Oxidante Indirecte Curs 11 (partea III)

Oxidante Indirecte
An 3 Semestrul 1
Curs 11 (partea III)

Preluare dupa Farmacologie – FMVB

B. Antiseptice si Dezinfectante nestabile oxidante indirecte

În grupa halogenilor şi compuşilor halogenaţi sunt cuprinse substanţe cu puternică acţiune antiseptică, bactericidă, folosite pe scară largă pentru dezinfecţia apei, a locurilor aglomerate şi mai puţin la nivelul organismului. Faptul că se pot obţine relativ uşor şi în cantităţi industriale, a contribuit la larga lor folosire în practică.
Acţiunea lor antiseptică se datorează unui dublu caracter chimic: oxidant şi halogenant. Oxigenul atomic eliberat acţionează asupra structurilor sensibile la acţiunea oxidantă, în special asupra grupărilor tiolice libere ale enzimelor şi ale altor grupări, producând perturbări în funcţionarea normală a organismului. Datorită celui de-al doilea caracter chimic, aceste substanţe denaturează proteinele protoplasmatice prin halogenarea legăturilor amidice prezente în molecula lor. Compuşii anorganici, în care halogenul are valenţă pozitivă, sunt nestabili fiind endotermici, ceea ce explică în bună parte caracterul oxidant şi halogenat şi deci acţiunea antiseptică.

Clorul şi derivaţii săi
1. Clorul. Gaz gălbui – verzui, cu miros înţepător, sufocant, mai greu decât aerul, având densitatea 1,57, solubil în apă (3 :1), soluţia saturată fiind cunoscută sub numele de apă de clor. În soluţie apoasă formează hidraţi, care la răcire sub +80 se depun sub formă de cristale ortorombice, incolore, cu constituţia Cl2nH2O. Se lichefiază uşor la temperatura obişnuită şi la presiunea de 6,6 atmosfere. Este folosit pentru sterilizarea apei potabile, mai ales în centrele aglomerate, întrucât este bactericid energic, având coeficientul fenolic 150 – 300. Acţiunea sa antiseptică cuprinde un spectru larg, fiind activ asupra bacteriilor, virusurilor, protozoarelor. Este toxic, producând edem pulmonar şi acidoză. Concentraţia maximă admisă în atmosferă este de 0,001 mg/litru aer. Sub formă de apă de clor (cu 0,3 – 0,5 % halogen) s-ar putea întrebuinţa pentru acţiunea antiseptică şi dezodorizantă în chirurgie.
2. Hipocloritul de calciu (Calcii hypocloritis) se găseşte sub formă de var cloros sau clorură de var. Compusul neomogen din punct de vedere chimic, se admite că este un amestec de hipoclorit de calciu şi cantităţi mici de clorură de calciu. Formula admisă este CaOCl2. Prin descompunere, eliberează repede clorul, fiind de aceea puternic alcalin, iritant, cu acţiune de scurtă durată. Este un produs solid, alb sau alb-cenuşiu, cu gust arzător şi miros puternic de clor. Conţine 25 – 35 % clor activ. Produsul tehnic este parţial solubil în apă. Este higroscopic şi sub influenţa luminii se descompune. Pentru a acţiona, clorura de var are nevoie de umezeală şi lucrează ca oxidant şi clorurant mai ales în mediu acid. Se descompune în prezenţa dioxidului de carbon, eliberând clor gazos.
Este un dezinfectant puternic şi dezodorizant. Deşi pătrunde în substrat, totuşi trebuie să stea în contact cu suprafaţa de dezinfectat 1 – 3 ore. Se utilizează ca dezinfectant şi dezodorizant pentru curţi, grajduri, boxe, gunoi, vagoane, excrete, etc. Se foloseşte sub formă de suspensii 20 – 25 % sau per se 1 – 2,5 kg var cloros/m2, locurile de aplicare umectându-se; de asemenea, se folosesc soluţiile 5 %, 1 litru/m3 (cu stropitoarea); pulberea se împrăştie cu lopata. S-au obţinut bune rezultate în bacterioze şi în unele viroze. Adăposturile dezinfectate se aerisesc bine câteva zile, după dezinfecţie, pentru a se evita apariţia iritaţiei mucoaselor animalelor şi intoxicaţiile. Mirosul de clor se transmite cărnii.
3. Hipocloritul de sodiu. În stare cristalină se găseşte numai sub formă de hidraţi, dintre care cei mai stabili sunt penta- şi hexahidratul, compuşi alb-gălbui, cu miros puternic de clor, puţin stabili, descompunându-se uşor ; sunt solubili în apă. Prin descompunerea în prezenţa luminii eliberează oxigenul atomic, având astfel acţiune oxidantă. Sub acţiunea acizilor eliberează clorul, astfel explicându-se acţiunea clorurantă a hipocloritului de sodiu.
Se utilizează în soluţii diluate ca antiseptic al plăgilor. Hipocloritul de sodiu în concentraţie de 25 % se diluează 1 ml/1000 ml apă cu care se face dezinfecţia lăptăriilor, a bidoanelor de lapte. Farmacopeea Română, ediţia a VII-a prevedea soluţia de hipoclorit de sodiu (soluţie Dakin) care trebuie să conţină între 0,43-0,51 % clor activ. Se obţine prin reacţia dintre clorura de var, carbonatul neutru şi carbonatul acid de sodiu.
În afară de acţiunea antiseptică la nivelul plăgilor, hipocloritul de sodiu are şi o uşoară acţiune iritantă asupra ţesuturilor, lizează ţesutul necrozat şi cheagurile sanguine, curăţând plăgile.
4. Hipocloritul de potasiu (Kalii kypochioritis – KClO). În soluţie 5 – 10 % se numeşte apa de Javel. Se întrebuinţează ca dezinfectant.
5. Cloraminele. În această grupă, studiată şi sintetizată de Dakin, sunt cuprinşi derivaţii unor compuşi organici azotaţi, cum sunt aminele, amidele, sulfonamidele, imidele şi iminele, clorurate la azot. Clorul poate înlocui un singur atom de hidrogen, obţinându-se monocloraminele :

