Grila 4 Microbiologie

Grile pentru Examenul de Microbiologie
Anul 2
Grila 4

Disciplina Microbiologie

1. Bacteriile sunt organisme vii:
a) cu organizare subcelulară;
b) pluricelulare, cu organizare de tip procariot;
c) unicelulare, cu organizare de tip eucariot;
d) unicelulare, cu organizare de tip procariot;
e) pluricelulare, cu organizare de tip eucariot;

2. Bacteriile obţin energia necesară proceselor vitale:
a) numai prin degradarea substanţelor chimice;
b) numai prin fotosinteză;
c) majoritatea prin degradarea substanţelor chimice, altele prin fotosinteză;
d) numai prin fermentaţie;
e) prin fermentaţie şi prin fotosinteză;
3. În natură bacteriile se găsesc:
a) numai sub formă de spori;
b) numai sub formă de celule vegetative;
c) unele numai sub formă de celule vegetative, altele alternativ, când sub formă de celule vegetative, când sub formă de spori;
d) numai sub formă de rezistenţă;
e) nici un răspuns nu este adevărat;
4. La bacteriile din genul Bacillus, sporii pot avea poziţie:
a) centrală, subterminală, laterală;
b) centrală, subterminală, terminală;
c) subterminală, laterală, terminală;
d) numai centrală;
e) numai subterminală;
5. Alegeţi expresia potrivită:
a) micoplasmele nu au perete celular şi nici formă constantă;
b) micoplasmele nu au membrană citoplasmatică şi nici formă constantă;
c) micoplasmele nu au perete celular, dar au formă constantă;
d) micoplasmele nu au membrană citoplasmatică, dar au formă constantă;
e) micoplasmele posedă înveliş complex;
6. Leptospirele au formă de:
a) spiril;
b) spirochet;
c) vibrion;
d) cocobacil;
e) bacil;
7. Cele mai importante bacterii de dimensiuni mici sunt:
a) micoplasmele, rickettsiile, Pasteurella, Brucella, Clostridium perfringens;
b) Bacillus anthracis, Clostridium septicum, Brucella, Pasteurella;
c) micoplasmele, rickettsiile, Pasteurella, Brucella;
d) Escherichia coli, Pasteurella, Brucella, micoplasmele;
e) Salmonella, micoplasmele şi rickettsiile;
8. Componentele obligatorii ale învelişului unei celule vegetative bacteriene sunt:
a) peretele celular;
b) membrana citoplasmatică;
c) capsula;
d) glicocalixul;
e) peretele celular şi membrana citoplasmatică;
9. În urma folosirii metodei Gram, bacteriile se colorează:
a) unele în roşu, altele în albastru;
b) unele în violet, altele în albastru;
c) unele în roşu, altele în violet;
d) unele în roşu, altele în negru;
e) numai în violet;
10. Mezozomii sunt structuri care derivă din:
a) membrana citoplasmatică;
b) peretele celular;
c) capsulă;
d) glicocalix;
e) bacteriile nu posedă mezozomi;
11. Proteinele prezente în membrana citoplasmatică a bacteriilor pot fi:
a) numai intrinseci şi transmembranare;
b) numai extrinseci şi transmembranare;
c) extrinseci, intrinseci şi transmembranare;
d) parietale, perimembranare şi transmembranare;
e) membrana citoplasmatică nu conţine proteine;
12. Sub acţiunea penicilinei şi a lizozimului bacteriile Gram pozitive se transformă în:
a) sferoplaşti;
b) protoplaşti;
c) forme R;
d) forme S;
e) forme M;
13. La bacteriile Gram negative blefaroplastul este alcătuit din:
a) un singur disc;
b) două discuri;
c) trei discuri;
d) patru discuri;
e) bacteriile Gram negative nu posedă blefaroplaşti;
14. O unitate ribozomală este constituită din:
a) o subunitate mare L şi o subunitate mică S;
b) o subunitate mare L şi două subunităţi mici S;
c) două subunităţi mari L şi două subunităţi mici S;
d) două subunităţi mari L şi o subunitate mică S;
e) o subunitate mică L şi o subunitate mare S;
15. La bacteriile Gram pozitive blefaroplastul este constituit din:
a) patru discuri;
b) trei discuri;
c) două discuri;
d) un singur disc;
e) bacteriile Gram pozitive nu posedă blefaroplast;
16. Bacteriile peritricha prezintă:
a) câte un smoc de cili la fiecare extremitate;
b) un smoc de cili la o singură extremitate;
c) mai mulţi cili dispuşi pe toată suprafaţa celulei;
d) câte un singur cil la fiecare extremitate;
e) un singur cil dispus pe partea laterală;
17. În natură bacteriile nesporogene se găsesc:
a) numai sub formă de spori;
b) numai sub formă de celule vegetative;
c) sub formă de celule vegetative când condiţiile sunt favorabile şi sub formă de spori când condiţiile sunt nefavorabile;
d) bacteriile nesporogene nu trăiesc în mediile naturale;
e) nici o afirmaţie nu este corectă;
18. Dimensiunile bacteriilor se exprimă în:
a) milimetri;
b) microni;
c) nanometri;
d) angstromi;
e) picroni;
19. Care din următoarele specii bacteriene au dimensiuni mari:
a) rickettsiile, micoplasmele;
b) Salmonella bongori, Escherichia coli;
c) Pasteurella multocida, Brucella melitensis;
d) Clostridium septicum, Bacillus anthracis;
e) Leptospira interrogans;
20. Care din următoarele componente fac parte obligatoriu din structura celulei vegetative a bacteriilor:
a) peretele celular, materialul nuclear, ribozomii, capsula;
b) membrana citoplasmatică, capsula, ribozomii;
c) membrana citoplasmatică, ribozomii, materialul nuclear;
d) capsula, flagelii, ribozomii;
e) peretele celular, capsula, membrana citoplasmatică;
21. În structura membranei citoplasmatice moleculele de fosfolipide sunt aşezate cu extremităţile hidrofile:
a) spre interiorul bistratului;
b) spre exteriorul bistratului;
c) unele spre interiorul bistratului, altele spre exteriorul bistratului;
d) la bacteriile Gram pozitive spre interiorul bistratului, iar la bacteriile Gram negative spre exteriorul bistratului;
e) nici o variantă nu este adevărată;
22. În funcţie de poziţia lor mezozomii pot fi:
a) parietali, laterali şi perinucleari;
b) parietali, perinucleari şi septali;
c) laterali, perinucleari şi septali;
d) parietali, septali şi laterali;
e) nu au poziţie constantă;
23. Componenta peptidică din compoziţia peptidoglicanului este:
a) un monopeptid;
b) un poliglucid;
c) un tetrapeptid;
d) un glicolipid;
e) un poli-lipo-glico-peptid;
24. Peptidoglicanul sau mureina este:
a) un homopolimer;
b) un heteropolimer;
c) un monomer;
d) un dimer;
e) un heptamer;
25. Acizii teichoici şi teichuronici se întâlnesc în compoziţia:
