Gastroenterita Transmisibila a Porcului (Boala lui Doyle-Hutchings)
Preluare dupa Boli Infectioase – FMVB
An 5 Semestrul 1

- Gastroenterita transmisibila a porcului, cunoscuta si sub denumirea de gastroenterita virala sau boala lui Doyle, este o boala infectioasa extrem de contagioasa, caracterizata prin diaree profuza, vomismente, deshidratare si mortalitate ridicata.
- Importanta economica a bolii este mare prin morbiditatea ridicata care cuprinde toate categoriile de varsta si prin mortalitatea extrem de ridicata a sugarilor pana la varsta de 10 zile.
- ETIOLOGIA:
- este produsa de un virus ARN incadrat in grupul Corona (genul Coronavirus, familia Coronaviridae);
- in organismul porcului, virusul este intalnit la titruri mari in duoden si jejun, intr-o mai mica masura in ileon si deloc in stomac si colon;
- exista si tulpini care produc efect citopatic;
- virusul este izolat si cultivat pe diferite culturi celulare primare porcine (renale, tiroida, testiculare, glande salivare, etc.) si pe linii celulare (PH-15, ST);
- toate tulpinile de virus sunt identice serologic, constituind un singur serotip;
- prezinta unele relatiiantigenice incrucisate cu alte coronavirusuri (coronavirusul enteric canin, coronavirusul peritonitei infectioase feline, coronavirusul respirator uman, etc.);
- este sensibil la caldura, pierzandu-si infectiozitatea in decurs de 4 zile la 370C sau in 45 zile la temperatura camerei;
- este rezistent la frig timp de 42 zile la -200C sau 2 ani si 5 luni la -280C;
- este rezistent la aciditatea sucului gastric, la actiunea tripsinei si moderat rezistent la bila de porc.
- EPIDEMIOLOGIA:
- Receptivitatea:
- afecteaza toate porcinele de toate varstele si rasele, indiferent de conditiile de intretinere sau de starea fiziologica;
- cea mai mare receptivitate o prezinta purceii sugari in primele 2 saptamani de viata;
- Surse de infectie:
- primare: porcii bolnavi care elimina virusul prin toate secretiile si excretiile; porcii trecuti prin boala, convalescenti, care elimina virusul prin fecale timp de 1 – 2 saptamani, sau chiar mai mult;
- secundare: autovehicule, vizitatori, furajele contaminate, mai ales in sezoanele friguroase, cand persistenta virusului in mediu ambiant este mai indelungata;
- vectori: unele animale nereceptive in mod natural, cum sunt cainii, vulpile, pisicile si graurii se pot infecta si elimina virusul prin fecale timp de 7 – 15 zile, perioada in care pot difuza boala;
- Contaminarea:
- pe cale digestiva, prin ingestia alimentelor si a apei infectate;
- pe cale respiratorie, prin aerosoliii infectati;
- Dinamica:
- incidenta mai mare a bolii in lunile de toamna, iarna si primavara;
- difuzibilitatea este in functie de felul enzootiei: in focarele primare, imbolnavirile au caracter de masa, „exploziv”, afectand toate categoriile de animale sensibile (100%), cu o mortalitate mare (100%) la purceii in varsta de
pana la 15 zile si scazuta sau nula la animalele mai in varsta (purceii intarcati si porcii adulti). In unitatile cu fatari continuui dupa pima aparitie, boala imbraca un caracter enzootic(focar secundar, stationar), difuzibilitatea si pierderile prin mortalitate la purceii sugari fiind reduse. Introducerea de noi animale sau restructurarea grupelor prin completarea cu animale din aceeasi unitate poate duce la aparitia unor noi episoade de boala.
- difuziunea bolii in efectiv este foarte rapida, astfel incat atunci cand apare intr-un efectiv indemn (focar primar), cuprinde in rastimp de 7 – 10 zile tot efectivul; primele cazuri se inregistreaza la grasunisi la scroafe, iar urmatoarele cazuri sunt purceii scroafelor receptive, intreaga epizootie durand circa 25 – 30 zile. Purceii nascuti spre sfarsitul epizootiei proveniti din scroafele care au trecut prin boala cu 2 – 3 saptamani in urma, nu fac boala.