R-NH-Cl ; R-CO—NHCl ; 3/R-SO2NHCl

CO
R NCl; R-CH = NCl
CO

Atunci când clorul înlocuieşte ambii atomi de hidrogen, se obţin cloraminele:
R – SO2 – NCl2
Datorită introducerii în moleculă a atomului de clor, cu caracter electronegativ şi deci cu efect -1, precum şi datorită prezenţei grupărilor atrăgătoare de electroni (-CO şi –SO2) la derivaţii cloruraţi ai amidelor, imidelor şi sulfonamidelor, se crează un deficit de electroni în jurul azotului, ceea ce face ca hidrogenul să devină labil. Din acest motiv poate fi înlocuit cu metale alcaline, ceea ce permite ca, în practică, să se utilizeze şi sărurile de sodiu, care au avantajul solubilităţii lor în apă. În soluţie apoasă, cloraminele hidrolizează cu formare de acid hipocloros sau hipoclorit alcalin, responsabil de acţiunea antiseptică.
a. Cloramina B – Chloraminum B – Bezensulfon cloramide, care se foloseşte sub formă de sare de sodiu, o pulbere cristalină, albă sau uşor gălbuie cu gust neplăcut şi miros puternic de clor. Produsul oficinal este cristalizat cu 1,5 molecule de apă şi conţine 25 – 29 % clor activ. Sunt comprimate a 0,5 g care se utilizează extern în soluţii de 0,5 – 1 % ca dezinfectante pentru lenjerie, ustensile de cauciuc, săli de operaţie, în soluţie de 0,5 % pentru mâini şi instrumentar chirurgical şi în soluţii 0,1 – 0,3 % pentru mucoase, plăgi, şi cavităţi naturale; pentru dezinfecţia apei – un comprimat/100 litri.

b. Cloramina T – P- toluensulfoncloramida, o pulbere albă, solubilă în apă (1:10), destul de stabilă. P.t. = 150oC. Produsul tehnic conţine 13 % clor activ. Are însuşiri identice cu ale Cloraminei B, fiind un bun antiseptic, dar inferior compusului precedent, prezentând însă avantajul de a fi solubilă în apă.
c. Dicloramina T – P – toluensulfondicloramid, pulbere albă, bun antiseptic, cu o utilizare mai restrânsă datorită insolubilităţii sale în apă.
d. Halazona – Acid p(N.N. diclorosulfamil), o substanţă cristalină, cu miros puternic de clor, greu solubilă în apă. Este un foarte bun antiseptic, folosit în special în dezinfecţia apei de băut. Acţiunea sa este accentuată de funcţia carboxil, ştiut fiind că acţiunea antiseptică a cloraminelor este mai evidentă la pH acid. Adăugarea de 4 mg halazonă la 1 litru de apă produce sterilizarea acesteia în 30 minute. A fost utilizată în acest scop în timpul celui de-al doilea război mondial.
e. Azacloramida (D.C.I.)- Cloroazodina – Azobuisclorformamidină, substanţă solidă de culoare galben-portocalie solubilă în apă. Este utilizată în soluţii apoase ca antiseptic, pentru spălarea rănilor şi pentru antisepsia mucoaselor, în special vezicale şi uretrale.
f. Doctinul – 1,3 diclor – 5,5 – dimetilhidantoina, – un produs solid de culoare albă, solubil în apă, obţinut prin clorurarea în soluţie apoasă a 5,5 – dimetilhidantoinei. Produsul are o bună acţiune antiseptică, fiind folosit ca înlocuitor al cloraminelor.

