de multe ori decât atunci când boala ajunge în fază avansată;vârsta, rasa, starea de întreţinere, modul de hrănire, evoluţia semnelor clinice sunt indicatori des folosiţi în aprecierea anamnezei.
Semiologia bolilor oro-faringiene:
Halitoza (halena): boala parodontală, uremie, gastrita
Inapetenţa – durerea asociată inflamaţiei şi ulceraţiilor
Hipersalivaţia
Disfagia
Mişcarea exagerată a mandibulei sau a limbii
Dificultatea de deschidere a gurii- durerea orală

Patologia dentară
Anomaliile dentare: apar în cazul dentiţiei permanente, se referă la existenţa dinţilor supranumerari – poliodonţie sau reducerea numărului acestora – oligodonţie- sau modificarea sediului acestora – heterotopie; aceste afecţiuni se transmit ereditar, exemplarele cu asemenea afectiuni se exclud de la reproducţie; pseudopoliodonţie
Din punct de vedere clinic dinţii supranumerari şi cei cu poziţii anormale lezionează şi ulcerează mucoasa gingivală, limba, bolta palatină; datorită modificărilor în cinetica mandibulară se instalează precoce tartrul dentar
Tratamentul este chirurgical constă în extracţia dinţilor supranumerari sau ai celor cu poziţii defectuoase
Hipoplazia de smalt( displazia de smalţ): ereditară sau dobândită

Boala parodontală:
este cauzată de acumularea plăcii bacteriene pe dinţi şi ţesuturile lor de susţinere.BP include gingivita(inflamaţia gingiei) şi parodontita ( forma cea mai severă) care determină pierderea suportului osos alveolar al dintelui
Este o boală progresivă, nu se vindecă dacă placa de tartru nu este tratată, dar se poate preveni şi controla cu măsuri corespunzătoare de igienă şi tratament; menţinerea unui parpdonţiu sănătos necesită întreţinerea unei igiene orale corespunzătoare, a stării de sănătate generală şi a unei diete echilbrate
Tartrul dentar

Patogeneză: sub influenţa florei microbiene din cavitatea bucală, sărurile alcaline din salivă precipită pe resturile alimentare rămase pe dinţi sub forma unui strat de dimensiuni diferite alcătuind astfel tartrul dentar;
– tartrul este alcatuit din resturi alimentare, celule, bacterii , saruri de calciu si magneziu ce se depun de la marginea alveolară a gingiei îndepărtând-o de dinţi, formând astfel „buzunare” între dinte şi gingie; tartrul este mai abundent pe feţele laterale ale dinţilor ( cele care vin în contact cu obrajii)
Dpdv al localizării există 2 tipuri de tartru: supragingival şi subgingival
Clinic: miros fetid al cavităţii bucale – halenă – salivaţie abundentă, apetit selectiv ( alimente moi), masticaţie greoaie; la inspecţie se constată gingivită, prezenţa plăcii de tartru sub forma unui depozit dur albicios sau gri deschis ce poate îmbrăca dintele, mobilitate anormală a dinţilor
Tratament : detartraj, înlăturarea dinţilor cu mobilitate crescută sau a celor cariaţi; după detartraj se dezinfectează cavitatea bucală cu tinctură de propolis, apă oxigenată, pastă de dinţi; antibioterapie ante şi post detartraj cu Stomorgyl (Metronidazol , spiramicină)

Caria dentara
este un proces patologic cronic caracterizat prin distrugerea progresivă a tesuturilor dure ale dintelui (smalţ, cement, dentină) de la periferie spre pulpa dintelui, urmată de infectarea acesteia
Simptome: hipersalivaţie, masticaţie greoaie, miros fetid, dintele are o culoare cenuşie , se poate observa o zonă (pată) negricioasă explorabilă ; gingia este inflamată, dezlipită de colet; dintele devine mobil în alveolă
Tratament: extracţie dentară; cavitatea alveolară se dezinfectează cu soluţii dezinfectante; antibioterapie postoperatorie