a) sporilor bacterieni;
b) peretelui celular al bacteriilor Gram negative;
c) peretele celular al stafilococilor;
d) membranei citoplasmatice a micoplasmelor;
e) peretele celular al micoplasmelor;
26. Peretele celular al bacteriilor îndeplineşte următoarele funcţii:
a) filtru biologic selectiv, barieră osmotică;
b) filtru mecanic, dă şi menţine forma constantă a celulei;
c) barieră osmotică;
d) filtru biologic şi selectiv;
e) barieră biologică;
27. Care din următoarele specii bacteriene formează capsulă adevărată:
a) Staphylococcus aureus;
b) Pasteurella multocida;
c) Bacillus anthracis;
d) Salmonella enterica;
e) Brucella suis;
28. Care din următoarele metode de colorare se folosesc pentru evidenţierea capsulei la bacterii:
a) Giemsa;
b) Gram;
c) Verde de malachit;
d) Casares – Gill;
e) Ziehl – Nielsen;
29. Selectaţi expresiile adevărate cu privire la citoplasma bacteriană:
a) este o componentă facultativă;
b) prezintă curenţi citoplasmatici;
c) are o consistenţă de gel;
d) conţine acid diaminopimelic;
e) nu conţine apă liberă;
30. Ribozomii bacterieni au o constantă de sedimentare de:
a) 20 S;
b) 70 S;
c) 50 S;
d) 30 S;
e) 40 S;
31. Subunitatea mică (S) a ribozomilor bacterieni este constituită din:
a) 21 tipuri de proteine, 2 tipuri de ARNr;
b) 21 tipuri de proteine, 1 tip de ARNr;
c) 55 tipuri de proteine, 3 tipuri de ARNr;
d) 34 tipuri de proteine, 2 tipuri de ARNr;
e) 21 tipuri de proteine, 4 tipuri de ARNr;
32. O unitate ribozomală a bacteriilor este constituită din:
a) 21 tipuri de proteine, 2 tipuri de ARNr;
b) 21 tipuri de proteine, 1 tip de ARNr;
c) 55 tipuri de proteine, 3 tipuri de ARNr;
d) 34 tipuri de proteine, 2 tipuri de ARNr;
e) 42 tipuri de proteine, 3 tipuri de ARNr;
33. Subunitatea mare (L) a ribozomilor bacterieni este constituită din:
a) 21 tipuri de proteine, 2 tipuri de ARNr;
b) 21 tipuri de proteine, 1 tip de ARNr;
c) 55 tipuri de proteine, 3 tipuri de ARNr;
d) 34 tipuri de proteine, 2 tipuri de ARNr;
e) 75 tipuri de proteine, 4 tipuri de ARNr;
34. Bacteriile sunt organisme vii:
a) diploide;
b) haploide;
c) poliploide;
d) anaploide;
e) heteroploide;
35. La bacteriile din genul Clostridium sporul poate fi situat în poziţie:
a) subterminală, laterală, centrală;
b) centrală, subterminală, terminală;
c) numai terminală;
d) numai centrală;
e) numai subterminală;
36. Bacteriile lophotricha prezintă:
a) un singur cil, la una din extremităţi;
b) un smoc de cili la una din extremităţi;
c) câte un smoc de cili la fiecare extremitate;
d) mai mulţi cili uniform repartizaţi pe toată suprafaţa celulei;
e) nu există bacterii cu cili lophotricha;
37. Bacteriile amphitricha posedă:
a) câte un cil sau câte un smoc de cili la fiecare extremitate;
b) mai mulţi cili uniform repartizaţi pe toată suprafaţa celulei;
c) un singur cil sau un smoc de cili la o singură extremitate;
d) câte un cil la fiecare extremitate;
e) nici o afirmaţie nu este corectă;
38. Componentele structurale ale învelişului unui spor prezintă următoarea succesiune, de la interior spre exterior:
a) membrana sporală, tunici, cortex, exosporium;
b) membrana sporală, cortex, exosporium, tunici;
c) membrana sporală, cortex, tunici, exosporium;
d) cortex, membrana sporală, tunici, exosporium;
e) sporii au înveliş nestructurat;
39. Sub acţiunea penicilinei şi a lizozimului bacteriile Gram negative se transformă în:
a) sferoplaşti;
b) protoplaşti;
c) forme R;
d) forme S;
e) forme M;
40. Celuloza se găseşte în compoziţia chimică a bacteriilor numai:
a) în celulele vegetative;
b) în spori;
c) atât în celulele vegetative cât şi în spori;
d) numai în celulele vegetale;
e) nici un răspuns nu este corect;
41. Principalul procedeu de multiplicare asexuată la bacterii este:
a) diviziunea directă;
b) conjugarea;
c) transformarea;
d) transducţia;
e) înmugurirea;
42. Diviziunea directă la bacterii se realizează prin:
a) corpi elementari;
b) fragmentare;
c) strangulare sau sept transversal;
d) înmugurire;
e) conjugare;
43. Forma metabolic activă a unei bacterii este reprezentată de:
a) celula vegetativă;
b) spor;
c) atât celulă vegetativă cât şi spor;
d) protoplast;
e) nici un răspuns nu este adevărat;
44. În compoziţia chimică a bacteriilor se întâlnesc:
a) ambii acizi nucleici;
b) numai ADN monocatenar;
c) numai ADN dublucatenar;
d) ARN monocatenar şi ARN dublucatenar;
e) numai ARN dublucatenar;
45. În compoziţia chimică a membranei citoplasmatice a bacteriilor se găsesc:
a) fosfolipide amfipatice;
b) peptidoglican;
c) acid diaminopimelic;
d) acid teichoic;
e) acid lipoteichoic;
46. Fimbriile sunt organite cu structură chimică:
a) proteică;
b) lipidică;
c) glucidică;
d) lipopolizaharidică;
e) lipoproteică;
47. Identificaţi afirmaţia falsă, referitoare la pilii F:
a) prezintă canal axial;
b) sunt alcătuiţi din molecule proteice;
c) intervin în transferul de material genetic prin conjugare;
d) conferă bacteriei calitatea de acceptor;
e) conferă bacteriei calitatea de donator;
48. Identificaţi afirmaţia falsă privind membrana citoplasmatică:
a) subţire;
b) rigidă;
c) elastică;
d) fină;
e) conţine fosfolipide;
49. Bacteriile posedă:
a) un număr variabil de cromozomi;
b) un singur cromozom;
c) cele fotosintetizante 2 cromozomi, cele chimiosintetizante 1 cromozom;
d) bacteriile nu au cromozomi;
e) toate răspunsurile sunt false;
50. Identificaţi afirmaţia falsă privind funcţia membranei citoplasmatice:
a) filtru biologic selectiv;
b) intervine în procesele respiratorii;
c) intervine în reglarea şi menţinerea constantă a presiunii osmotice;
d) filtru mecanic;
e) conţine fosfolipide amfipatice;
51. Mezozomii se evidenţiază mai uşor, sunt în număr mai mare şi mai voluminoşi la:
a) bacteriile Gram labile;
b) bacteriile Gram negative;
c) bacteriile Gram pozitive;
d) atât la bacteriile Gram negative, cât şi la bacteriile Gram pozitive;
e) bacteriile nesporogene Gram negative;
52. Glicocalixul se găseşte situat:
a) exterior capsulei;
b) exterior peretelui celular;
