Medicatia Antispastica
An 3 Semestrul 2
Farmacologie
Preluare dupa Farmacologie – FMVB
Musculatura netedă este formată din miocite. Miocitele sunt în contact între ele (de-a lungul unei zone ce reprezintă circa 5% din suprafaţa membranară), realizând punţi citoplasmatice intercelulare, prin care se transmite excitaţia de la uPiglet protect – pulbere hidrosolubilă ce conţine neomicină sulfat, colistin sulfat, dimetridazol, acid hidroxifenilarsonic, vitaminele K, C şi este indicat în dizenteria hemoragică a porcului.
8. Sapron miocit la altul, din aproape în aproape, în interiorul unui muşchi neted. Miocitul este o celulă fusiformă, a cărei citoplasmă conţine miofibrile omogene (fără striuri transversale), dispuse longitudinal, paralel. Miofibrila conţine miofilamente subţiri formate din actomiozină.
Actomiozina este o proteină contractilă constituită din două filamente de actină şi un filament de miozină. În timpul contracţiei, filamentele de actină alunecă peste filamentele de miozină, scurtând miofilamentul.
Mesagerii secunzi implicaţi în contracţia şi relaxarea muşchilor netezi sunt ionii de calciu şi adenozinmonofosfatul ciclic (AMPC). Metabolismul mesagerului secund AMPC constă în biosinteză catalizată de adenilatciclaza membranară şi hidroliză la AMP, catalizată de fosfodiesterază.
Muşchii netezi sunt:
- muşchi netezi unitari, cu activitate autonomă, care se păstrează după denervare; inervaţia are rol numai de control şi modulare a activităţii autonome;
- muşchi netezi multiunitari , ce se contractă sub stimulare nervoasă.
Muşchii gastrointestinali au inervaţie dublă: parasimpatică (stimulatoare) şi simpatică (inhibitoare):
a) Parasimpaticul vagal gastrointestinal – are următoarele caracteristici: ganglionii sunt situaţi în peretele tubului digestiv (intramural), la două nivele, unde corpii neuronali şi axonii lor amielinici formează plexuri: plexul Auerbach (situat intramuscular, între cele două straturi musculare, longitudinal şi circular) şi plexul Meissner (situat în submucoasă);
b) Simpaticul gastrointestinal – este constituit din fibre postganglionare simpatice care se amestecă cu fibrele parasimpatice la nivelul celor două plexuri.
De la nivelul celor două plexuri pornesc fascicule de fibre postganglionare către miocite. Neuromediatorii chimici acetilcolina şi noradrenalina sunt eliberaţi de terminaţiile nervoase în spaţiul intercelular.
Spasmul reprezintă contractura de tip spastic a muşchilor netezi. Ca agenţi spastici pot acţiona factori fizici, chimici, inflamaţii, tumori. Locul acţiunii agenţilor spastici poate fi muşchiul neted digestiv, mucoasa digestivă, alte ţesuturi la distanţă.
Spasmele sunt însoţite de durere, tulburări motorii şi secretorii. Spasmele intense pot genera colici gastrointestinale şi abdominale.
Acţiunea antispastică reprezintă profilaxia (prevenirea) spasmului. Acţiunea spasmolitică reprezintă tratarea (înlăturarea) spasmului.
Medicamentele spasmolitice înlătură contractura musculară spastică şi durerea ce o însoţeşte, producând relaxare musculară. Aceste medicamente pot fi clasificate în funcţie de tipul de mecanism în: neurotrope, anticolinergice antimuscarinice (parasimpaticolitice), de tip atropinic, ganglioplegice, miotrope de tip papaverinic.
a) Antispastice neurotrope parasimpaticolitice
- naturale: atropina;
- de sinteză: butilscopolamoniu, propantelina, metantelina, oxifenoniu, oxifenciclimina, fenpipramida, otilonium, clidinium, oxibutinin, tolterodina, propiverina.
b) Antispastice miotrope
- naturale: papaverina;
- de sinteză: mebeverina, drotaverina, pitofenona, noraminofenazona (metamizol).
În funcţie de teritoriul predominant de acţiune, antispasticele neurotrope parasimpaticolitice pot fi:
- antispastice digestive: atropina, butilscopolamoniu, propantelina, metantelina, oxifenoniu, oxifenciclimina, fenpipramida, otilonium, clidinium;
- antispastice urinare: emepronium, oxibutinin, tolterodina, propiverina.
Alte subgrupe farmacodinamice cu mecanism de acţiune relaxant miotrop:
- antiastmatice bronhodilatatoare miotrope: teofilina, ipratropium, tiotropium;
- antianginoase coronarodilatatoare miotrope: nitriţii.
Indicaţiile terapeutice ale antispasticelor sunt: spasme la nivelul tractusului gastrointestinal, biliar, urogenital, apărute în inflamaţii, litiază, tumori, înaintea investigaţiilor endoscopice.
Căile de administrare sunt:
- oral – în cazuri cronice, forme uşoare şi medii;
- injectabil – în cazuri acute şi foarte grave;
- intrarectal – în cazuri de neutilitate a căii orale (vomă, convulsii, comă).