- PATOGENEZA:
- infectia se produce pe cale bucala, virusul avand afinitate mare pentru epiteliul intestinului subtire;
- replicarea primara a virusului are loc la nivelul vilozitatilor jejunului si ileonului, incepand chiar la 5 ore de la ingestia virusului;
- replicarea mai are loc si la nivelul mucoasei nazale (oro-faringian) sau in pulmon, de unde se raspandeste in timpul stadiului activ in toate tesuturile si organele; in urma replicarii, majoritatea acestor celule epiteliale sunt distruse;
- celulele infectate impreuna cu virusul se desprind si cad in lumenul intestinal, iar virusul replicat patrunde in alte celule si ciclul se repeta timp de aproximativ 24 ore;
- se produce atrofia vilozitatilor intestinale, care cuprinde in intregime jejunul, partial ileonul si o portiune posterioara a duodenului, dar nu si portiunea anterioara a duodenului sau epiteliul care acopera placile Payer avand drept consecinta alterarea functionala si distrugerea enterocitelor, urmate de un sindrom acut de malabsorbtie care sta la originea semnelor clinice;
- datorita acumularii de lichide, lumenul intestinal devine destins prin continut, ceea ce faciliteaza declansarea reflexelor de defecare si vomitare;
- bacteriile care se dezvolta in chimul intestinal nedigerat pot sa contribuie la alterarea functiei digestive a intestinului subtire;
- la scroafele mame aceste tulburari sunt insotite de agalaxie, ceea ce agraveaza tabloul clinic;
- purceii mor datorita deshidratarii, acidozei metabolice, hipoglicemieisi mai ales hiperkalemiei;
- deoarece virusul nu afecteaza placile Payer si nici celulele din criptele lui Liuberkuhn, functia acestora nu este afectata. La 7 zile dupa infectie, purceii care au supravituit isi recupereaza functiile nutritive in urma refacerii vilozitatilor intestinale distruse.
- TABLOUL CLINIC:
- perioada de incubatie este variabila cu varsta animalului la care s-a produs infectia: astfel, ea este de 16 – 24 ore la purceii sub varsta de 2 saptamani si 1 – 4 zile la purceii mai mari si la adulti;
- evolutia poate fi: acuta sau cronica;
- simptomele sunt de intensitate diferita in functie de varsta.
- Purceii sugari sub varsta de 2 saptamani:
- primul simptom este vomitarea (poate aparea chiar la 16 – 24 ore de la infectie);
- diaree profuza, cu fecale galbui-albicoase sau verzui, urat mirositoare;
- fecalele apoase se elimina fara eforturi, murdarind totul;
- purceii sunt abatuti, au parul zburlit, stau retrasi, slabesc, se deshidrateaza, pielea si mucoasele sunt anemice si mor in decurs de 2 – 6 zile (90 – 100%);
- in stadiile avansate ale evolutiei, cu putin inainte de moarte, purceii prezinta tulburari nervoase, manifestate prin rigiditate musculara, afonie, torticolis si pareze.
- Purceii in varsta de peste 2 saptamani si animalele adulte:
- boala evolueaza mult mai benign;
- afebrila sau insotita de o hipertermie trecatoare care trece neobservata deoarece dispare odata cu aparitia diareei;
- vomitarea este rara si, in general, este constatata in prima zi de boala;
- diaree profuza cu fecale apoase, cenusii, fetide;
- animale abatute, slabite, cu vaccilare in mers;
- scaderea in greutate datorita diareei si deshidratarii este accentuata;
- la scroafe dupa parturitie se observa polidipsie, agalaxie si prelungirea cu 3 – 4 zile a scurgerilor veginale, fata de evolutia normala;
- nu se produc avorturi si nici fatari de purcei morti;
- dupa o evolutie de 3 – 10 zile, starea generala se amelioreaza si animalele se vindeca;
- mortalitatea este de 1 – 3%.
- Forma cronica, atipica:
- in focarele vechi de boala, unde exista o sursa continua de virus si multi porci receptivi;
- aspectul clinic este modificat de starea imunitara a scroafelor in lactatie;
- evolutia este de mai multe saptamani si poate fi agravata de actiunea factorilor favorizanti, alimentari (furaje mucegaite, ratii dezechilibrate sau carentate, hipovitaminoze, etc.), fiziologici (gestatie avansata, actul parturitiei, stresul montei, etc) si alte elemente stresante (transport, mutari, lotizari, etc).
