Starile hiperalgice la nivel gastrointestinal

Starile hiperalgice la nivel gastrointestinal

Componentele tubului digestiv, de la esofag până la ampula rectală, prezintă o sensibilitate redusă, fiind slab populate cu nociceptori. În consecință, tipul de durere care se manifestă la acest nivel este de tip vascular sau visceral, fiind generat de excitarea receptorilor algici, plasați la nivelul vaselor sanguine (durere vasculară) și seroasei peritoneale (durere viscerală).
Receptorii peritoneali sunt densibili la:
-distensii ale unor segmente digestive (meteorism);
-tracțiuni pe anse intestinale (intervenții chirurgicale).

Receptorii vasculari sunt sensibili la hipoxie (conjunctură generată de ischemie și stază, consecutive unor tulburări topografice, precum: volvulus, invaginații, torsiuni etc.) și mediatori solubili ai inflamației (bradikinina, substanța P, prostaglandine etc.).

Tulburările de la nivelul tractusului gastrointestinal pot genera și manifestarea durerii reflecate, cu localizare la nivelul porțiunii cutanate corespunzătoare dermatomului comun .
În categoria stărilor hiperalgice cu sorginte la nivelul tractului gastrointestinal intră: gastralgia și sindromul de colici.

Gastralgia, sau durerea gastrică, poate fi indusă în următoarele conjuncturi patologice:
-dilatația gastrică, consecutivă hiperfagiei, indigestiilor, obstrucțiilor, hipotoniei gastrice și disfuncției pilorice;
-crampe gastrice, consecutive hipoglicemiei (contracții de foame) sau excitațiilor provocate de paraziți;
-gastrita și ulcerul gastric, generatoare de leziuni inflamatorii și ulcerative, inductoare de hipoxie tisulară.

Sindromul de colici este caracterizată ca fiind o manifestare cu caracter algic, specifică componentelor tubului digestiv, caracterizată de:
-debut și final brusc;
-durere acută, repetată sub formă de accese.

Colicile pot fi:
-adevărate, în situația în care originea senzațiilor dureroase se găsește la nivelul tractusului gastrointestinal;
-false, în situațiile în care originea senzațiilor dureroase se găsește la nivelul altor organe, precum: rinichi, ficat, pleură etc.
-simptomatice, care sunt însoțite și de tulburări generale, intrând în tiparul de simptome specifice unei boli specifice (parvoviroză, salmoneloză).
Durerea specifică sindromului de colici este indusă de:
-spasme și distensii ale unor segmente digestive, generatoare de durere viscerală;
-tulburări microcirculatorii locale (tromboze, ischemii, stază, hipoxie, plasmexodie și edem), generatoare de durere vasculară;
Prevalența cea mai mare a sindromului de colici se manifestă la cabaline, acest lucru fiind indus de o serie de particularități morfologice și funcționale, care se constituie în factori favorizanți predispozanți:
-labilitate nervoasă (predispozantă la distonii neurovegetative și tulburări de motorii și secretorii);
-tub digestiv lung (predispozant la modificări topografice), cu variații bruște de diametru (predispozante la obstrucții);
-incapacitatea de a vomita (reflex de apărare de care acestă specie nu poate beneficia, datorită unor particularități morfologice);
-dimensiunile mari ale mezourilor (predispozante la modificări topografice).
Instalarea colicilor poate fi favorizată și de o serie de factori ocazionali, de mediu, precum:
-alimentație cu furaje indigeste (obstrucții), fibroase (împâstare) sau fermentescibile (distensii, meteorism);
-scăderea presiunii atmosferice, inductoare de dezechilibre neurovegetative (afectarea motilității gastrointestinale).
Pe fondul cauzelor predispozante și ocazionale menționate mai sus, sindromul de colici este întâlnit în următoarele situații:
-dilatații intestinale și gastrice (obstrucție și ingerarea de furaje fermentescibile, precum: cereale, sfeclă, iarbă luxuriantă etc.);
-ruptura gastrică (consecință a dilatației și a incapacității de a vomita);
-inflamații:
-jejunită, colită (tratament excesiv cu antiinflamatoare nesteroidiene, fenilbutazonă);
-peritonită;
-aderențe intestinale (peritonită);
-obstrucții intestinale (generatoare de distensii ale unor segmente intestinale), induse de:
-disfuncții ale motricității intestinale;
-paraziți intestinali;
-împâstare (furajare cu furaje grosiere, afecțiuni dentare și carența hidrică);
-enterolite (concrețiuni de fosfați amoniaco – magnezieni cristalizate în jurul unor suporturi, precum, cuie, sârme, pietre etc.);
-modificări topografice (generatoare de stază, ischemie, hipoxie și distensii ale unor segmente intestinale), precum
-invaginație (indusă de tulburări de persitaltism, cauzată de paraziți, enterite, intervenții chirurgicale și favorizată de diferența de diametru între segmentele intestinului gros);
-volvulus;
-torsiuni;
-hernia ingvinală.
Instalarea sindromului de colici poate induce, prin derularea unui reflex viscero – visceral, dezechilibre neurovegetative, care prin cerc vicios, induc tulburări motorii și secretorii, care pot agrava sindromul inițial.

Leave a Comment