Receptori Celulari

Receptori Celulari

Receptori celulari prezenti pe celulele din seria limfoida si mieloida

Limfocitele T
Receptorii pentru ecotaxie (homing) sunt structuri plasate pe membrana limfocitelor, cu rolul de a le orienta spre organele limfoide secundare (ariile T sau B-dependente).
Receptorii pentru antigen sunt molecule de natură imunoglobulinică ataşate citofil la membrana limfocitelor T. Există 4 zone diferite: domeniul variabil, constant, transmembranar, intracitoplasmatic. Au fost incluşi în marea familie a Ig fiindcă se aseamănă cu lanţurile L ale moleculelor de Ig.
Receptorul pentru Fc face legătura dintre limfocit şi Fc a moleculei de Ig. Reprezintă structura prin care LT recunoaşte şi leagă porţiunea terminală a Ig (domeniile CH3 şi CH4).
Receptorul pentru citokine e o structură care leagă diferiţi mediatori solubili participanţi la mecanismele de cooperare celulară. Există receptori pentru IL, IF, hormoni, diverse structuri denumite factori de stimulare a creşterii celulare. Se împart în:
-r. hematopoietici: sunt receptori pentru IL, majoritatea;
-r. imunoglobulnici: sunt receptori pentru IL1 şi IL6 şi pentru factorii de stimulare;
Receptorul pentru lectine este o structură cu un domeniu intracitoplasmatic şi un scurt domeniu extracelular capabil să cupleze molecule de origine vegetală, de tipul lectinelor. Semnalele transmise de acest receptor sunt aproape identice cu cele transmise de receptorii pentru Ag.
Limfocitele B
– pentru ecotaxie (idem LT)
– pentru antigen: molecule cu aceeaşi specificitate pentru Ag ca şi Ig
– pentru Fc (idem LT)
– pentru complement
– pentru citokine
– pentru lectine
Macrofagele
Au receptori Fc existenţi la suprafaţă. Astfel realizează opsonizarea. Complexul Ag-Ac se fixează la nivelul macrofagului prin intermediul receptorului Fc. Complexului Ag-Ac i se poate asocia şi complementul, care se leagă prin receptorul pentru C’.
La nivelul receptorilor Fc se pot lega şi Ig, şi astfel macrofagele fixează mai rapid şi mai energic non-selful.