- TABLOUL LEZIONAL:
- slabire pronuntata;
- emacierea si deshidratarea cadavrelor;
- pielea si mucoasele aparente anemice;
- la deschiderea cadavrului, leziunile intalnite sunt in functie de varsta, durata evolutiei si indeosebi de interventia florei de asociatie;
- la purceii sugari, in prima faza a bolii, stomacul contine lapte coagulat, iar lichidul intestinului subtire este amestecat cu coaguli de lapte, iar in faza avansata, se constata pichetajul hemoragic pe mucoasa stomacala, alteori inflamatie fibrinoasa sau chiar ulceratii;
- intestinul subtire este destins de gaze, prezentand enterita catarala, uneori hemoragica sau chiar necroza superficiala a mucoasei;
- peretele intestinului subtire este hiperemiat si are o transparenta crescuta;
- vasele mezenterice injectate;
- linfonodurile mezenterice tumefiati si edematiati;
- miocardul este flasc si cenusiu;
- splina este uneori hipertrofiata, cu hemoragii sau infarcte hemoragice;
- rinichii prezinta hemoragii subcapsulare si depozite de urati in dreptul papilelor renale;
- la porcii adulti se pot gasi uneori puncte hemoragice pe vezica urinara.
- Histopatologic:
- scurtarea vilozitatilor intestinale maxima in jejun, medie in duoden si usoara in ileon;
- modificari alterative pana la necroza celulelor epiteliale ale vilozitatilor, care au forma cubica sau aplatizata, nucleii picnotici si vacuole intracitoplasmatice;
- stroma vilozitatilor apare edematiata, cu proliferari histiocitare.
- DIAGNOSTICUL:
- cand boala apare pentru prima data intr-un efectiv la toate categoriile de varsta, datele epizootologice si clinice permit stabilirea diagnosticului;
- punerea in evidenta a cililor intestinali cu ajutorul unei lupe, pe o portiune de jejun (spalata) imersionata intr-un vas Petri cu apa de robinet; atrofia, adica scurtarea pana aproape la disparitie a cililor pe toata ininderea jejunului, pledeaza pentru TGE (gastroenterita transmisibila) si exclude alte infectii digestive ale purceilor (colibaciloza, dizenteria anaeroba, gastrocolita hemoragico-necrotica, etc.). Examenul se face pe purcei in varsta de pana la 10 zile, aflati la 1 – 3 zile postinfectie.
- izolarea si identificarea serologica a virusului cauzal; pentru izolare se folosesc fragmente de jejun si ileon recoltate in perioada de incubatie a bolii, izolarea realizandu-se pe culturi celulare (tiroida si renale de porc). Identificarea se realizeaza prin diferite teste de imunodiagnostic (ELISA –pe probe de fecale, si imunofluorescenta pe criosectiuni din fragmente de intestin) si mai recent prin detectarea specifica a ARN-ului viral. Deorece aspectul electronomicroscopic al virusului gastroenteritei transmisibile este asemanator cu cel al diareei epizootice porcine (de tip II) se pot crea confuzii de diagnostic.
- examenul serologic (seroneutralizare) pentru decelarea Ac specifici; Ac neutralizanti apar in sange la 10 zile si ating titrul maxim la 21 zile de la infectie;
- bioproba la purceii sugari susceptibili, in varsta de pana la 7 zile, cu supernatantul unei suspensii de mucoasa intestinala, trecut printr-un filtru bacteriologic (administrat „per os”); simptomele apar dupa 24 – 48 ore.