c) exterior membranei citoplasmatice;
d) în citoplasma celulei vegetative;
e) pe suprafaţa sporilor;
53. Scheletul biochimic al membranei citoplasmatice este constituit din:
a) un strat simplu de fosfolipide;
b) un strat dublu de proteine;
c) un strat dublu de glucide;
d) un strat dublu de fosfolipide amfipatice;
e) un strat simplu de proteine;
54. Membrana citoplasmatică a bacteriilor, cu excepţia micoplasmelor:
a) conţine steroli;
b) nu conţine steroli;
c) conţine ADN;
d) conţine ARN;
e) conţine proteine şi ADN;
55. membrana citoplasmatică intervine în:
a) diviziunea celulei şi în sporogeneză;
b) numai în diviziunea celulei;
c) numai în procesul de sporogeneză;
d) în nici-unul din aceste procese;
e) în apariţia sferoplaştilor;
56. Selectaţi expresia falsă privind mezozomii bacteriilor:
a) suplinesc lizozomii din celula eucariotă;
b) suplinesc mitocondria din celula eucariotă;
c) intervin în eliberarea din celulă a penicilinazei;
d) sunt regiuni specializate pentru pătrunderea în celulă a fragmentelor de ADN transformant;
e) produc liza programată a celulei;
57. Selectaţi expresia falsă privind peretele celular al bacteriilor:
a) conţine peptidoglican;
b) nu conţine celuloză;
c) este rigid;
d) prezintă pori;
e) este elastic şi subţire;
58. În compoziţia chimică a peretelui celular al bacteriilor Gram pozitive există:
a) lipide;
b) glico-lipide;
c) acizi nucleici;
d) pentaglicină;
e) celuloză;
59. Membrana externă a peretelui celular al bacteriilor Gram negative conţine:
a) 15 % proteine;
b) 25 % proteine;
c) 40 % proteine;
d) 5 % proteine;
e) nici un răspuns nu este adevărat;
60. Complexul lipopoliglucidic din compoziţia chimică a peretelui celular al bacteriilor Gram negative este:
a) termolabil;
b) termostabil;
c) acidorezistent;
d) crioscopic;
e) cristalizabil;
61. Lipida A face parte din structura:
a) membranei citoplasmatice;
b) sporului bacterian;
c) peretelui celular al bacteriilor Gram pozitive;
d) peretele celular al bacteriilor Gram negative;
e) peretele celular al stafilococului;
62. Poliglucidul O îndeplineşte şi rolul de:
a) receptor pentru bacteriofagi;
b) receptor pentru lectine;
c) receptor pentru enzime;
d) receptor pentru complement;
e) receptor pentru vitamina A;
63. Spaţiul periplasmic se întâlneşte:
a) numai la micoplasme;
b) numai la bacteriile Gram pozitive;
c) numai la bacteriile Gram negative;
d) la toate bacteriile;
e) numai la bacteriile sporogene;
64. Glicocalixul este prezent la unele bacterii când acestea se găsesc:
a) în faza de creştere exponenţială;
b) în condiţii naturale de mediu;
c) în vitro;
d) în cursul procesului de sporogeneză;
e) bacteriile nu posedă glicocalix;
65. Materialul genetic plasmidic dintr-o celulă bacteriană se replică:
a) concomitent cu materialul nuclear;
b) independent de materialul nuclear;
c) numai când bacteria sporulează;
d) numai când bacteria se află în faza de creştere exponenţială;
e) numai când în mediul de viaţă al bacteriei se introduc antibiotice;
66. Din punct de vedere chimic ribozomii bacteriilor sunt constituiţi din:
a) ribonucleoproteine;
b) riboglucide;
c) fosfolipide amfipatice;
d) deoxiribonucleoproteine;
e) polimeri anorganici;
67. Selectaţi expresia adevărată:
a) bacteriile nu posedă mitocondrii;
b) bacteriile posedă mitocondrii;
c) bacteriile posedă reticul endoplasmatic propriu-zis;
d) bacteriile posedă mitocondrii şi reticul endoplasmatic propriu-zis;
e) bacteriile posedă mitocondrii, dar nu posedă reticul endoplasmatic propriu-zis;
68. Părţile componente ale unui cil bacterian sunt:
a) corpuscul bazal, articulaţia sau cârligul şi filamentul helicoidal extracelular;
b) corpuscul bazal şi filamentul helicoidal extracelular;
c) corpuscul bazal şi articulaţia sau cârligul;
d) filamentul helicoidal extracelular;
e) corpuscul bazal, flagelina şi filamentul helicoidal extracelular;
69. Din punct de vedere chimic fimbriile la bacterii sunt constituite din:
a) proteine;
b) lipide;
c) glucide;
d) ribonucleoproteine;
e) glicoproteine;
70. Pilii sexuali F sunt constituiţi din:
a) fosfoglicoproteină;
b) nucleoproteină;
c) lipoproteină;
d) glicoproteină;
e) lipoglucid;
71. Sinteza pililor F este determinată genetic de:
a) o plasmidă;
b) un episom;
c) o plasmidă sau un episom;
d) materialul nuclear;
e) un bacteriofag integrat;
72. Sinteza pililor F este controlată genetic de:
a) o plasmidă Col;
b) un episom;
c) o plasmidă sau un episom;
d) materialul nuclear;
e) un bacteriofag integrat;
73. Sarcina este o grupare constituită din:
a) 4 coci;
b) 4 bacili;
c) 8 coci;
d) 8 bacili;
e) 6 coci;
74. În scheletul biochimic al membranei citoplasmatice moleculele de fosfolipide sunt orientate polar; cu extremităţile hidrofobe:
a) unele faţă-n faţă, altele alternativ;
b) faţă-n faţă;
c) unele spre citoplasmă, altele spre peretele celular;
d) moleculele de fosfolipide nu au orientare polară;
e) toate răspunsurile sunt eronate;
75. Alegeţi expresia falsă privind sporii bacterieni:
a) se formează în interiorul celulei vegetative;
b) reprezintă forme de multiplicare a bacteriilor sporogene;
c) au o rezistenţă crescută la acţiunea factorilor de mediu;
d) sporul este o formă dormantă, lipsit de activitate biosintetică;
e) sunt lipsiţi de activitate biosintetică;
76. Din greutatea celulelor bacteriene uscate, glucidele reprezintă:
a) 10 – 40 %;
b) 15 – 60 %;
c) 4 – 25 %;
d) 20 – 25 %;
e) 1 – 20 %;
77. Din greutatea uscată a bacteriilor, sărurile minerale reprezintă:
a) 4 – 25 %;
b) 1 – 20 %;
c) 2 – 30 %;
d) 0,5 – 2 %;
e) 2 – 15 %;
78. Din greutatea umedă a bacteriilor, apa reprezintă:
a) 75 – 85 %;
b) 12 – 20 %;
c) 5 – 30 %;
d) 40 – 60 %;
e) 50 – 60 %;
79. Câte tipuri de molecule diferite există în compoziţia chimică a bacteriilor ?:
a) 3000 – 6000;
b) 10.000 – 15.000;
c) 500 – 1000;
d) 700 – 800;
e) 5000 – 8000;
80. Care din următoarele specii bacteriene nu sunt capabile să sintetizeze pigmenţi:
a) Staphylococcus aureus;
b) Pseudomonas aeruginosa;
c) Serratia marcescens;
d) Mycobacterium tuberculosis;
e) Escherichia coli;
