Erizipelul Traumatic

Infectii chirurgicale aerobe locale

Erizipelul traumatic

Este o dermită streptococică, produsă de streptococ singur sau în asociaţie cu o floră polimcrobiană şi apare mai frecvent în vecinătatea orificiilor de comunicare cu exteriorul şi a cărui element local caracteristic este placa erizipelatoasă.Etiologia este reprezentată de plăgi accidentale, fistule, escoriaţii, eczeme, plăgi de grataj, plăgi operatorii (de castrare), plăgi în perioada de înmugurire. Streptococul, prin aceste porţi de intrare ajunge la nivelul dermului. În funcţie de evoluţie, erizipelul traumatic poate fi: eritematos sau simplu, flegmonos şi gangrenos.Când procesul inflamator este localizat la nivelul dermului, pielea are o culoare roşie intensă (erizipel simplu sau eritematos). Cu timpul, reacţia inflamatorie depăşeşte dermul, ajunge în epiderm, dând naştere la numerose flictene şi pustule caracteristice erizipelului simplu bulos şi pustulos. Când inflamaţia se extinde la nivelul ţesutului conjunctiv subcutanat, apare o formă de flegmon difuz, erizipeliul flegmonos care este însoţit de limfangite şi limfadenite regionale. Când virulenţa agentului patogen este exagerată şi animalul tarat, apare erizipelul gangrenos caracterizat prin exacerbarea simptomelor generale şi prin leziuni necrotice.Leziunea specifică este placa erizipelatoasă sau streptococică caracterizată prin proces de infiltraţie leucocitară şi edem periferic, ce apare ca un burelet marginal separând ţesutul bolnav de cel sănătos. Reacţia locală este mai intensă la periferia focarului. Semne cliniceDebutul bolii este brusc, caracterizat prin simptomatologie alarmantă: febră (atinge 41 °C), frisoane, tahicardie, tahipnee, alterarea stării generale ( animalul devine apatic, adinamic şi anorexic). Concomitent apar şi simptomele locale caracteristice în funcţie de localizarea procesului inflamator:

(erizipelul feţei  →  formă de fluture (prinde ambii obraji  dar respectă buza superioară)

erizipelul fetei

–    erizipelul eritematos – zona afectată este edemaţiată, caldă, dureroasă şi de culoare roşie-vie. Pielea devine lucioasă şi zona periferică a tumefacţiei este separată de restul regiunii printr-un burelet vizibil.-    erizipelul flegmonos: inflamaţia cuprinde şi dermul, apar vezicule şi pustule, limfangita, şi adenită regională-    erizipelul gangrenos: local apar sfacele, iar simptomele generale sunt alarmante.Vindecarea este caracterizată dispariţia progresivă a simptomelor şi prin apariţia unei descuamări locale specifice infecţiei cu streptococ.Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice. Diagnosticul diferenţial se realizează cu abcesul, flegmonul, limfangita flegmonoasă. Prognosticul este rezervat.Tratamentul trebuie instituit precoce şi se realizează cu antibiotice (oxacilina este tratamentul de elecţie) administrate pe cale generală şi local cu sicative şi pulberi cu antibiotice. Profilaxia în erizipelul traumatic constă în respectarea riguroasă a regulilor de asepsie în rănile operatorii şi efectuarea antisepsiei mecanice precoce în rănile accidentale.