- Diagnosticul diferential:
- colibaciloza, produsa de serotipuri enteropatogene de Escherichia coli, evolueaza acut si subactut, nu infecteaza scroafele, are caracter persistent, iar mortalitatea nu depaseste 40 – 60%;
- boala edemelor, afecteaza obisnuit purceii dupa intarcare, in stare buna de intretinere si bine dezvoltati, iar leziunile de gastroenterita hemoragica sut insotite de edeme ale mucoasei gastrice si ale colonului helicoidal;
- pesta porcina clasica (PPC), afecteaza porcii de toate varstele, are simptomatologie polimorfa si leziuni caracteristice;
- enterotoxiemia anaeroba (dizenteria anaeroba) se caracterizeaza prin diaree mucosangvinolenta si leziuni hemoragico-necrotice ale mucoasei intestinale;
- salmoneloza, se caracterizeaza printr-o difuzibilitate mai redusa, afecteaza purceii mai in varsta si prezinta leziuni de hiperplazie splenica (splenita hiperplastica);
- gastroenteritele de origine alimentara apar brusc la un numar mare de animale si dispar prin corectarea erorilor de nutritie.
- PROFILAXIA:
- Nespecifica:
- masuri generale care vizeazaevitarea introducerii virusului in unitatile indemne prin intermediul surselor de infectie primare si secundare (animale convalescente, carnasiere, pasari, vezicule, vizitatori, etc –„boala vizitatorilor”);
- supravegherea serologica a efectivelor prin seroneutralizare;
- Specifica (Imunoprofilaxia):
- utilizarea diverselor vaccinuri inactivate sau constituite din tulpini vii, dar atenuate prin pasaje repetate pe culturi celulare cu rezultate diferite in functie de modul de aplicare;
- in lapte si in colostrul scroafelor infectate cu virus patogen sunt prezente imunoglobulinele clasei A (IgA), in timp ce in colostrul si laptele scroafelor inoculate cu virus atenuat sau inactivat sunt prezente imunoglobulinele de clasa G (IgG);
- singura metoda care asigura o protectie totala la purceii nou-nascuti este administrarea de virus patogen „per os” la scroafele adulte cu cel putin 2 – 3 saptamani inainte de fatare; ca sursa de virus se poate utiliza o suspensie de mucoasa intestinala si continut intestinal recoltat de la purcei sugari care au murit recent din cauza gastroenteritei transmisibile (nu poate fi utilizata decat de necesitate);
- imunizarea activa a scroafelor aflate in a 2-a parte a gestatiei, cu vaccinul „Gastroeneterovacol” (vaccin inactivat, uleios, contra gastroenteritei transmisibile a porcului), constituit dintr-o suspensie inactivata si liofilizata de virus a gastroenteritei transmisibile a porcului, tulpina TGE 5/95, obtinuta pe culturi celulare, vaccinare realizata pe fluxul tehnologic, in doua reprize la interval de 3 saptamani (doza este de 2 ml, i.m.);
- pentru imunizarea femelelor gestante se utilizeaza vaccinul „Suiget” (vaccin inactivat contra gastroenteritei transmisibile), constituit din suspensie de celule renale porcine infectate cu virus TGE, inactivat cu saponina si adsorbit pe hidroxid de Al; este utilizat pentru protectia purceilor in primele zile dupa nastere, prin vaccinarea scroafelor in luna a 3-a de gesatatie (prima inoculare in a 75-a zi de gestatie, cu 3 ml, i.m., iar a 2-a inoculare in a 95-a zi de gestatie, cu 3 ml, i.m.;
- vierii de vaccineaza cu aceleasi doze, la interval de 21 zile, iar vaccinarea de intretinere a acestora se face din 6 in 6 luni, cu aceleasi doze.
- COMBATEREA:
- se declara si se instituie carantina de gradul II;
- se izoleaza functional ferma si se instituie regulile de filtru sanitar;
- se interzice scoaterea de porcine din unitate;
- se fac dezinfectii curente;
- se aplica si alte masuri menite sa evite difuzarea virusului in afara unitatii;
- la animalele bolnave se fac tratamente simptomatice si igienico-dietetic; administrarea „per os” a unor antibiotice (cloramfenicol, tetramicina, tilosina, etc) sau a unor chimioterapice (osarsol, sulfamide), mai ales la purceii in varsta de peste 10 – 15 zile;
- rehidratarea artificiala a organismelor cu ser fiziologic, ape minerale;
- asigurarea unei surse permanente de apa si a unor conditii zooigienice optime;
- boala se considera stinsa si masurile se ridica dupa 3 luni de la ultimul caz de vindecare, sacrificare sau moarte din cauza gastroenteritei transmisibile si dupa dezinfectia finala.

Post to Twitter Post to Facebook

Anul 5