81. Pe baza localizării pigmentului şi a posibilităţilor de difuziune în mediu bacteriile cromogene se clasifică în:
a) cromofore, paracromofore, cromopare;
b) cromogene, paracromogene, pseudocromopare;
c) paracromogene, paracromofore, pseudocromopare;
d) pseudocromogene, pseudocromofore, paracromopare;
e) nici o afirmaţie nu este adevărată;
82. Pigmenţii carotenoizi prezenţi mai ales la stafilococi par să protejeze bacteriile faţă de:
a) undele electromagnetice;
b) antibiotice;
c) chimioterapice;
d) dezinfectante;
e) radiaţiile luminoase, mai ales de acţiunea ultravioletelor;
83. Diviziunea prin strangulare este mai frecvent întâlnită la bacteriile care aparţin tipului cultural:
a) S;
b) R;
c) M;
d) R şi M;
e) S şi R;
84. Diviziunea prin sept transversal se întâlneşte mai ales la bacteriile care aparţin tipului cultural:
a) S;
b) R;
c) M;
d) R şi M;
e) S şi R;
85. Multiplicarea prin corpi elementari este caracteristică:
a) cocilor;
b) actinomicetelor;
c) leptospirelor;
d) chlamidiilor;
e) micoplasmelor;
86. Multiplicarea prin spor este caracteristică bacteriilor din grupa:
a) micoplasmelor;
b) chlamidiilor;
c) actinomicetelor;
d) cocilor;
e) nici o bacterie nu se înmulţeşte prin spori;
87. Ordinea corectă a componentelor structurale ale învelişului sporului este următoarea:
a) intimă, cortex, exină, exosporium;
b) intimă, exină, cortex, exosporium;
c) intimă, cortex, exosporium, exină;
d) exosporium, cortex, intimă, exină;
e) intimă, exosporium, exină, cortex;
88. La bacteriile din genul Clostridium sporul are dimensiuni:
a) mai mari decât diametrul transversal al celulei;
b) egal cu diametrul transversal al celulei;
c) mai mic decât diametrul transversal al celulei;
d) la unele specii mai mic decât diametrul transversal al celulei, la altele mai mare;
e) nici un răspuns nu este adevărat;
89. Comparativ cu celulele vegetative sporii conţin:
a) o cantitate mai redusă de apă liberă;
b) o cantitate mai mare de apă liberă;
c) aceeaşi cantitate de apă liberă ca şi celulele vegetative;
d) sporii nu conţin apă liberă;
e) toate afirmaţiile sunt eronate;
90. Selectaţi expresia falsă privind compoziţia chimică a sporilor bacterieni:
a) enzimele sporale sunt termorezistente;
b) enzimele sporale au masă moleculară mai mică;
c) sporii conţin acid dipicolinic sub formă de dipicolinat de calciu;
d) sporii conţin enzime litice;
e) sporii nu conţin ioni de calciu, magneziu şi mangan;
91. Toţii sporii bacterieni sunt distruşi la:
a) 120 ºC căldură umedă şi 180 ºC căldură uscată;
b) 100 ºC căldură umedă şi 112 ºC căldură uscată;
c) 65 ºC căldură umedă şi 80 ºC căldură uscată;
d) 55 ºC căldură umedă şi 65 ºC căldură uscată;
e) 112 ºC căldură umedă şi 120 ºC căldură uscată;
92. Glicerina exercită asupra sporilor bacterieni acţiune:
a) conservantă;
b) litică;
c) inactivantă;
d) toxică;
e) declanşează procesul de germinare;
93. Care din următoarele substanţe chimice sunt total inactive faţă de sporii bacterieni:
a) alcoolul şi formolul;
b) alcoolul şi cloroformul;
c) cloroformul şi formolul;
d) formolul şi fenolul;
e) formolul şi eterul;
94. Procesele de sporogeneză şi germinare se găsesc sub controlul a cel puţin:
a) 20 de gene;
b) 42 de gene;
c) 50 de gene;
d) 35 de gene;
e) 100 de gene;
95. La bacterii materialul genetic extranuclear (extracromozomal) este reprezentat de:
a) molecule mici de ADN, cu configuraţie circulară;
b) molecule mici de ADN, cu configuraţie lineară;
c) molecule mici de ARN, cu configuraţie circulară;
d) molecule mici de ARN, cu configuraţie lineară;
e) molecule mari de ADN, cu configuraţie lineară;
96. În funcţie de capacitatea lor de integrare în cromozomi, plasmidele bacteriene se clasifică în:
a) plasmide propriu-zise şi plasmide cu funcţii epizomale;
b) plasmide conjugative şi plasmide cu funcţii epizomale;
c) plasmide propriu-zise şi plasmide neconjugative;
d) plasmide conjugative şi plasmide neconjugative;
e) plasmide cu funcţii epizomale şi plasmide neconjugative;
97. În funcţie de posibilitatea lor de a se transfera de la o celulă bacteriană la alta prin procesul de conjugare, plasmidele se clasifică în:
a) plasmide propriu-zise şi plasmide cu funcţii epizomale;
b) plasmide conjugative şi plasmide neconjugative;
c) plasmide conjugative şi plasmide cu funcţii epizomale;
d) plasmide cu funcţii epizomale şi plasmide neconjugative;
e) plasmide propriu-zise şi plasmide conjugative;
98. Alegeţi expresia adevărată privind bacteriile F-:
a) sunt lipsite de plasmide F;
b) posedă plasmide F în faza plasmidică;
c) posedă plasmide F în faza epizomală;
d) posedă plasmide F în faza plasmidică, cât şi în fază epizomală;
e) posedă plasmide F în faza plasmidică, dar sunt lipsite de pil sexual;
99. Alegeţi expresia adevărată privind bacteriile F+:
a) sunt lipsite de plasmide F;
b) posedă plasmide F în faza plasmidică;
c) posedă plasmide F în faza epizomală;
d) posedă plasmide F în faza plasmidică, cât şi în fază epizomală;
e) posedă plasmide F în faza plasmidică, dar sunt lipsite de pil sexual;
100. Plasmidele R sunt implicate în determinismul genetic al rezistenţei extracromozomale a bacteriilor faţă de:
a) bacteriofagi;
b) colicine;
c) antibiotice;
d) temperatură;
e) raze ultraviolete;
101. Alegeţi expresia falsă privind plasmidele Col (de colicinogenie) ale bacteriilor:
a) posedă gene care codifică autoreplicarea;
b) posedă gena determinantă a sintezei bacteriocinei;
c) posedă gena responsabilă pentru sinteza proteinei de imunitate;
d) posedă genele responsabile de transfer;
e) posedă gene care determină rezistenţa faţă de antibiotice;
102. Selectaţi expresia falsă privind mutaţiile la bacterii:
a) sunt consecinţa unor modificări în structura genomului;
b) se produc în faza stabilă a ADN-ului cât şi în cursul autoreplicării acestuia;
c) apar fără aport de material genetic străin;
d) apar în urma aportului de material genetic străin;
e) se transmit ereditar;
103. Apariţia spontană a mutaţiilor la bacterii:
a) este independentă de factorii de mediu;