A. Antispasticele parasimpaticolitice
Au eficacitate mai mare la nivelul tubului digestiv şi mai slabă asupra căilor biliare şi urinare. Se asociază morfinomimeticelor, pentru antagonizarea acţiunii spastice a acestora. La nivel cardiovascul
ar au efect stimulant slab.
Ca reacţii adverse pot apărea hiposalivaţie (uscăciunea cavităţii bucale), constipaţie (reducerea tonusului gastrointestinal).
Atropina face parte din grupa substanţelor parasimpaticolitice şi a fost prezentată pe larg în capitolul substanţe parasimpaticolitice. Blochează receptorii colinergici şi astfel suprimă controlul vegetativ al sistemului parasimpatic.
Ca urmare, atropina are următoarele efecte:
- reduce peristaltismul intestinal şi ca urmare diminuă tonusul musculaturii netede de la nivelul bronhiilor, uterului, vezicii urinare, tubului digestiv;
- reduce secreţiile glandelor salivare, bronşice, sudorale;
- produce tahicardie;
- produce hipertensiune arterială;
- produce midriază pasivă.
Datorită efectelor prezentate, atropina poate fi folosită în practică în următoarele situaţii:
- ca spasmolitic şi antidiareic;
- în astmul bronşic, emfizem pulmonar, putând masca anumite afecţiuni respiratorii;
- în premedicaţia narcozei pentru a înlătura efectele secundare ale unor narcotice (hipersecreţia salivară şi bronşică, bradicardia);
- în intoxicaţii cu substanţe organofosforice sau parasimpaticomimetice;
- ca midriatic, pentru examenul fundului de ochi şi pentru prevenirea sinechiilor.
Se administrează subcutant, în doze de 3-5 ml la animalele mari, 0,5-1 ml la cele mijlocii şi 0,1-0,5 ml la animalele mici, soluţie 1%.
B. Antispastice musculotrope
Papaverina – este un alcaloid din opiu cu structură izochinoleinică. Se utilizează sub formă de clorhidrat.
Administrată per os se absoarbe rapid, suferă fenomene de biotransformare la nivel hepatic şi se elimină sub formă de metaboliţi pe cale renală. Timpul de înjumătăţire este relativ scurt (1-2 ore) şi difuzează în lapte.
Mecanismul de acţiune antispastic se desfăşoară intracitoplasmatic şi constă în inhibarea fosfodiesterazei (enzimă ce catalizează degradarea AMPC) şi astfel creşte concentraţia de AMPC din miocite, declanşând mecanismele de relaxare musculară. Concentraţia crescută de AMPC din miocite stimulează transportul ionilor de calciu citoplasmatic către reticulul sarcoplasmic şi compartimentul extracelular, reducând concentraţia intracitoplasmatică de ioni de calciu; se manifestă astfel efecte nespecifice de tip anticalcic.
Inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) este neselectivă, manifestându-se nu numai asupra izoenzimei PDE IV (prezentă la nivelul muşchilor netezi gastrointestinali şi urinari), ci şi asupra izoformelor PDE III şi PDE V. Inhibiţia izoformei PDE III (prezentă în muşchii netezi vasculari şi muşchiul cardiac) este responsabilă de efectele cardiovasculare ale papaverinei.
Ca urmare a acestui mecanism de acţiune, papaverina prezintă
următoarele efecte:
- acţiune relaxantă, antispastică, la nivelul muşchilor netezi cavitari: vezică biliară, căi urinare, tub digestiv;
- acţiune bronhodilatatoare, antiastmatică;
- acţiune vasodilatatoare moderată (vase cerebrale, coronare);
- deprimă conducerea atrio-ventriculară;
- tahicardie;
- prelungeşte perioada refractară.
Ca efecte secundare pot fi amintite somnolenţă, iar în doze mari constipaţie ca urmare a scăderii tonusului şi peristaltismului normal, transpiraţii ca urmare a vasodilataţiei.
Indicaţiile terapeutice ale papaverinei sunt reprezentate de:
- spasme şi colici biliare, renale, gastrice, intestinale;
- spasm bronşic (ca bronhodilatator);
- spasm coronarian (ca vasodilatator);
- spasme şi tulburări circulatorii periferice şi centrale).
Se administrează atât per os, cât şi injectabil în doză de 0,2-0,5 g/animal.
Drotaverina – este un produs similar papaverinei, însă are anumite particularităţi şi avantaje.
Consecutiv administrării orale se absoarbe rapid şi aproape complet; are o biodisponibilitate de sub 75% datorită primului pasaj hepatic. Se leagă de proteinele plasmatice într-un procent de 95-98%.
Biotransformarea hepatică este aproape totală:
- în faza I, prin O-desetilare, la 3 metaboliţi monofenolici, dintre care principalul este 4’-desetil-drotaverina;
- în faza a II-a, prin glucuronoconjugare, la hidroxil
ul fenolic.
Prin placentă, drotaverina şi derivaţii săi difuzează în cantităţi mici.