Parodontita
: inflamaţia parodontiului alcatuit din gingie, cement radicular, ligament alveolodentar şi osul alveolar; este o complcaţie a tartrului dentar.
Clinic se manifestă prin hipersalivaţie, halenă, congestia şi tumefacţia gingiei, sângerează la atingere, mucoasa bucală de la nivelul obrajilor prezintă ulcere datorită acţiunii mecanice a placii de tartru dentar; gingia este dezlipită şi îndepărtată de colet formând adevărate buzunare pline de resturi alimentare; la îndepărtarea acestora rădăcinile dinţilor devin vizibile, dinţii devin mobili în alveolă ( mai ales incisivii şi premolarii)
Tratament: detartraj, extracţie dentară a dinţilor cu mobilitate exagerată, dezinfecţia cavităţii bucale (tinctura propolis, apă oxigenată, soluţie diluată de albastru de metilen, glicerină boraxată cu stamicin sau nistatin, antibioterapie pe cale generală.

Profilaxia bolii parodontale la carnivorele domestice: igiena orală, diete, detartraj periodic

Tartrul dentar – stomatologie umană
Tartrul dentar reprezinta un depozit dentar dur, calcificat, aderent la structurile dentare, dar si la constructiile artificiale din gura. Este ultima faza de maturare a placii dentare.
Se constitue ca factor etiologic secundar in boala parodontala, favorizand prezenta pe suprafetele retentive dentare a placilor dentare microbiene.
In cazul in care reusim un control corect al placii, tartrul nu se formeaza. Cand acesta exista, se indeparteaza doar profesional cu ajutorul unui instrumentar profesional fabricat in aceest scop. Pe langa problemele parodontale tartrul dentar poate constitui si o problema cosmetica.
Viteza de formare a tartrului dentar e o caracteristica individuala. Grosimea maxima a tartrului se obtine intre 10 saptamani si 6 luni, dupa care ritmul se reduce datorita uzurii naturale pe durata masticatiei.
Viteza de formare a tartrului e favorizata de factori locali si generali:
– suprafete dentare retentive
– repetate traume dentare
– respiratia orala
– obiceiuri vicioase
– carii
– compozitia salivei bogata in ioni anorganici
– fumat
– astm
– fibroza chistica
– probleme psihice si psihiatrice
Se constata producerea masiva de tartru si in cazul pacientilor hraniti mult timp prin sonde gastrice.
Exista o serie de medicamente (beta blocante, diuretice, anticolinergice) care datorita faptului ca partial se elimina prin saliva modifica compozitia salivei, favorizand formarea tartrului.
Din punct de vedere al localizarii tartrul a fost impartit in:
tartru supragingival
tartru subgingival
Tartrul supragingival se gaseste pe suprafata coroanelor dentare, fiind mai putin mineralizat decat tartrul subgingival. Initial are o culoare alb-galbuie, insa dupa maturizare isi schimba culoarea in maroniu-negru.
Tartrul subgingival se gaseste sub gingie si este mai subtire si mai aderent decat tartrul supragingival. Are o culoare gri spre negru, culoare ce se datoreaza sangerarilor generate de prezenta lui.
Tartrul dentar se gaseste la orice varsta, atat la dentitia temporara cat si la cea permanenta. Se constata ca pe masura inaintarii in varsta cantitatea de tartru creste.
Tartrul dentar o data constituit se indeparteaza profesional prin detartraj, acesta avand pe langa beneficii si inconveniente: zgarieri, abraziuni, hipersensibilitate, sangerari.
Detartrajul este o manopera profilactica si terapeutica care se realizeaza atat manual cu instrumente clasice sau moderne, cat si mecanic. Instrumentele mecanice sunt reprezentate de aparatele de detartraj sonice si ultrasonice folosite pentru indepartarea tartrului, in scop profilactic sau ca parte a tratamentului parodontal.