b) este dependentă de acţiunea factorilor de mediu;
c) este dependentă de temperatura de incubare a culturilor;
d) este dependentă de mărimea populaţiei bacteriene;
e) este dependentă de starea de competenţă a celulelor bacteriene;
104. Selectaţi expresia falsă referitoare la clasificarea mutaţiilor în raport cu funcţia genelor la nivelul cărora acestea se produc:
a) mutaţii ale genelor structurale;
b) mutaţii ale genelor de control;
c) mutaţii ale genelor imperceptibile;
d) mutaţii ale unor gene cu funcţie încă neclarificată;
e) mutaţii ale genelor cu rol de semnale în replicare sau transcriere;
105. În funcţie de sensul în care se produc mutaţiile se împart în:
a) imperceptibile şi perceptibile;
b) înainte şi înapoi;
c) perceptibile şi letale;
d) spontane şi induse;
e) nici un răspuns nu este adevărat;
106. Mutaţiile recesive se pot exprima doar atunci când:
a) toate copiile cromozomale dintr-o celulă poartă alela mutantă;
b) numai o copie cromozomală dintr-o celulă poartă alela mutantă;
c) nici o copie cromozomală dintr-o celulă nu poartă alela mutantă;
d) procesul nu este influenţat de alelele mutante;
e) toate răspunsurile sunt eronate;
107. Mutaţiile dominante nu prezintă:
a) lag fenotipic;
b) lag segregaţional;
c) lag genotipic;
d) lag exponenţial;
e) la recesiv;
108. Selectaţi expresia falsă privind recombinările genetice:
a) realizarea unei fuziuni veritabile între celule şi între genomurile lor;
b) absenţa unei fuziuni veritabile între celule şi între genomurile lor;
c) caracterul unidirecţional al transferului;
d) contribuţia inegală a celor două celule implicate;
e) toate răspunsurile sunt false;
109. Transformarea este transferul de material genetic de la o celulă donatoare la o celulă acceptoare, după ce acesta a fost eliberat din celula donatoare prin:
a) autoliză sau extracţie chimică;
b) intermediul unui bacteriofag;
c) exocitoză;
d) difuzie facilitată;
e) dializă;
110. Fenomenul de transformare a fost descoperit în 1928 de către:
a) Zinder şi Lederberg;
b) Luria şi Delbrück;
c) Lederberg J. şi Lederberg E.M.;
d) Griffith;
e) Lederberg şi Tatum;
111. Transducţia este o formă de transfer de material genetic de la o celulă donator la o celulă acceptor prin:
a) intermediul unui pil sexual (F);
b) intermediul unui bacteriofag;
c) intermediul unui pil I;
d) intermediul unui ARN mesager;
e) intermediul unei enzime de restricţie;
112. În cazul transferului de material genetic prin transducţie, celula receptoare este reprezentată de:
a) o celulă nelizogenă, sensibilă la fag;
b) o celulă lizogenă, sensibilă la fag;
c) o celulă nelizogenă, insensibilă la fag;
d) o celulă lizogenă, insensibilă la fag;
e) o celulă colicinogenă;
113. Capacitatea unei bacterii de a transfera material genetic prin conjugare este determinată de prezenţa în celula donator a:
a) oricărui tip de plasmidă;
b) plasmidei col;
c) plasmidei F;
d) genelor „spl”;
e) pililor I;
114. Rolul esenţial în determinismul conjugării la bacterii revine:
a) genelor „tra”;
b) genelor „spl”;
c) pililor I;
d) plasmidei col;
e) celulelor F-;
115. Sinteza pililor sexuali (conjugativi sau de tip F) este codificată de:
a) genele operatoare;
b) genele reglatoare;
c) genele „tra”;
d) genele „spl”;
e) plasmida col;
116. Genele „tra” fac parte din structura:
a) materialului nuclear;
b) ARN-ului mesager;
c) cromozomului bacterian;
d) plasmidelor F;
e) plasmidelor col;
117. În funcţie de starea în care se găseşte factorul F în celula donatoare au fost descrise mai multe posibilităţi de conjugare. Selectaţi expresia falsă:
a) conjugare de la o celulă F+ către o celulă F-;
b) conjugare de la o celulă F- către o celulă F+;
c) conjugare de la o celulă Hfr către o celulă F-;
d) conjugare de la o celulă F’ către o celulă F-;
e) toate variantele sunt adevărate;
118. În conjugare de la bacterii F+ către bacterii F- factorul F se găseşte:
a) în stare plasmidică;
b) în stare epizomală;
c) integrat în genomul unui bacteriofag;
d) integrat în cromozomul bacteriei donator;
e) integrat într-o plasmidă col;
119. În urma conjugării între o celulă F+ şi o celulă F-, celula F- devine:
a) Hfr;
b) F’;
c) F+;
d) f’;
e) hfr;
120. Conjugarea de la bacterii F’ către bacterii F- este denumită:
a) recombinare de înaltă frecvenţă;
b) recombinare de frecvenţă redusă;
c) sexducţie sau Fducţie;
d) recombinare specializată;
e) recombinare generalizată;
121. Conjugarea de la bacterii Hfr către bacterii F- este denumită:
a) recombinare de înaltă frecvenţă;
b) recombinare de frecvenţă redusă;
c) sexducţie sau Fducţie;
d) recombinare specializată;
e) recombinare generalizată;
122. În timpul procesului de conjugare, indiferent de materialul transferat formarea cuplurilor donor – acceptor se realizează în aproximativ:
a) 10 – 15 minute;
b) 1 – 2 minute;
c) 15 – 20 minute;
d) 50 – 60 minute;
e) 3 – 5 minute;
123. Endonucleazele bacteriene de tip I prezintă proprietăţi caracteristice. Identificaţi afirmaţia falsă:
a) au masă moleculară mai mare;
b) sunt constituite din mai multe subunităţi;
c) sunt constituite dintr-o singură unitate;
d) acţionează condiţionat de S-adenozil-metionină;
e) acţionează condiţionat de ATP şi ionii de magneziu;
124. Endonucleazele bacteriene de tip I prezintă proprietăţi caracteristice. Identificaţi afirmaţia falsă:
a) au masă moleculară mai mică;
b) masa lor moleculară este de aproximativ 100.000 Da;
c) au molecula mai simplă;
d) acţionează condiţionat de S-adenozil-metionină;
e) necesită intervenţia ionilor de magneziu;
125. Recombinarea generalizată se realizează pe baza:
a) omologiei bazelor de la extremităţile celor două segmente recombinate;
b) lipsei de omologie a bazelor de la extremităţile celor două segmente recombinate;
c) alternanţei bazelor de la extremităţile celor două segmente recombinate;
d) îndepărtării bazelor de la extremităţile celor două segmente recombinate;
e) adăugirii de noi baze la extremităţile celor două segmente recombinate;
126. Recombinarea situs-specifică se realizează printr-un proces genetic particular denumit:
