Diagnosticul Necropsic

Diagnosticul Necropsic.Activitatea de necropsie si protectia mediului inconjurator.
An 6 Semestrul 1
Medicina Legala

Diagnosticul Necropsic
Face posibilă observarea aspectelor organelor şi ţesuturilor, evidenţiază abaterile de la normal ale morfologiei acestora;
Permite înţelegerea raporturilor care se crează între leziuni şi simptome;
Stabileşte tabloul anatomopatologic al fiecărei boli, stabileşte sau orientează diagnosticul de boală şi cauza morţii;
Este un mijloc eficient de supraveghere epidemiologică a efectivelor de animale;
Joacă rolul cel mai important în cercetarea medico-legală, fiind un veritabil instrument juridic;
Este o metodă în plus de evaluare a simptomelor şi a eficienţei terapiei aplicate;
Este un instrument metodologic folosit în cercetarea ştiinţifică şi în medicina experimentală;
NU DEŢINE EXCLUSIVITATEA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE DIAGNOSTICUL DE CERTITUDINE AL UNEI BOLI.

Necropsia si Protectia Mediului Inconjurator

(Legea 60/1974, Legea 75/1991)
Medicilor veterinari le revin sarcini deosebite referitoare la protecţia microbiologică şi chimică a mediului (împiedicarea sau limitarea poluării ecosistemelor, apei, solului, aerului);
CADAVRELE reprezintă sursa cea mai periculoasă din punct de vedere epidemiologic;
Riscul contaminării poate fi direct (diseminarea unor boli transmisibile) sau indirect (cadavrul furnizează substratul nutritiv pentru dezvoltarea şi hrănirea insectelor, rozătoarelor sau carnivorelor necrofage);
Prevenirea situaţiilor de acest gen se poate realiza prin efectuarea necropsiei în imediata apropiere a locului în care urmează să se denatureze cadavrele;
Se interzice necropsierea unui cadavru pe locul în locul în care a murit animalul (păşune, saivan, grajd, hală, rezervaţie, adăposturi etc.) sau în locuri care nu dispun de un minimum de amenajare;
Necropsia va fi realizată numai în locuri special amenajate (dispensare sanitar veterinare, laboratoarele direcţiilor judeţene sanitar-veterinare, în întreprinderile tip PROTAN, în sălile special amenajate din abatoare, în cadrul serviciilor de ecarisaj, în instituţiile de învăţământ superior veterinar);
Cadavrele vor fi prelucrate industrial în scopul obţinerii de făinuri proteice de origine animală sau se vor neutraliza prin îngropare în cimitirele de animale, în puţuri seci sau se vor incinera;
Organele administrative ale puterii de stat au obligaţia prin lege să construiască, să amenajeze, să întreţină locurile special amenajate examinării şi distrugerii cadavrelor;
Se impune restricţionarea circulaţiei persoanelor străine în spaţiile destinate necropsierii cadavrelor (afişe de interdicţie);
Intrarea şi lucrul efectiv în sala de necropsie se va face numai prin folosirea unui echipament de protecţie adecvat (halat, şorţ, bonetă, ochelari, mănuşi de cauciuc);
Personalul va fi instruit periodic cu privire la manipularea cadavrelor, folosirea instrumentarului şi aparatelor electrice, pericolul la care se expun în momentul accidentării (primul ajutor în caz de accidentare);
Se impune decontaminarea postnecropsică a personalului, instrumentarului, materialelor, a echipamentului de protecţie şi a mijloacelor de transport folosite pe parcursul necropsiei (spălare şi dezinfectare);
După terminarea lucrului sau ori de câte ori sala devine goală, se igienizează şi se dezinfectează podeaua şi pereţii.

NECROPSIA ÎN SERVICIILE SPECIALIZATE – SALA DE NECROPSIE
Sala de necropsie şi anexele sale – locaţie cu amenajări speciale pentru desfăşurarea necropsiei; face corp comun cu laboratorul de histopatologie;
Clădirea destinată activităţilor de anatomie patologică macroscopică şi microscopică va fi izolată de restul laboratoarelor (pavilion separat);
Se vor asigura două fluxuri de circulaţie: fluxul septic (sala de necropsie şi anexele sale) şi fluxul aseptic (laboratorul de histopatologie);
Cerinţe privitoare la amplasare şi construcţie:
– locaţie spaţioasă, luminoasă, uscată, bine ventilată (ferestre şi exhaustor);
– număr suficient de ferestre (este de preferat ca examinarea leziunilor să se realizeze la lumină naturală); se completează iluminarea cu lumină fluorescentă;
– plasă de protecţie la ferestre contra insectelor;
– pereţii sălii şi ai anexelor din zona septică placaţi cu faianţă sau vopsiţi cu vopsele rezistente la apă şi la dezinfectanţi; pardoseală impermeabilă, în pantă, care să împiedice alunecarea (mozaic de ciment sau alte materiale antiderapante), cu sifoane de pardoseală racordate la reţeaua de scurgere (fosa septică sau la filtru);
– îmbinarea pereţilor cu planşeul să fie realizată prin scafă de pardoseală;
– dotări care să permită necropsierea oricărei specii, indiferent de talie (macara, instalaţie monorail pentru animalele de talie mare, menghină pentru fixarea craniilor, ghilotină pentru secţionarea oaselor etc.);
Cerinţe privitoare la utilităţi şi mobilier:
– – mese fixe de necropsie din inox,prevăzute cu margini ridicate cu 2-3 cm şi cu sisteme de scurgere şi dirijare a lichidelor;
– – mese mobile din inox cu rotile pentru transportul cadavrelor, examinarea organelor, aranjarea instrumentarului şi a altor materiale etc.
– – dulapuri metalice destinate depozitării instrumentarului, tăvilor, trusei de prim ajutor, soluţiilor dezinfectante, materiale consumabile folosite în timpul necropsiei (recipienţi de recoltare probe, lame, lamele, soluţii de diagnostic rapid etc); instalaţie de apă caldă şi rece, de preferinţă dispuse la capătul meselor fixe (chiuvetă sau furtun);
– chiuvete speciale pentru spălarea instrumentarului, a tăvilor şi organelor;
– bazine pentru efectuarea unor probe speciale (deschiderea sub apă a cadavrelor de animale mici pentru diagnosticarea pneumotoraxului);
– camere frigorifice şi frigidere de mare capacitate;
– crematoriu propriu;
– filtru sanitar dotat cu dulapuri duble tip vestiar de depozitare a echipamentului de protecţie şi a echipamentului cu alte destinaţii decât necropsia, recipiente de colectare a pieselor de echipament de unică folosinţă, chiuvete pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, duşuri.