Iodul şi derivaţii săi
1. Iodul. Cristale mari romboedrice, de culoare violacee cenuşie, cu luciu metalic, miros caracteristic şi persistent. Sublimează chiar la temperatură obişnuită, emiţând vapori violeţi foarte grei şi iritanţi pentru mucoasele respiratorii. Solubilitatea în apă este foarte mică, formând soluţii colorate în galben – apa de iod. Este foarte solubil în solvenţii organici: alcool, cloroform, eter, sulfură de carbon, benzen; este oficinal. Soluţiile de iod în solvenţi organici sunt colorate în brun, atunci când solventul are oxigen în moleculă, şi în violet când solventul nu are oxigen în moleculă.
Iodul este un antimicrobian cu spectru larg. Distruge formele vegetative, mai lent sporii, apoi virusurile, multe forme de ciuperci, ectoparaziţi şi helminţi. Pătrunde în timp, dar bine, în profunzimea ţesuturilor, substanţele organice – în cazul concentraţiilor uzuale de iod – nemodificându-i practic eficacitatea antiseptică; numai în exces poate determina arsuri, iar la alergici eventuale erupţii generalizate, cu febră. Se şi absoarbe, mai ales de la nivelul leziunilor, dând intoxicaţii numite iodism.
2. Tinctura de iod – Solutio iodi spirituosa – întrucât este o soluţie alcoolică de iod-iodurat, denumirea de tinctură fiind improprie. Oficinală este cea formată din iod 2 g, iodură de potasiu 3 g şi q.s. ad. 100 ml alcool de 50C. Se prezintă ca o soluţie brună, limpede, cu miros de iod şi alcool, care se păstrează în sticle incolore. Se utilizează pentru dezinfecţia câmpului operator, ca rubefiant în jurul plăgilor, ca antivomitiv preventiv (câteva picături într-o lingură de apă la câine înainte de administrarea unor medicamente care au efect secundar vomitiv). Atacă instrumentele şi pătează textilele.
Mai există şi tinctura de iod concentrată, neoficinală, formată din 6,5 g iod, 2,5 g iodură de potasiu şi q.s. ad 100 alcool de 90C. Aceasta dă rezultate bune în tratamentul tricofiţiei sau favusului, a abceselor actinomicotice vidate, în urma pensulaţiilor.
Tincturii de iod i se poate adăuga gaiacol 5 – 10 %, întrebuinţându-se ca revulsiv şi analgezic în laringo-faringite (pensulaţii aplicate extern, în regiunea laringo-faringiană), în tendinite.
3. Soluţia Lugol, este o soluţie apoasă iod – iodurată preparată din iod 1 g, iodură de potasiu 2 g şi apă q.s. ad.100 ml; aceasta se diluează de zece ori şi se poate întrebuinţa fie ca antiseptic uterin, fie ca antihelmintic în dictiocauloză, metastrongiloză sau ca antiparazitar faţă de larvele dipterului Thelasia rhodesi.
În dictiocauloză se poate injecta intratraheal (soluţia diluată), călduţă, între două inele traheale, în doze de 10 – 20 ml la oi adulte, 10 ml la tineretul ovin de 1 an, 5 – 8 ml la mieii sub 1 an, 50 – 70 ml la viţeii de 6 – 12 luni şi 20 – 50 ml la cei de 2 – 6 luni. În telazioză se fac irigaţii cu soluţie Lugol, având iod 0,5 %o, de 2 – 3 ori pe zi.
Ca antidot în intoxicaţia cu alcaloizi se recomandă soluţia Lugol din 0,5 g iod, 1 g iodură de potasiu şi q.s. ad. 1000 ml apă.
Iodul se mai întrebuinţează şi ca benzină iodată 2 – 10%o pentru dezinfecţia câmpului operator şi degresarea pielii; glicerina iodată în stomatitele pseudomembranoase; unguente iodate 20 – 40 %, ca vezicători, sau 1 – 2 % ca rezolutive.
4. Iodura de potasiu (Kalii iodidum). Cristale albe, fără miros, cu gust sărat, puţin amar. Substanţa este solubilă în apă 1/0,7. Se conservă în vase colorate (astfel se colorează datorită eliberării iodului). Este medicament oficinal.
Se absoarbe uşor din tubul digestiv, punând în libertate iodul, acidul iodhidric şi alţi compuşi la nivelul focarelor inflamatorii (unde există pH acid).