a) sexducţie (Fducţie);
b) translocare (transpoziţie)
c) conversie genică;
d) copiere alternativă;
e) rupere şi reunire;
127. Selectaţi expresia falsă privind particularităţile procesului de translocare:
a) este unilateral, inserţia la un situs nu este dependentă de excizia la alt situs;
b) are un grad de specificitate mai redus, comparativ cu recombinarea generalizată;
c) poate determina scoaterea din funcţie a unor operoni;
d) are grade variabile de eficienţă;
e) este foarte eficientă;
128. În cazul recombinării situs-specifice (nelegitime) la bacterii secvenţele de ADN translocabil sunt reprezentate de:
a) secvenţe de inserţie şi transpozomi;
b) regiuni homoduplex;
c) regiuni heteroduplex;
d) zone fierbinţi;
e) zone reci;
129. În cadrul recombinării generalizate încorporarea fragmentului de ADN străin în genomul gazdei se realizează după modelul:
a) rupere şi reunire; copiere alternativă;
b) translocare; transpoziţie;
c) inserţie; reunire;
d) copiere alternativă; inserţie;
e) rupere; transpoziţie;
130. În genomul recombinat regiunile homoduplex sunt situate:
a) în centrul zonei unde a avut loc recombinarea;
b) la extremităţile zonei unde s-a produs recombinarea;
c) uneori în centru, alteori la extremităţile zonei unde s-a produs recombinare;
d) în orice zonă pe întinderea cromozomului;
e) numai în plasmidele F;
131. În genomul recombinat regiunile heteroduplex sunt situate:
a) în centrul zonei unde a avut loc recombinarea;
b) la extremităţile zonei unde s-a produs recombinarea;
c) uneori în centru, alteori la extremităţile zonei unde s-a produs recombinare;
d) în orice zonă pe întinderea cromozomului;
e) numai în plasmidele F;
132. La bacterii exprimarea aceluiaşi genotip prin mai multe fenotipuri este posibilă şi se datorează:
a) existenţei genelor alele;
b) inexistenţei genelor alele;
c) înmagazinării informaţiei genetice într-un număr restrâns de gene;
d) existenţei unui singur cromozom;
e) prezenţei materialului genetic extracromozomal;
133. La bacterii variaţiile fenotipice sunt dependente de acţiunea factorilor de mediu şi:
a) se transmit ereditar;
b) nu se transmit ereditar;
c) se transmit ereditar numai în prima generaţie;
d) nu se transmit ereditar în prima generaţie, dar se transmit în generaţiile următoare;
e) expresiile a), c) şi d) sunt adevărate;
134. Genele care compun plasmidele R conjugative sunt grupate în:
a) 3 ansambluri funcţionale;
b) 1 ansamblu funcţional;
c) 2 ansambluri funcţionale;
d) 4 ansambluri funcţionale;
e) 5 ansambluri funcţionale;
135. Genele care compun plasmidele R neconjugative sunt grupate în:
a) 3 ansambluri funcţionale;
b) 1 ansamblu funcţional;
c) 2 ansambluri funcţionale;
d) 4 ansambluri funcţionale;
e) 5 ansambluri funcţionale;
136. La bacterii, procesul biologic prin care o cultură de tip S trece în tipul R se numeşte:
a) rofizare;
b) polimorfism;
c) pleomorfism;
d) modificare clonală;
e) clonare;
137. Următoarele bacterii conţin în compoziţia chimică a peretelui celular celuloză:
a) micoplasmele;
b) actinomicetele;
c) leptospirele;
d) rickettsiile;
e) nici un răspuns nu este adevărat;
138. Pentaglicina, prezentă în compoziţia chimică a peptidoglicanului este:
a) un aminoacid;
b) o tetrapeptidă;
c) un heteropolimer;
d) una din componentele părţii glicanice;
e) un homopolimer;
139. Selectaţi expresia falsă privind compoziţia chimică a membranei externe din peretele celular al bacteriilor Gram negative:
a) conţine un complex lipopoliglucidic;
b) conţine fosfolipide;
c) conţine două tipuri de proteină;
d) conţine pentaglicină;
e) răspunsurile a), b) şi c) sunt adevărate;
140. La bacterii glicocalixul este situat exterior peretelui celular şi are o structură:
a) mai simplă decât a capsulei;
b) mai complexă decât a capsulei;
c) tetrapeptidică;
d) heterogenă;
e) cristalină;
141. Flagelina, prezentă în compoziţia chimică a cililor bacterieni este antigenică şi reprezintă:
a) antigenul M;
b) antigenul O;
c) antigenul H;
d) antigenul Vi;
e) antigenul polizaharidic;
142. Virusurile sunt microorganisme cu un mod de organizare:
a) celulară de tip procariot;
b) celulară de tip eucariot;
c) subcelulară;
d) subcelulară de tip procariot;
e) subcelulară de tip eucariot;
143. În compoziţia chimică a virusurilor există:
a) ambele tipuri de acizi nucleici;
b) numai ADN;
c) numai ARN;
d) un singur tip de acid nucleic, la unele numai ADN, la altele numai ARN;
e) toate virusurile au acelaşi tip de acid nucleic;
144. O particulă virală este constituită:
a) numai din genom;
b) din genom, capsidă şi un înveliş extern;
c) din genom şi capsidă;
d) din genom, capsidă şi perete celular;
e) din genom, perete celular şi capsulă;
145. Elementul determinant al infectivităţii unui virus este:
a) acidul nucleic;
b) capsida;
c) pericapsida;
d) capsida şi pericapsida;
e) spiculii;
146. La virusurile cu genom ADN acesta poate fi:
a) numai dublu catenar;
b) numai monocatenar;
c) la majoritatea dublu catenar, la unele monocatenar, iar la latele parţial dublu catenar;
d) la majoritatea dublu catenar, iar la altele parţial dublu catenar;
e) la unele ;
147. La virusurile cu genom ARN acesta poate fi:
a) numai dublu catenar;
b) numai monocatenar;
c) la majoritatea monocatenar, la altele dublu catenar;
d) la majoritatea monocatenar, la altele dublu catenar, iar la puţine parţial dublu catenar;
e) la majoritatea dublu catenar, iar la altele parţial dublu catenar;
148. Dimensiunile virusurilor se exprimă:
a) în microni;
b) în milimetri;
c) în nanometri;
d) în Angstromi;
e) în oricare din unităţile de măsură amintite;
149. Capsida virală este constituită din:
a) un singur tip de proteine;
b) mai multe tipuri de proteine;
c) din unul sau mai multe tipuri de proteine;
d) din proteine şi fosfolipide;
e) din proteine şi glucide;
150. Ansamblul genom viral – capsidă virală constituie:
a) nucleocapsida virală;
b) pericapsida virală;
c) peplosul viral;
d) mantaua virală;
e) nici un răspuns nu este adevărat;
