Examenul necropsic

Examenul necropsic

Preluare dupa Anatomie Patologica FMVB


Se mai numeste necropsie, autopsie sau prosectura.Este o manoperă complexă executată de medicul veterinar sau de un personal specializat (prosector), care constă în:
– deschiderea unui cadavru;
– examinarea macroscopică amănunţită a tuturor ţesuturilor şi organelor în urma aplicării a diferite metode de necropsie.
Prosectorul trebuie să stăpânească diferitele tehnici de necropsie, să ştie să adapteze tehnica în funcţie de particularităţile fiecărui caz, să cunoască şi să aplice măsurile de protecţie individuală şi protecţie a mediului înconjurător şi nu în ultimul rând să posede noţiuni de patologie.
Diagnosticul necropsic constă în stabilirea unui ansamblu de diagnostice anatomopatologice în urma efectuării unei necropsii, care au drept scop stabilirea cauzei morţii şi totodată stabilirea unui diagnostic etiologic prezumtiv, pentru confirmarea sau infirmarea căruia se apelează la o serie de examene suplimentare (bacteriologic, virusologic, toxicologic, micotoxicologic, parazitologic, citopatologic, histopatologic etc.)
Necropsia şi diagnosticul necropsic apelează în primul rând la investigaţii macroscopice, respectiv la examenul macroscopic al organelor şi ţesuturilor. Pentru aceasta, examinarea oricărui organ se va efectua etapizat, urmărind:
– dimensiunile (se stabilesc prin comparaţie cu normalul şi prin măsurători);
– volumul (se ţine cont de starea de destindere a organelor cavitare sau de aspectul capsulei şi marginilor la organele parenchimatoase);
– forma şi suprafaţa (se compară cu normalul);
– culoarea (se compară cu normalul şi se exprimă orice modificare prin nuanţe de culoare sau comparaţii sugestive, completând cu localizarea modificărilor);
– consistenţa (se apreciază prin palpare superficială şi profundă şi prin secţionare, folosindu-se termeni specifici: friabil, indurat, păstos, crepitant, lemnos, elastic, turgescent, flasc, fluctuant, casant);
– secţionarea (sunt linii obligatorii de incizie pentru fiecare organ în parte, la care se adaugă secţiuni suplimentare acolo unde se constată modificări);
– probele speciale (proba permeabilităţii canalului coledoc, proba plutirii pulmonului, decapsularea rinichiului, proba mineralizării oaselor).
Pentru efectuarea necropsiei se utilizează un instrumentar adecvat: cuţit, bisturiu, foarfece, pense (anatomice, chirurgicale, hemostatice), enterotom, costotom, sonde de diferite tipuri (butonate, canelate), mensuri, daltă şi ciocan, fierăstrău, cleşte ciupitor de os, depărtătoare.

Leave a Comment