Necropsia – Cavitate toracica

Necropsia. Examenul interior

Preluare dupa Anatomie Patologica FMVB
Deschiderea si examinarea generala a marilor cavitati

Deschiderea cavităţii toracice
Pentru animalele de talie mare, se îndepărtează musculatura sternală şi cea a peretelui costal (de pe partea superioară). Cu fierăstrăul, se vor secţiona coastele la 8-10 cm de articulaţiile costo-vertebrale, de la ultima până la prima coastă, pentru ca apoi, să se efectueze o a doua secţiune prin articulaţiile condro-costale. Cele două secţiuni se unesc în unghi ascuţit la nivelul primei coaste. Dacă prima secţiune necesită utilizarea fierăstrăului, cea de a doua se poate realiza şi cu un cuţit, dacă se interceptează ţesutul cartilaginos din dreptul articulaţiilor condro-costale. Pentru a putea îndepărta peretele costal se secţionează inserţia costală a diafragmei şi toate ţesuturile moi, având grijă să nu se traumatizeze pulmonul şi să nu se deschidă forţat cavitatea pericardică. În cazul aderenţelor pleuro-costale, după semnalarea acestora, ele se secţionează cât mai aproape de peretele costal prin secţiuni scurte şi repetate.
Pentru animalele de talie mică, se secţionează coastele pe ambele părţi, cât mai aproape de articulaţiile costo-vertebrale, cu ajutorul costotomului sau fierăstrăului. Direcţia de secţionare va fi caudo-cranială, oprindu-se anterior la mijlocul primei coaste. Manopera va fi uşurată dacă se incizează iniţial ţesuturile moi cu un cuţit, pentru ca ulterior să se introducă vârful bont al costotomului sub hipocondru, urmărind traiectul inciziei. Fiecare secţiune a coastelor se face din aproape în aproape închizând brusc braţele costotomului. Instrumentul va fi ţinut astfel încât în poziţie închisă să nu provoace rănirea mâinilor prosectorului. Costotomul va fi introdus cu atenţie de fiecare dată pe sub coastele care urmează a fi secţionate, fiind atenţi ca vârful să nu lezeze pulmonul. Secţiunile vor fi unice şi perpendiculare pe coaste. Dacă există fracturi costale, acestea se vor ocoli.
Pentru secţionarea inserţiei costo-sternale a diafragmei de pe arcul hipocondrial se tensionează cu mâna stângă rebordul costal, în timp ce cuţitul înaintează paralel cu coastele, din partea stângă spre dreapta.
Pentru a ridica în totalitate plastronul sterno-costal, se secţionează ligamentul sterno-pericardic şi eventualele aderenţe.
La animalele mari, când nu există instrumentar adecvat secţionării oaselor, se poate apela la deschiderea cavităţii toracice trans-diafragmatic. Prin această metodă, examenul cavităţii toracice este superficial şi eviscerarea devine o manoperă dificilă.
O altă metodă aplicabilă pentru deschiderea cavităţii toracice este cea a secţionării articulaţiilor condro-costale de pe ambele părţi şi ridicarea plastronului sternal după secţionarea inserţiei sternale a diafragmei (porţiune redusă) şi a ligamentului sterno-pericardic. Metoda menţine separate cele două mari cavităţi, dar câmpul vizual este limitat în comparaţie cu metoda ridicării plastronului sterno-costal.
În condiţiile necropsiei în teren se poate utiliza tehnica deschiderii acestei cavităţi printr-o singură secţiune de-a lungul liniei mediane a sternului. Metoda nu permite vizualizarea amplă a organelor şi prezintă dezavantajul posibilităţii producerii de accidente, necropsierul putându-se răni în suprafaţa de secţiune.
Se vor examina pe rând: sternul, coastele, articulaţiile şi organele din cavitatea toracică.
Se apreciază forma şi aspectul sternului, secţionându-se longitudinal la animalele mari şi mijlocii pentru examenul măduvei hematogene; la animalele mici se vor secţiona transversal sternebrele în acelaşi scop.
Pentru examenul coastelor se va avea în vedere aspectul acestora, forma, integritatea, iar pentru aprecierea gradului de mineralizare se recurge la secţionarea musculaturii intercostale şi la ruperea a 2-3 coaste. În cazul mineralizării incomplete (rahitism), coastele sunt elastice, îndoindu-se fără a emite sunetul specific rupturii osoase.
În cazul existenţei mişcărilor anormale a coastelor se va face diagnostic diferenţial între fracturile produse în timpul vieţii, care vor fi însoţite de hemoragii sau de manifestări ale regenerării osoase (prezenţa procalusului fibros sau fibrocartilaginos în fracturile recente şi a calusului osos în cele vechi), de fracturile post-mortem, care sunt lipsite de reacţii vitale.
Articulaţiile costocondrale vor fi examinate din punct de vedere al formei şi dimensiunilor.
Ca şi în cazul cavităţii abdominale pentru cavitatea toracică se va avea în vedere prezenţa colecţiilor patologice de tipul hidrotoraxului, hemotoraxului, pleureziilor sau se pot observa tumori, aderenţe pleurale sau pleuro-pericardice, ca şi organe herniate din cavitatea abdominală. Timusul este recomandabil să fie examinat şi eviscerat în această etapă pentru a nu fi parţial distrus în timpul eviscerării piesei buco-cervico-toracale.

Leave a Comment