Iodura de potasiu are importanţă pentru prepararea soluţiilor de iod, dar şi pentru utilizarea ei în actinobaciloză (mai puţin în botriomicoză), per os, 2 g/100 kg pro die, zilnic, 8 – 14 zile, până la instalarea fenomenelor de iodism; după o întrerupere de câteva zile, tratamentul se reia; pe cale intravenoasă, mai puţin recomandată, se înjectează în doză de 1 g/100 kg în soluţie de 10 %.
Se mai recomandă ca expectorant şi rezolutiv, în inflamaţiile cronice şi pentru permeabilizarea ţesuturilor sclerozate din jurul unor leziuni unde trebuie să ajungă alte medicamente (de exemplu chimioterapice care altfel nu pot pătrunde), apoi în unele tulburări circulatorii, arterioscleroza, etc., în doze de 2 – 10 g la animalele mari, 0,5 – 2 g la animalele mijlocii şi 0,2 – 1 g la câini.
5. Iodura de sodiu (Natrii iodidum). Substanţă oficinală asemănătoare cu precedenta. Este mai tolerabilă pe cale intravenoasă, de aceea fiind mai des folosită în tratamentul actinobacilozei, în soluţie 10 %, în doze ceva mai mari decât cele de la iodura de potasiu. În comerţ se găsesc fiole a 10 ml 10 %.
6. Iodoformul (triiodmetan). Este un compus organic al iodului, fiind o pulbere cristalină de culoare galbenă, cu miros pătrunzător caracteristic, practic insolubilă în apă, solubilă în alcool, eter, sulfură de carbon, cloroform. Este un compus puţin stabil, descompunându-se uşor, mai cu seamă sub influenţa luminii.
Per se, in vitro, iodoformul nu are calităţi antimicrobiene, dar la nivelul plăgilor, ulcerelor, etc., se descompune treptat şi lent în câteva zile, eliberând mici cantităţi de iod care acţionează ca antiseptic de durată. Asupra plăgilor, iodoformul este şi stimulant al cicatrizării, dezodorizant, analgezic, sicativ şi astringent, nefiind iritant. Pentru aceste calităţi, medicamentul se întrebuinţează în chirurgie sub formă de eter iodoformat, în concentraţii de 10 – 15 %; în urma aspersiunii, eterul se evaporă şi rămâne un strat subţire de iodoform depus prin toate anfractuozităţile leziunilor. De asemenea, intră în compoziţia unor preparate antiseptice, cum este pasta iodoformată, folosite în stomatologie. Are dezavantajul mirosului său neplăcut, pătrunzător şi persistent, pe care îl comunică cărnii şi laptelui.
Preparate cu iodoform
a. Cicatrisol – este o soluţie antiseptică şi dezinfectantă care are în compoziţie fenol, tanin, iodoform şi violet de gentiană, în flacoane de 20, 50 şi 100 ml.
b. Metroguard – este o soluţie cu acţiune dezinfectantă şi cicatrizantă care conţine: violet de gentiana 1 %, fenol 2 %, tanin 4 %, iodoform 3 % şi 5 ml glicerină în 100 ml alcool izopropilic. Se foloseşte sub formă de soluţie apoasă 10 % pe cale intrauterină.
c. Pododermin – este un unguent ce conţine 10 % iodoform, 3 % oxitetraciclină, 1 % nitrofuran, 1 % acid salicilic, 6 % bismut subnitric.
7. Iodoforii – sunt combinaţii ale iodului cu un detergent de unde şi numele de phoros – purtător, adică detergentul este purtător al iodului. Nu au acţiune iritantă şi nu pătează. Posedă un efect bactericid care se instalează rapid şi este de lungă durată, întrucât iodul există în iodofor atât sub formă liberă, cât şi legată.
Iodoforii sunt derivaţi ai iodului cu acţiune dezinfectantă. Sunt reprezentaţi ca soluţii de iod în tensioactivi neionici de tipul polietilenglicolului, proprilenglicolului, etc. Tensioactivii măresc solubilitatea iodului în apă până la 27 %. Nu sunt iritanţi sau corosivi la concentraţiile uzuale. Posedă acţiune dezinfectantă şi penetrabilitate mai puternică decât a celorlalte soluţii de iod în aceiaşi concentraţie. Au acţiune bactericidă faţă de Gram-pozitivi, Gram-negativi şi chiar faţă de virusuri. Se cunosc mai multe preparate, dintre care se amintesc Wescodyne, Decasept, Septozol.