151. Virusurile clasice pot exista în natură sub o anumită formă biologică. Selectaţi expresia falsă:
a) virion;
b) virus vegetativ;
c) provirus;
d) prion;
e) virion, virus vegetativ, provirus;
152. Din punct de vedere al tropismului de ţesut, virusul HIV se încadrează în categoria virusurilor:
a) epiteliotrope;
b) pantrope;
c) hepatotrope;
d) limfotrope;
e) neurotrope;
153. Din punct de vedere al spectrului de patogenitate virusul rabic se încadrează în categoria virusurilor:
a) cu spectru îngust de patogenitate;
b) cu spectru larg de patogenitate;
c) monopatogene;
d) patogene pentru carnivore şi om;
e) răspunsurile a), c) şi d) sunt adevărate;
154. Care din următoarele familii încadrează virusuri de dimensiuni mici:
a) Rhabdoviridae;
b) Parvoviridae;
c) Poxviridae;
d) Filoviridae;
e) Herpesviridae;
155. În cursul procesului de replicare al virusurilor, proteinele precoce sunt:
a) proteine care intră în structura noilor virioni;
b) proteine care fac parte din compoziţia chimică a celulelor gazdă;
c) de regulă enzime care coordonează replicarea virusurilor;
d) proteine care intervin în asamblarea noilor virioni;
e) proteine care intervin în eliberarea noilor virioni din celula gazdă;
156. Proteinele tardive sintetizate în cursul procesului de replicare virală sunt codificate de:
a) genomul viral;
b) mitocondriile celulei gazdă;
c) reticulul endoplasmic rugos;
d) nucleul celulei gazdă;
e) reticulul endoplasmic neted;
157. La virusurile cu capsidă icosaedrală colţurile icosaedrului sunt constituite din:
a) monomere;
b) pentamere;
c) hexamere;
d) la unele hexamere, la altele pentamere;
e) la unele monomere, la altele hexamere;
158. La virusurile din familia Rhabdoviridae genomul este reprezentat de:
a) ARN dublu catenar;
b) ARN monocatenar;
c) ADN dublu catenar;
d) ADN monocatenar;
e) ADN parţial dublu catenar;
159. Virusurile cărei familii posedă în structura internă, de o parte şi alta a genomului doi corpi laterali:
a) Rhabdoviridae;
b) Picornaviridae;
c) Retroviridae;
d) Poxviridae;
e) Caliciviridae;
160. Spiculii virali sunt structuri inclavate în învelişul extern al particulei virale, prezenţi la virusurile:
a) nude;
b) cu nucleocapsidă;
c) la orice virus;
d) care prezintă peplos;
e) numai la virioni;
161. Care din următoarele familii virale necesită în cursul replicării lor o revers-transcriptază:
a) Rhabdoviridae;
b) Poxviridae;
c) Herpesviridae;
d) Retroviridae;
e) Birnaviridae;
162. În taxonomia virală pentru desemnarea unei subfamilii se utilizează sufixul:
a) viridae;
b) virus;
c) virinae;
d) la virusuri nu există taxonul subfamilie;
e) la cele cu genom ADN „viridae”, iar la cele ARN „virus”;
163. Care din următoarele familii încadrează virusuri cu genom ARN dublucatenar:
a) Picornaviridae şi Caliciviridae;
b) Reoviridae şi Birnaviridae;
c) Rhabdoviridae şi Filoviridae;
d) Paramyxoviridae şi Reoviridae;
e) Picornaviridae şi Birnaviridae;
164. Virusurile din familia Poxviridae au genomul reprezentat de:
a) ARN monocatenar;
b) ARN dublu catenar;
c) ADN monocatenar;
d) ADN dublu catenar;
e) ADN parţial dublu catenar;
165. Care virusuri au genomul reprezentat de o singură moleculă de ARN monocatenar:
a) Birnaviridae;
b) Reoviridae;
c) Picornaviridae;
d) Parvoviridae;
e) Adenoviridae;
166. Care virusuri au genomul reprezentat de o moleculă de ADN dublucatenar:
a) Birnaviridae;
b) Reoviridae;
c) Picornaviridae;
d) Parvoviridae;
e) Adenoviridae;
167. Bacteriile atricha posedă:
a) un singur cil;
b) un smoc de cili dispuşi la o extremitate;
c) câte un smoc de cili la fiecare extremitate;
d) mai mulţi cili pe toată suprafaţa celulei;
e) nu posedă cili;
168. Selectaţi expresia falsă privind citoplasma bacteriană:
a) este o componentă obligatorie;
b) este o componentă facultativă;
c) au consistenţă de gel;
d) reprezintă sediul tuturor reacţiilor biochimice;
e) nu prezintă curenţi citoplasmatici;
169. Virusurile din familiile Papovaviridae, Adenoviridae şi Herpesviridae au genomul constituit din:
a) ARN monocatenar;
b) ARN dublu catenar;
c) ADN dublu catenar;
d) ADN monocatenar;
e) ADN parţial dublu catenar;
170. Virusurile din familiile Paramyxoviridae, Rhabdoviridae şi Filoviridae au genomul constituit din:
a) ARN monocatenar;
b) ARN dublu catenar;
c) ADN dublu catenar;
d) ADN monocatenar;
e) ADN parţial dublu catenar;
171. Virusurile sunt microorganisme:
a) comensale;
b) epifite;
c) parazite obligatorii şi absolute ale celulelor vii;
d) saprofite;
e) biofite;
172. Morfologia externă a virionului poate fi apreciată:
a) numai la microscopul optic;
b) atât la microscopul optic, cât şi la cel electronic;
c) numai la microscopul electronic;
d) numai la microscopul cu câmp întunecat;
e) numai la microscopul cu contrast de fază;
173. Conţinutul particulei virale este reprezentat de:
a) citoplasmă şi acizi nucleici;
b) întotdeauna numai din acizi nucleici;
c) întotdeauna numai din acizi nucleici şi enzime;
d) la unele virusuri numai din acid nucleic, iar la altele din acid nucleic şi enzime;
e) din citoplasmă, acizi nucleici şi enzime;
174. Din punct de vedere chimic pericapsida virusurilor este constituită:
a) numai din proteine;
b) numai din glico-proteine;
c) din proteine, lipide şi glucide;
d) predominant din lipide;
e) la unele numai din proteine, la altele numai din lipide;
175. Virusurile cu capsidă elicoidală flexibilă şi peplos pot avea în spaţiu formă:
a) de bastonaş;
b) sferică sau aproximativ sferică;
c) de modul lunar;
d) de cireaşă cu coadă;
e) orice formă;
176. Virusurile cu capsidă elicoidală rigidă şi peplos pot avea în spaţiu formă:
a) de bastonaş;
b) sferică sau aproximativ sferică;
c) de modul lunar;
d) de cireaşă cu coadă;
e) orice formă;
177. Selectaţi expresia adevărată privind tipurile de spiculi virali:
a) cu reverstranscriptază;
b) cu neuraminidază;
c) cu lizozim;
d) cu endonuclează;
e) cu polimerază;
178. Clasificarea virusurilor în: zoopatogene, fitopatogene, bacteriofagice, etc., se face în funcţie de tropismul pentru:
a) regn;
b) specie;
c) ţesut;
