Fiziopatologia tractului gastrointestinal

Fiziopatologie Speciala
Fiziopatologia specială constituie componenta Fiziopatologiei, care studiază sub aspect etiopatogenic, tulburările funcțiilor specifice, caracteristice diverselor organe, aparate și sisteme din organism.

Fiziopatologia tractului gastrointestinal si a glandelor sale anexe

Tractusul gastrointestinal se implică funcțional în:
– digestie;
– apărare specifică și nespecifică;
– excreție;
– sinteza unor componente umorale reglatoare (vitamine, hormoni).
Dintre acestea se desprinde ca fiind cea mai importantă funcția digestivă. Aceasta se concretizează prin derularea a trei subfuncții consecutive:
– ingestia alimentelor și apei;
– digestia alimentelor;
absorbția nutrienților.

TULBURĂRILE DE INGESTIE A ALIMENTELOR
Ingestia alimentelor este supusă unui reglaj strict, în care se implică următoarele structuri morfo-funcționale, componente umorale sau conjuncturi:
– hipotalamusul, prin nucleii:
– ventro-medial (al sațietății)- inductor de senzații, manifestări funcționale și comportamentale specifice: stoparea hrănirii, stare de mulțumire, activarea funcțiilor digestive ale componentelor tubului digestiv;
– ventro-lateral (al foamei), inductor de senzații, manifestări funcționale și comportamentale specifice: agitație, crampe stomacale (contracții de foame), comportament de investigare și cătare a unei surse de hrană;
– nivelul glicemiei (concentrația sanguină a glucozei), parametru care induce stoparea hrănirii;
– nivelul aminacidemiei (concentrația sanguină a aminoacizilor), parametru care induce stoparea hrănirii;
– nivelul maniamentelor (depozite de țesut adipos) , care prin secreția de leptină, induc diminuarea consumului de hrană (termen lung);
– gradul de plenitudine a tractului gastrointestinal, care induce stoparea hrănirii;
– hormonii stimulatori ai ingestiei de hrană: motilina, polipeptidul pancreatic, prolactina, GABA, dopamina, endorfinele, encefalinele, grelina;
– hormonii inhibitori ai ingestiei de hrană: ACTH-RH (corticoliberina), colecistokinina, insulina, serotonina, norepinefrina, TRH, bombezina, naloxona, somatostatina, VIP (peptidul intestinal vasoactiv).
Manifestările patologice aferente mecanismului de reglare a ingestiei de hrană sunt:
– hiperfagia;
bulimia;
anorexia;
– parorexia.

Hiperfagia (polifagia) se caracterizează prin consumul unui volum exagerat de furaje.
Cauzele hiperfagiei sunt:
– creșterea necesarului energetic a organismului
boli endocrine precum hipertiroidismul;
– boli insoțite de maldigestie și malabsorbție.

Bulimia se caracterizează prin persistența patologică a senzației de foame, în ciuda ingestiei suficiente de furaje.
Cauzele bulimiei sunt:
– tulburări nervoase;
– leziuni ale nucleului ventromedial hipotalamic.

Anorexia (inapetența) se caracterizează prin lipsa patologică a poftei de mâncare, în ciuda faptului că necesitatea hrănirii organismului este reală.
Anorexia poate fi:
– absolută, manifestată prin absența totală a consumului de hrană;
– relativă, denumită disorexie, situație în care individul manifestă un apetit selectiv, capricios.
Cauzele anorexiei sunt:
– inhibiția centrilor nervoși;
– stresul;
– boli cronice;
– carențe în vitamine;
– afectarea funcțională a analizatorilor olfactiv și gustativ;
– boli endocrine precum diminuarea secreției de STH și hipotiroidismul.

Parorexia se caracterizează prin denaturarea capacității de selectare a furajelor potrivite pentru individ și specia din care face parte, finalizată prin consumul de substanțe, în mod normal, necomestibile:
– stercofagia (coprofagia), consum de fecale;
– geofagia, ingerarea de pământ;
– litofagia, consumul de pietre;
– sabloza, ingerarea de nisip.
Cauzele parorexiei sunt:
boli nervoase;
– carențe în săruri minerale;
– depresii, plictiseală, ticuri, imitație.