Examenul mucoaselor aparente

Examenul mucoaselor aparente
An 3 Semestrul 1
Semiologie
Preluare dupa Semiologie – FMVTimisoara

Se face cu scopul aprecierii stării de sănătate sau de boală a animalului. Examenul lor poate inlocui în parte examenul pielii, care, din cauza pigmentaţiei, a producţiei piloase şi a murdăriei, maschează nuanțele de culoare. Deoarece mucoasele aparente sunt bine vascularizate, multe procese patologice se reflectă asupra integritaţii lor. În prealabil examinării mucoaselor aparente se face examenul regiunilor perizonale şi orificiale, prin inspecţii de la distanţă .
În mod curent, se examinează mucoasa conjunctivală, nazală, bucală, vaginală şi mai rar prepuțială. Examenul se face prin inspecție şi mai rar prin palpație. În timpul examenului se preferă lumina naturală, deoarece lumina artificială maschează nuanța de culoare.
La examenul mucoaselor se apreciază:
– Culoarea, care poate fi normală (roz de intensitate diferită în raport cu specia) sau patologică, indicând eventualele tulburări circulatorii şi morfologice a diferitelor organe, gradul de oxigenare a sângelui, modificări cantitative şi calitative a sângelui etc. Aspectul patologic poate fi încadrat într-o stare de hiperemie (stări febrile, uremie, procese inflamatorii), anemie (în hemoragii, hipovolemie, stări parazitare), icterică, (afecţiuni hepatice), cianotică (hipoxiemie):
– Umiditatea: normală sau patologică;
– Volumul: normal, patologic – ochiul gras;
– Integritatea.
Tehnica de lucru
La cal
Mucoasa conjunctivală (palpebrală) se pune în evidenţă din poziția de abordare, stând lateral de capul animalului, orientat cranial. Mâna corespunzătoare părţii de examinat se aplică pe oasele nazale sau se prinde de pana căpăstrului, iar cu mâna opusă părţii de examinat se evidentiază mucoasa palpebrală. În acest scop degetul arătător se aplică pe marginea şi jumătatea lungimii pleoapei superioare, iar degetul mare în mod similar pe pleoapa inferioară. Prin apăsare cu degetul arătător în orbită şi ușor spre unghiul intern al ochiului se evidentiaza mucoasa palpebrală şi pleoapa a treia.
Mucoasa nazală, poate fi evidenţiată monomanual sau bimanual. În prealabil se examinează limfonoduri submandibulari care pot fi modificaţi în unele infectii transmisibile la om (morva). Cunoscând acest aspect se evită pe cât posibil contaminarea examinatorului cu eventualele secreții nazale cu care ar putea veni în contact.
Examenul mucoasei nazale se referă la mucoasa septului nazal. În acest scop, examinatorul după abordarea animalului se orientează cranial, stând lateral de capul acestuia, în timp ce ajutorul face contenţia după caz.
Dacă evidențierea mucoasei septului nazal se face monomanual, cu mâna corespunzătoare părţii unde ne aflăm se prinde între degetul mare şi arătător aripa antero- superioară a narinei, ridicând-o ușor. În acest fel se evidenţiază mucoasa septului nazal. Tot monomanual se mai poate evidenţia prinzând aripa antero-superioară a narinei între degetul arătător şi cel mijlociu a mâinii corespunzătoare părţii de examinat, în timp ce cu degetul mare se îndepartează aripa latero-inferioară. Printr-o mișcare de extensie a degetelor mărim vizibilitatea spre mucoasa nazală.
Bimanual, evidenţierea se face orientându-ne ușor cranio-caudal şi anterolateral de capul animalului, prinzând aripile nărilor lărgind ușor orificiul acestora prin îndepărtarea lor. Cu mâna dinspre animal prindem aripa latero-inferioară, iar cu cealaltă mână prindem aripa antero-superioară. În timpul examenului se pot folosi tampoane de vată îmbibate în antiseptic cu ajutorul cărora se fixează aripile narinei, evitând astfel riscul infecţiei.
