Fiziopatologia pancreasului exocrin

Fiziopatologia pancreasului exocrin

Secreția exocrină a pancreasului se implică prin componentele sale în digestia:
-lipidelor (lipaza pancreatică);
-proteinelor (tripsină și chimotripsină);
-glucidelor (amilaza pancreatică, maltază).
Fiziopatologia pancreasului exocrin se concretizează prin sindromul hiposecretor pancreatic, cunoscut sub denumirea de Insuficiența Pancreatică Exocrină (EPI). Acest sintrom se manifestă cu precădere la câine și pisică.
Insuficiența Pancreatică Exocrină însoțește următoarele manifestări patologice:
-pancreatita;
-atrofia acinară pancreatică (urmare a pancreatitei cronice);
-inflamații gastro-duodenale și ale canalului Wirsung (inductoare de stază a secreției pancreatice și necroza pancreatică);
calculi pancreatici (săruri de calciu și magneziu), (inductoare de stază a secreției pancreatice și necroza pancreatică);
-tumori pancreatice;
-micotoxine (inductoare de necroză pancreatică).
În situațiile menționate mai sus, procesele lezionale și vasculo-exudative consecutive, induc activarea intrapancreatică a enzimelor pancreatice și derularea activității proprii acestora asupra țesutului secretor pancreatic (autodistrugere), urmată de necroza pancreatică.
Țesutul secretor pancreatic are o rezervă funcțională remarcabilă, astfel, este necesată compormiterea a 90% din structura sa, pentru ca să se pronunțe semnele clinice specifice.
Insuficienșa Pancreatică Exocrină induce:
-maldigestie;
-malabsorbție;
-diminuarea masei corporale;
-eliminare de fecale voluminoase, acoperite cu grăsimi (steatoree).
Distrugerile tisulare pancreatice nu se rezumă doar la porțiunea exocrină a pancreasului ci cuprind și zonele cu secreție endocrină, generând diabet zaharat de tip I.

Leave a Comment