Gangrena Gazoasa

Gangrena Gazoasa

Este o complicaţie gravă a plăgilor produsă de germeni anaerobi asociaţi cu germeni aerobi ce provoacă necroza ţesuturilor şi stare de toxiemie gravă. Cabalinele şi ovinele sunt cele mai sensibile.
Etiologie
Flora microbiană anaerobă (Clostridium perfringens, Clostridium septicum, Clostridium oedematiens, Clostridium sporogenes) în asociaţie cu germeni aerobi (streptococi, stafilococi, colibacili). Asocierea florei microbiene aerobe care crează în ţesuturi hipoxie şi acidoză (factori favorabili multiplicării anaerobilor), agravează evoluţia bolii.
Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de plăgi contuze, anfractuoase, cu corpi străini, hematoame, oboseală, surmenaj şi anemie. Apare mai frecvent în regiuni cu mase musculare dezvoltate (crupă, coapsă). Boala apare ca o complicaţie a infecţiilor puerperale şi distociilor la bovine, consecutiv tunsului la ovine şi castrării la suine.
Semnele clinice
Sunt caracteristice celor trei faze evolutive: edem gazos, flegmon gazos şi gangrena gazoasă propriu-zisă.
Edemul gazos apare de la cîteva ore la 6 zile după traumatism şi se caracterizează prin infiltraţie plasmatică intensă, plagă de culoare închisă, pielea întinsă, violacee, caldă, foarte dureroasă iar pe secţiune ţesutul este gelatinos, gălbui şi fără gaze.
Flegmonul gazos se caracterizează local prin tumefacţie intensă, invadarea ţesutului conjunctiv subcutanat şi intramuscular, plagă cu miros fetid, secreţie galben-roşietică spumoasă. Iniţial regiunea este caldă, elastică, apoi devine rece insensibilă şi crepitantă şi simptomele generale sunt reprezentate de febră, abatere, dispnee, anorexie.
Gangrena gazoasă propriu-zisă se caracterizează prin faptul că inflamaţia progresează şi distruge fibra musculară ce este infiltrată, necrozată cu bule de gaz, de culoare verzuie- putridă. Fibra musculară nu sângerează, este acoperită de secreţie brun-roşcată cu bule de gaz, pielea este întinsă, lucioasă, rece, şi se sfacelează. La apăsare se simt crepitaţii subcutanate şi zona este sonoră la percuţia digitală.
Local se descriu trei zone: centrală (necrozată, putridă, fetidă, brun negricioasă), mijlocie (rece, crepitantă) periferică (caldă, dureroasă). Semnele generale se modifică şi pulsul devine filiform, animalul este anorexic, apatic. Evoluţia bolii este cu stare de autointoxicaţie şi hipotermie.
Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice locale şi generale. Diagnosticul diferenţial se face cu septicemia, piemia, cu plăgi contuze şi emfizemul traumatic, hematoamele mari posttraumatice.
Prognosticul este grav.
Profilaxia implică tratamentul corect al plăgilor şi respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.
Tratamentul
Local al plăgilor prin antisepsie mecanică şi realizarea de incizii largi. Aplicarea de pulberi cu antibiotice şi realizarea infiltraţiilor perifocale cu ser antigangrenos polivalent, în puncte separate (20-30 ml, timp de 3-4 zile).
General se realizează cu ser antigangrenos polivalent, administrat intravenos, timp de 3 -4 zile, în doze de 100-300 ml. Antibioterapia, fluidoterapia şi vitaminoterapia sunt completate de un regim alimentar complet.

Leave a Comment