Litiaza biliară

Litiaza biliară

Un loc aparte între procesele patologice manifestate prin afectarea funcției secretorii a ficatului, îl ocupă litiaza biliară. Aceasta reprezintă procesul patologic de constituire a unor concrețiuni (calculi), cu consistență solidă, pe traiectul canaliculelor biliare sau în interiorul vezicii biliare. Litiaza biliară are o incidență scăzută, fiind întâlnită la carnivorele domestice. Spre deosebire de om unde formarea concrețiunilor biliare se face prin precipitarea colesterolului, la speciile de mai sus, rolul principal în generarea litiazei biliare îl deține bilirubina. În aceste condiții, instituirea litiazei biliare este favorizată de:
-concentrarea excesivă a lichidului biliar, la nivelul vezicii biliare , prin resorbția apei și a unor componente ale lichidului biliar, fapt care duce la:
-creșterea vâscozității bilei;
-diminuarea pH-ului acesteia;
-prezența în exces a bilirubinei în lichidul biliar.
-procesele inflamatorii de la nivelul epiteliului biliar, precum: colangita și colangiohepatita, inductoare de:
-eliberarea în lumenul tractului biliar a unor elemente celulare sau detritusuri tisulare, care pot constitui suport de formare a concrețiunilor biliare;
-hipersecreție de mucus.
La om, precipitarea colesterolului, este favorizată de:
-absorbția excesivă a apei din bilă, la nivelul vezicii biliare;
-absorbția excesivă a sărurilor biliare și a lecitinei din lichidul biliare, care în condiții normale asigură solubilitatea colesterolului în lichidul biliar;
-prezența în exces a colesterolului în bilă, situație generată în condițiile unei rații bogate în lipide;
-procesele inflamatorii localizate la nivelul epiteliului biliar.
Consecințele directe ale litiazei biliare, urmare a efectelor compresiv, obstructiv și iritant, induse de concrețiunilor biliare, sunt:
-icterul mecanic;
-colangita;
peritonită biloasă (generată în urma ruperii canaliculelor biliare sau vezicii biliare și descărcării bilei în cavitatea peritoneală).