Mucoasa bucală, examenul acesteia se referă la mucoasa vestibulului bucal, (mucoasa gingivo-labială). Evidenţierea ei se face prin răsfrângerea buzelor stând lateral de capul animalului şi prinzând cu mâna dinspre animal buza superioară, iar cu cealaltă mână buza inferioară în sens latero-lateral. În mod normal culoarea mucoaselor la cal este roz de nuanţă roşietică. Mucoasa nazală şi conjunctivală sunt mai roşietice, în timp ce mucoasa bucală are o tentă mai pală.
La bovine
Mucoasa conjunctivală
După un examen prealabil al regiunii perioculare şi a fantelor oculare, ajutorul face contenţia animalului de coarne sau de nas. În lipsa ajutorului contenţia poate fi făcută chiar de examinator. În acest caz, printr-o înclinare laterală a capului, prinzând animalul de coarne (vezi metoda de contenţie), se evidenţiază sclerotica.
Dacă animalul este contenţionat de nas, cel ce va face contenţia stă în faţa animalului, orientat caudal, reuşind să încline capul animalului într-o parte sau alta, fără a fi nevoie să-şi schimbe poziția în vederea examinării mucoasei sclerale la ambii ochi.
Pentru examinarea mucoasei palpebrale, animalul este contenţionat de un ajutor, prinzându-l de coarne sau de nas. În acest timp examinatorul este plasat lateral de capul animalului, aplicând degetele mari pe marginea ciliară a pleoapelor şi presând ușor spre orbită şi spre ungiul intern al ochiului, evidentiindu-se astfel prin răsfrângere mucoasa palpebrala. Capul animalului este înclinat spre partea de examinat, pentru a facilita tehnica de lucru.
Mucoasa nazală. Se evidenţiază mai greu decât la cal, deoarece orificiile nazale sunt mai strâmte (înguste). Pentru aceasta, animalul este contenţionat de cap, fixându-l de coarne în timp ce examinatorul evidentiază mucoasa nazală, bimanual, încercând să îndeparteze aripile nărilor, în special aripa antero- superioară. Prin mişcări de lateralitate şi ridicare a botului spre o sursă de lumină se evidentiază mucoasa nazală, putând fi examinată prin inspecție.
Mucoasa gingivo-labială, (bucală). În acest scop examinatorul contenţionează animalul prinzându-l de nas (vezi metode de contenţie), în timp ce se orientează caudal, ridicându-i ușor capul animalului. Cu degetul mare a celeilalte mâini răsfrânge buza inferioară în jos, pornind din faţa incisivilor spre comisuri. În acest sens se introduce degetul mare pe faţa internă a buzei inferioare, iar celelalte degete sunt menținute în exterior. Dacă contenţia este făcută de un ajutor, răsfrângerea buzei inferioare se poate face bimanual tot cu ajutorul degetelor mari.
Mucoasa vaginală. În prima etapă se examinează regiunea perivulvară şi comisura inferioară a vulvei. Examenul se poate face chiar fără să contenţionăm animalul, după o abordarea prealabilă a acestuia. Examinatorul este plasat înapoia animalului privind cranial. Evidențierea mucoasei se face bimanual, bilateral. Degetul mare va fi aplicat pe marginea internă a labiei vulvare, iar degetul arătător şi mijlociu pe partea externă. Prin îndepărtarea lor în sens lateral se evidențiază mucoasa vaginală şi chiar meatul urinar.
Mucoasa prepuţială. În raport cu specia şi reactivitatea animalului se alege metoda de contenţie. La animalele liniștite şi cunoscute se poate examina şi fără să contenţionăm animalul. Este de preferat totuși să se facă contenţia animalului. Dacă este retiv se contenţionează de membrele pelvine în raport cu specia (vezi metode de contenţie). Examinatorul din poziția de abordare (lateral de regiunea spetei) se apropie de regiunea abdominală cu mâna şi în mod treptat de regiunea furoului, încercând să facă inspecția prepuțului.
La rumegătoarele mici.
