Reactia Vitala si importanta ei in Medicina Legala

Reactia Vitala si importanta ei in Medicina Legala
An 6 Semestrul 1
Medicina Legala

Tipuri.Morfologia reactiilor vitale.Diagnostic diferential.
Definiţie:
Reacţia vitală reprezintă suma tuturor modificărilor morfologice, fiziologice şi umorale care apar în urma unei agresiuni fizice, chimice sau biologice.
Importanţă:
Prezenţa ei atestă vitalitatea ţesuturilor în momentul agresiunii
Diagnostic diferenţial
Faţă de deteriorările accidentale sau intenţionate ale cadavrului cu scopul mascării cauzei morţii sau sustragerii responsabilităţii;
Faţă de reacţiile agonale;
Faţă de modificările cadaverice.
Clasificare:
Reacţia vitală locală
Reacţia vitală generală

Reacţia vitală macroscopică
Reacţia vitală microscopică
Factorii care influenţează reacţia vitală:
Gradul de vitalitate pe care îl au ţesuturile în momentul agresiunii – reacţia vitală este maximă la indivizii sănătoşi.
Reacţia agonală
– reacţii tisulare slabe haotice (ex. sângerarea unui animal în agonie determină oprirea cordului în diastolă – cord plin cu sânge sau coaguli cruorici).
REACŢIA VITALĂ LOCALĂ
Hemoragia
Infiltratul hemoragic
Coagularea
Retracţia ţesuturilor
Inflamaţia
Altele (distrofii, necroze, modificările hemoglobinei)
Hemoragia şi infiltratul hemoragic:
Prezenţa unei hemoragii produse în timpul vieţii presupune intervenţia unei agresiuni: mecanice (rupturi de vase, organe), chimice, etc.
Prezenţa infiltratului hemoragic presupune existenţa unor distrucţii tisulare care să permită sângelui să infiltreze teritoriile limitrofe zonei de impact.
Morfologie:
Hemoragia:
Hemoragii intracavitare (hemotorax, hemopericard, hemoperitoneu)
Hemoragii în ţesuturi (echimoze, sufuziuni, vibice, hematoame)
Hemoragii cu revărsare externă a sângelui (atunci când este posibil examinarea mediului ambiant).
Atenţie!
Extravazarea sângelui la un animal se poate produce şi după moarte înainte de coagularea postmortem a sângelui. Prezenţa unei hemoragii va fi judecată întotdeauna în corelaţie cu morfologia infiltratul sanguin şi a coagulării.

Infiltratul sanguin:
Zone variabile ca extindere şi nuanţă (culoare ce variază de la roşu, roşu-violaceu, roşu-cărămiziu, brun, gălbui).
Nuanţa variază în funcţie timpul scurs de la momentul agresiunii.
Intensitatea exprimării macroscopice variază considerabil în funcţie de modul în care s-a realizat moartea (absent sau foarte discret în revărsările bruşte şi masive de sânge, tulburări nervoase date de compresiune cerebrală etc.)
Diagnostic diferenţial:
Cu zonele de infiltrat hemoragic apărut ca urmare a traumatismelor postmortem – infiltratul hemoragic postmortem este îndepărtat prin spălare.

Coagularea:
Proprietatea sângelui şi a derivatelor patologice cu conţinut proteic ridicat.
Coagularea sângelui apărută antemortem poate fi diferenţiată de cea apărută postmortem prin gradul mare de aderenţă dintre coagulul sanguin şi marginile zonei de traumatism.
Atenţie! Stări patologice în care coagulabilitatea sângelui este scăzută sau absentă.

Retracţia ţesuturilor:
Proces specific organelor cu structuri elastice sau contractile de tipul fibrelor musculare sau fibre elastice.
Cele mai evidente aspecte sunt remarcate în cazul plăgilor cutanate.
Depărtarea marginilor, dând aspect de falsă pierdere de substanţă (plăgile cutanate).
Răsfrângere în afara a marginilor defectului (discontinuităţi ale organelor cavitare).
Modificările cadaverice pot influenţa morfologia retracţiei tisulare (rigiditatea cadaverică crează impresia de falsă retracţie tisulară la plăgile postmortem).

Inflamaţia:
Cel mai important tip de reacţie vitală locală.
Dezavantaj – instalare tardivă.
Prezenţa ei atestă că un individ a supravieţuit agresiunii cel puţin 30 minute (timpul minim necesar extravazării neutrofilelor).
Imposibil de evidenţiat prin metode obişnuite diferenţele dintre plăgile antemortem şi cele postmortem dacă moartea a intervenit sub acest interval.

REACŢIA VITALĂ GENERALĂ
Element de certitudine a existenţei unor resurse vitale pe care individul le-a folosit în scopul reechilibrării funcţiilor majore în momentul intervenţiei agresiunii.
Se poate aprecia ce tip de agresiune a dus la instalarea morţii şi intensitatea cu care a acţionat aceasta
Tipuri:
Aspiratul pulmonar
Deglutiţia
Embolia
Şocul (hemoragic/traumatic)
Aspiratul pulmonar:
Prezenţa în arborele respirator a unor materiale străine de compoziţia normală a aerului.
Se va dovedi prezenţa materialelor străine în bronhiole şi alveole.
Atenţie! Situaţiile în care se pot identifica materiale străine în laringe, trahee şi bronhiile principale NU sunt considerate aspirat pulmonar (agonie, modificări cadaverice).
Este reprezentat de:
Funingine (incendiu);
Apa şi microorganisme din mediul acvatic;
Sânge (plăgi în regiunea cervicală anterioară cu deschiderea marilor vase şi a traheei).
Aspiratul sanguin:
Pete izolate de culoare roşie care alternează cu cele de ţesut normal.
Petele respectă de obicei conturul lobulilor pulmonari.

Embolia:
Prezenţa în circulaţie a unor structuri străine de compoziţia normală a sângelui.
Identificare embolilor se face prin examenul histologic în vasele de calibru mic sau mijlociu (pulmon).
Tipuri:
Gazoasă
Grasă
Solidă (hepatică)
Tromboembolia

Şocul (hemoragic/traumatic)
Dereglări metabolice: acidoză metabolică, endotoxicoză, grave dezechilibre ionice, pierderi masive de lichide;
Modificări hemodinamice şi consecinţele acestora: ischemie, stază, edeme, hemoragii prin diapedeză, colaps circulator, hipoxie şi anoxie sistemică.