Se elimină sub formă de metaboliţi prin urină (50-75%) şi prin fecale (10-50%).
Timpul de înjumătăţire este mai lung în cazul administrării orale şi scurt consecutiv administrării pe cale intravenoasă.
Acţiunea antispastică este de 2-5 ori mai mare comparativ cu papaverina, dar acţiunea la nivel cardiovascular este mai slabă decât cea a papaverinei (datorită selectivităţii de acţiune asupra PDE IV la nivel gastrointestinal şi urinar). Prezintă de asemenea efect de tip anticalcic, secundar mecanismului principal inhibitor de PDE IV.
Mecanismul acţiunii antispastice constă în inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) cu creşterea concentraţiei de AMPC care declanşează mecanismele celulare de relaxare a muşchiului neted. Inhibă specific izoenzima PDE IV care se află în muşchii netezi gastrointestinali, urinari şi uterini, având astfel acţiune relaxantă predominantă la nivel gastrointestinal, urinar şi uterin. Nu inhibă semnificativ izoformele PDE III şi PDE V, astfel că în doze terapeutice nu are efecte secundare cardiovasculare semnificative.
Secundar creşterii concentraţiei de AMPC este stimulat transportul ionului de calciu din citoplasmă către reticulului sarcoplasmic şi spaţiul extracelular, cu reducerea concentraţiei de Ca2+ intracitoplasmatic (efect anticalcic).
C. Alte substanţe spasmolitice
Formolul injectabil se prezintă sub formă de fiole de 10 ml şi 20 ml soluţie 10%. De altfel, formolul nu este un spasmolitic, ci din contră, are acţiune excitantă asupra parasimpaticului central. Ca urmare, are un efect favorabil în colică la cal şi se administrează pe cale intravenoasă în doză de 20 ml soluţie 10% cu repetare, dacă se impune, la 20-30 minute.
Sulfatul de magneziu. Dacă se administrează per os, sulfatul de magneziu are efect purgativ şi colagog, iar în urma administrării pe cale parenterală are următoarele efecte:
- este miorelaxant, antispastic şi sedativ, şi ca urmare se foloseşte în tratamentul colicilor la cal, în narcoza combinată cu cloralhidrat la cal;
- s-a folosit în eutanasia animalelor mici, deşi nu produce moarte fără dureri;
- s-a folosit cu oarecare rezultate în tratamentul papilomatozei cutanate.
Efectul miorelaxant şi antispastic este datorat deprimării plăcii motorii neuromusculare.
Dozele folosite în narcoză paralizează centrii vegetativi şi ca urmare nu se pot utiliza în practică.
Ca miorelaxant şi antispastic se administrează în următoarele doze: 10-30 g la animalele mari şi 1-2 g la câine. În colici la cal se administrează intravenos 20-50 ml soluţie 64,6%. În papilomatoză acută se injectează intramuscular în doză de 5 cg/kg soluţie 25%, folosind ca solvent o soluţie 0,5% de procaină.
D. Preparate comerciale antispastice
Spasmium (Austria) soluţia injectabilă ce conţine 20 mg caroverină şi 500 mg novamin sulfon per ml în flacoane de 100 ml, utilizat în cazul unor spasme gastrointestinale, biliare, urogenitale, obstrucţii esofagiene, constipaţii, vomă, diaree.
NO-Spa se prezintă sub formă de drajeuri şi soluţie injectabilă şi conţine drotaverină. Are acţiune similară preparatului Spasmium.
Buscopan (Germania) soluţie injectabilă ce conţine bromură de butilscopolamină şi metamizol sodic, şi care este recomandat în colici spastice, timpanism şi diaree la toate speciile.
Oxifenoniul (Antrenyl) şi propantelina (probanthine) sunt compuşi cuaternari de amoniu cu efecte antispastice şi antisecretorii mai elective decât atropina, datorate atât acţiunii parasimpaticolitice, cât şi slabei acţiuni inhibitoare la nivelul ganglionilor parasimpatici.
Imodium se prezintă sub formă de capsule ce conţin loperamidă hidroclorică. Are un mecanism opioid puternic şi de lungă durată; este indicat atât în diareea acută cât şi cronică.
Lizadon (Spasmoverin) se prezintă sub formă de comprimate (conţin papaverină, atropină, luminal şi piramidon) şi supozitoare (cu papaverină, atropină, luminal). Este un antispastic musculatrop, sedativ, analgezic, antisecretor, antiinflamator.
Piafen este sub formă de comprimate, soluţie injectabilă şi supozitoare ce conţin clorhidrat de pitofenonă, fenpipramidă bromometilat şi metamizol sodic şi se foloseşte în tratamentul colicilor spastice digestive, genito-urinare, hepatobiliare, precum şi în spasme ale musculaturii scheletice.
Bergonal şi Foladon drajeuri şi respectiv comprimate ce conţin alcaloizi totali din beladonă, indicate în tulburări neurovegetative.

Post to Twitter Post to Facebook

Anul 3 Semestrul 2