Preparate comerciale
a. Mediodine solution: soluţie antiseptică ce conţine complex iod-nonifenol polietoxilat echivalent cu iod liber 0,5 % folosită pentru pregătirea câmpului operator, antiseptic al plăgilor superficiale şi a al mucoaselor, pentru prevenirea infecţiilor post-operatorii.
b. Mediodine scrub: săpun lichid chirurgical ce conţine iod-nonifenol polietoxilat echivalent cu iod liber 0,75 %.
c. Septorom, soluţie de iod şi agent neionic în flacoane de 20 ml, 50 ml, 100 ml, 250 ml şi 1 l, folosită pentru dezinfecţia adăposturilor, incubatoarelor, mijloacelor de transport şi echipamentului de protecţie.
d. Septozol – este o soluţie brună cu miros caracteristic care conţine iod, nonifenol, polietoxilat, alcool izopropilic, apă distilată. Se prezintă sub formă de flacoane a 50 ml. Este activ faţă de bacterii, virusuri şi ciuperci. Se diluează în momentul utilizării şi se aplică prin pulverizare. Se foloseşte ca dezinfectant pentru adăposturi, vehicule, incubatoare.
e. Iod-Povidona 10 %, soluţie apoasă de culoare brună, echivalent cu 1 % iod activ, este iodofor foarte activ şi cu mare putere de pătrundere având efect bactericid şi fungicid. Se utilizează sub formă de soluţie 10 % pentru curăţarea rănilor şi a micozelor dermice, în tratamentul candidozei şi trichomonozei vaginale; soluţia 7,5 % se utilizează pentru spălarea preoperatorie, iar soluţia 1 % preventiv în infecţiile orale. În cantitate de 100 ml la 200 l apă se foloseşte pentru dezinfecţia apei de băut.
Povidona (polivinil-pirolidona) este un compus iodoforat de culoare brună, având concentraţia comrcială de 10% şi un miros caracteristic.
Povidonele iodate se utilizează în chirurgie, precum şi pentru igiena mamelei în diferite asociari cu alte substanţe topice, precum şi glicerina şi lanolină ca emolienţi.
Ca preparate comerciale din această categorie, amintim: Aerodine, Betadine, Efodine, Isodine, Iodoskin, Povidone. O singură aplicare de povidonă iodată 10% asigură o protecţie bacteriană eficientă de 6-8 ore (soluţiile rămân active până la decolorarea lor).
În concentraţie de 10% sunt eficiente în dermatomicoze şi trichomonoză vaginală, soluţiile 5% sunt eficiente pentru pregătirea preoperatorie, iar soluţiile 1% pot fi folosite preventiv în infecţii locale.
Se pot folosi şi pentru dezinfectarea apei în cantitate de 100 ml la 200 l apă.
Iodoforii în general, prezintă avantajul că nu au miros, nu sunt toxici, nu sunt iritanţi, au efect moderat întrucât nu eliberează iodul, ci acţionează prin molecula întreagă.
f. Sanajod (Italia) conţine pentru 1 kg: 23 g iod activ, eter polioxietilenic de nonafenol şi polioxietilenpolioxipropilenglicol 190 g, acid fosforic 65 g şi adjuvanţi ad 1000 g. Este un iodofor cu acţiune dezinfectantă, dezodorizantă şi detergent folosit la dezinfecţia sălilor de operaţie, spitalelor, şcolilor, cantinelor, vagoanelor, sticlăriei, materialelor de laborator, apei din piscine în concentraţie de 0,05 – 1 %. Se prezintă sub formă de canistre de 10 kg.
8. Yatren (Iodisept) este o pulbere galbenă, insolubilă în apă şi alcool. Se solubilizează în prezenţa carbonatului de sodiu sau ca sare sodică.
Este un bacteriostatic de uz intern foarte eficace în concentraţie de 3% sau se poate folosi ca stimulent nespecific.
9. Kliochinol (Vioform, Cifoform) se prezintă ca o pulbere galben-brună, foarte puţin solubilă în apă. Are efect antiseptic puternic şi este bactericid foarte bun asupra bacteriilor gram-negative. Este folosit ca antiseptic intestinal.
10. Mexaform este o combinaţie între Diochinol, Entobex şi Antrenil. Este un bun antibacterian, digestiv, antiparazitar, antispastic.