d) numărul gazdelor afectate;
e) celula gazdă;
179. Aglutinarea globulelor roşii, în contact cu o suspensie de virus se datorează spiculilor cu:
a) reverstranscriptază;
b) lizozim;
c) hemaglutinine;
d) reverstranscriptază şi lizozim;
e) polimerază;
180. La deoxiribovirusuri genomul este reprezentat de:
a) întotdeauna numai din ADN dublucatenar;
b) întotdeauna numai din ADN monocatenar;
c) întotdeauna numai din ADN parţial dublucatenar;
d) în majoritatea cazurilor de ADN dublucatenar şi în puţine cazuri de ADN monocatenar sau de ADN parţial dublucatenar;
e) la unele din ADN dublucatenar, la altele din ADN parţial dublucatenar;
181. Virusurile care au învelişul constituit numai din capsidă se numesc virusuri:
a) nude;
b) învelite;
c) defective;
d) complexe;
e) temperate;
182. Peplomerele sunt unităţi structurale constituente ale:
a) capsidei virale;
b) pericapsidei virale;
c) nucleocapsidei virale;
d) spiculilor virali;
e) tuturor virusurilor;
183. În categoria virusurilor cu structură complexă se încadrează:
a) virusurile din familia Poxviridae;
b) virusurile din familia Reoviridae;
c) virusurile din familia Adenoviridae;
d) virusurile din familia Paramyxoviridae;
e) virusurile din familia Parvoviridae;
184. Lizozimul fagic se găseşte:
a) în interiorul capului bacteriofagului;
b) la nivelul fibrilelor contractile;
c) la nivelul plăcuţei terminale;
d) la nivelul gâtului (gulerului);
e) asociat genomului bacteriofagului;
185. Virusurile zoopatogene se replică:
a) numai în oul embrionat;
b) numai în culturi celulare;
c) numai în organismul gazdelor naturale;
d) în organismul gazdelor naturale, în oul embrionat, în culturi celulare;
e) în interiorul celulelor bacteriene;
186. Virusurile din familiile Coronaviridae, Togaviridae şi din genul Arterivirus au genomul constituit din:
a) ARN dublu catenar;
b) ADN dublu catenar;
c) ARN monocatenar;
d) ADN monocatenar;
e) ADN parţial dublu catenar;
187. Selectaţi expresia falsă privind virusurile:
a) au structură subcelulară;
b) sunt constituite din număr fix de capsomere;
c) lipsite de capacitate de creştere;
d) chimiosintetizante;
e) metabolic inerte;
188. Capsida virală este constituită din capsomere aranjate în mod regulat, după un tip de simetrie bine definit:
a) numai pe un singur strat;
b) pe două straturi;
c) pe mai multe straturi;
d) majoritatea pe un singur strat, puţine pe două sau mai multe straturi;
e) pe trei straturi;
189. Capsida cu simetrie binară sau dublă este caracteristică pentru:
a) virusurile bacteriofagice;
b) virusurile din familia Poxviridae;
c) virusurile din familia Rhabdoviridae;
d) virusurile din familia Picornaviridae;
e) virusurile din familia Herpesviridae;
190. La virusurile zoopatogene acidul nucleic poate fi:
a) numai ARN;
b) numai ADN;
c) numai ARN dublucatenar;
d) numai ADN dublucatenar;
e) la unele ADN, la altele ARN;
191. Selectaţi expresia falsă privind clasificarea virusurilor zoopatogene după histotropismul lor (afinitatea pentru anumite ţesuturi):
a) virusuri epiteliotrope;
b) virusuri neurotrope;
c) virusuri fitotrope;
d) virusuri organotrope;
e) virusuri mezenchimotrope;
192. Sensibilitatea la eter şi cloroform a virusurilor se datorează:
a) spiculilor cu hemaglutinine;
b) spiculilor cu neuraminidază;
c) componentelor lipidice din structura pericapsidei;
d) componentelor lipidice din structura capsidei;
e) componentelor lipidice din conţinutul particulei virale;
193. În condiţii naturale, în cursul procesului de replicare, după decapsidare virusul:
a) îşi pierde infectivitatea;
b) moare;
c) îşi exaltează infectivitatea;
d) este distrus de endonucleazele celulei gazdă;
e) se transformă în virus defectiv;
194. La virusurile din familia Picornaviridae procesul de decapsidare începe:
a) după înglobarea particulei virale în celula gazdă;
b) în momentul contactului cu membrana celulei;
c) înainte de contactul cu membrana celulei;
d) în interiorul vacuolei de endocitare;
e) la nivelul reticulului endoplasmic rugos;
195. În cursul procesului de endocitare direcţia de transfer a materialului genetic este orientată de :
a) factorul F;
b) cromozomul celulei donator;
c) pilul sexual;
d) starea de competenţă a celulei receptor;
e) cromozomul celulei acceptor;
196. În celulele donatoare întotdeauna conjugonul (repliconul) este asociat:
a) unui mezozom;
b) materialului nuclear;
c) mai multor ribozomi;
d) membranei citoplasmatice;
e) unui transpozom;
197. Conjugarea este procesul de transfer de material genetic prin intermediul:
a) unui pil sexual F;
b) unui bacteriofag temperat;
c) unui transpozom;
d) unui segment de inserţie;
e) unui cil;
198. După extragere din celula donator factorul F:
a) îşi păstrează capacitatea de a transforma celulele F- în celule F+;
b) îşi pierde capacitatea de a transforma celulele F- în celule F+;
c) dacă este complexat cu o enzimă de restricţie îşi păstrează capacitatea de a transforma celulele F- în celule F+;
d) poate transforma celulele F+ în celule Hfr;
e) se replică autonom;
199. Consistenţa de gel a citoplasmei bacteriene rezultă din:
a) o fază de „sol” şi o fază „col”;
b) o fază „sol” şi o fază „mol”;
c) o fază „col” şi o fază „mol”;
d) o fază „mol” şi o fază „gel”;
e) o fază „col” şi o fază „gel”;
200. Care din următoarele specii bacteriene capsulogene sintetizează capsulă mucoasă, cu aspect difuz:
a) Bacillus anthracis;
b) Streptococcus pneumoniae;
c) Klebsiella pneumoniae;
d) Rhodococcus equi;
e) Pasteurella multocida;

Bibliografie:

1. Bacteriologie Veterinară – H. Răducănescu, Valeria Bica Popii; Editura Ceres, Bucureşti, 1986. Capitolul – Morfologia şi biologia bacteriilor, paginile 25 – 43; paginile 52 – 63. Capitolul – Genetică bacteriană, paginile 64 – 90.

2. Microbiologie Veterinară – Vol. 2, partea III-a, H. Răducănescu, Valeria Bica Popii; AMD – USAMV, Bucureşti, 1980. Capitolul 3.1. – Virusologie generală, paginile 319 – 354.

3. Note de curs – I. Ţogoe; Capitolele – Bacteriologie generală şi Virusologie generală.

Leave a Comment