Mucoasa bucală. După o prealabilă abordare şi contenţie a animalului, examinatorul se plasează lateral de gâtul animalului orientat cranial. Din aceasta poziție, răsfrânge buzele în mod alternativ evidențiind mucoasa gingivo-labială.
Mucoasa conjunctivală. Examenul se poate face fie numai de examinator, fie ajutat de un ajutor. În primul caz examinatorul contenţionează animalul prin încălecare, orientat cranial prinzând ușor capul animalului între mâini, înclinându-l ușor, în timp ce cu degetele mari aplicate pe marginea pleoapelor (superioară şi inferioară) îndepărtează în mod alternativ pleoapele. Astfel se evidențiază mucoasa sclerală şi palpebrală.
Mucoasa nazală, este practic greu de examinat din cauza pigmentaţiei şi a structurii anatomice a nărilor (orificii înguste).
La suine, examenul mucoaselor se face mai ușor la sugari şi la tineret, contenţionându-i capul în sus sau în brațe, orientând capul spre o sursă de lumină. Animalul adult se examinează contenţionându-l de urechi şi de coadă, în timp ce se ridică ușor capul acestuia. Mucoasa nazală se examinează pe o porțiune foarte mică, din cauza orificiilor nazale foarte înguste, a pigmentației abundente şi rigidității râtului.
La câine , pisică şi iepure.
Mucoasa conjunctivală. Examenul impune contenţia animalului după caz (vezi metoda de contenţie). Examinatorul stă lateral de gâtul animalului, orientat cranial în timp ce prinde capul acestuia între mâini. Din aceasta poziție aplică degetele mari pe marginea pleoapelor (superioară şi inferioară). Prin împingerea spre unghiul intern al ochiului şi îndepărtând alternativ pleoapele în sus şi în jos, ele se răsfrâng, evidențiindu-se astfel mucoasa palpebrală şi pleoapa a treia.
Mucoasa bucală, impune contenţia botului cu o banda de tifon, în timp ce examinatorul stă lateral de capul animalului prinzând cu mâna dinspre animal buza superioară, pe care o răsfrânge în sus, iar cu cealaltă mâna răsfrânge buza inferioară. Astfel se evidențiază mucoasa gingivo-labială într-o parte, repetându-se manopera (tehnica) şi în partea opusă în mod similar.
Mucoasa nazală, este greu de examinat atât din cauza pigmentației melanice, cât şi a structurii anatomice a narinelor. În acest scop se contenţionează botul animalului, se ridică ușor dirijându-l spre o sursă de lumină.
Mucoasa vaginală şi prepuţială, se examinează la fel ca şi în cazul rumegătoarelor prin îndepărtare şi răsfrângere. Examinatorul stă în urma animalului orientat cranial în cazul mucoasei vaginale şi orientat caudal în cazul mucoasei prepuțiale. Examenul mucoasei prepuțiale impune contenţia animalului în decubit costo-abdominal sau chiar în decubit dorsal.
La păsări
Examenul mucoaselor aparente este substituit de examenul crestei, al bărbiţelor şi al membranelor interdigitale (palmipede). Pasărea este examinată liber, sau contenţionată de picioare şi de baza aripilor.
Rememorarea:
Examenul mucoaselor se face după o prealabilă abordare şi contenţie a animalului (după caz),
– Examenul va fi făcut la lumina naturală a zilei.
– Examenul mucoaselor este precedat de examenul regiunilor învecinate.
– Examenul se va face atent, simetric şi comparativ.
– Examenul prin inspecție poate fi însoţit şi de palpație (după caz).
– La examenul mucoaselor apreciem următoarele criterii: culoarea umiditatea volumul integritatea.
În mod normal, culoarea mucoaselor aparente este roz-pal, de nuanţă mai roșiatică în cazul calului şi al câinelui. La rumegătoare mucoasele au un luciu mai pronunțat şi o tentă mai pală.
În stări patologice culoarea mucoaselor poate să fie:
– anemică (alb cenușiu) – icterică (galbenă)
– congestionată (roşu aprins) – cianotică (albastră).

Leave a Comment