NECROPSIA ÎN CONDIŢII DE TEREN
Necesitatea desfăşurării necropsiei în condiţii improvizate: direct pe sol, sub cerul liber, pe platforma de beton a cimitirului de animale, pe capacul puţului sec;
Dotări locale reprezentate de o baracă sau şopron confecţionate din materiale uşoare, impermeabile şi uşor de igienizat; pardoseala va fi construită din beton;
În aceste condiţii, medicul veterinar va pregăti un minimum de materiale şi instrumentar;
În lipsa apei curente, se vor pregăti găleţi sau butoaie cu apă caldă şi rece;
Mesele de necropsie: mobile (pliante), confecţionate din materiale impermeabile, uşor de spălat şi dezinfectat;
Recipienţi cu soluţii dezinfectante;
Minimum de instrumentar de necropsie şi material de protecţie (halat, şorţ, cizme de cauciuc, mănuşi).
Va supraveghea distrugerea sau denaturarea materialului biologic rezultat în urma necropsiei prin ardere sau îngropare;
Va supraveghea dezinfecţia personalului, a instrumentarului şi materialelor folosite.

TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA CADAVRELOR
Atunci când transportul se realizează cu vehicule obişnuite se va asigura etanşeizarea cu folii de polietilenă, paie, rumeguş, nisip sau alte materiale absorbante;
Vehiculele destinate special transportul cadavrelor prezintă spaţii cu fundul şi marginile impermeabile la lichide, sunt acoperite sau sunt prevăzute cu capac;
Orificiile naturale ale cadavrului se vor obtura cu tampoane îmbibate cu soluţii dezinfectante
Depozitarea cadavrelor până la momentul necropsiei sau transportului către locurile de distrugere se realizează la cel puţin 200 metri faţă de cel mai apropiat adăpost de animale, depozit de furaj sau locuinţă;
Se recomandă folosirea unor locaţii care nu crează posibilitatea contactului dintre cadavre şi carnivorele domestice sau sălbatice;
Spaţiile încărcare/descărcare se concep astfel încât manipularea cadavrelor să fie minimă;
Locul de depozitare se spală şi se dezinfectează după fiecare golire, ca şi autovehiculele care au servit la transport.

DISTRUGEREA CADAVRELOR – CIMITIRUL DE ANIMALE
Amplasare: pe un teren scos din circuitul agricol, degradat, mai înalt, uscat, cu pânza freatică la adâncime (5 metri), la cel puţin 500 de metri de orice aşezare umană, aglomerări de animale, drumuri publice, păşuni, bazine de apă, lacuri sau ape curgătoare;
Cale de acces: unică, practicabilă pe tot timpul anului;
Suprafaţa terenului alocat: 100 metri teren pentru 100 animale de talie mare;
Delimitarea spaţiului ocupat: gard (sârmă ghimpată sau plasă metalică, dublat de gard viu) şi sanţ adânc de 1 metru; poarta închisă (cheie);
Personalul responsabil va verifica accesul în cimitir, ca şi înhumarea şi denaturarea corectă a cadavrelor; odată cu cadavrul se înhumează şi materialele care au servit la transport;
Gropile de înhumare: 2,5/2/1,5 metri (animale de talie mare); înainte de îngropare cadavrele se vor denatura cu motorină, petrol sau var nestins; gropile pentru înhumarea cadavrelor de talie mică şi mijlocie se micşorează proporţional;
Înhumarea se face după un plan, ţinând cont că pentru denaturarea completă sunt necesari 7 ani.

DISTRUGEREA CADAVRELOR – PUŢUL SEC
Amplasare: pe terenuri la care pânza freatică se află la cel puţin 10 metri adâncime;
Dimensiuni: diametrul de minimum 2-3 metri, adâncime 8-9 m; ghizdurile depăşesc nivelul solului cu 0,5 m;
Construcţie: pereţii şi fundul sunt căptuşiţi cu materiale impermeabile (cărămidă, plăci de beton, piatră); împrejur locul este betonat cu pantă de scurgere către interior şi orificii adecvate pentru scurgerea apei şi lichidelor în puţ;
Partea superioară a puţului este acoperită cu un capac confecţionat din materiale impermeabile (plăci de beton);
Puţul sec va fi prevăzut cu acoperiş (pantă dublă, depăşeşte placa de beton din jurul ghizdurilor, împiedică scurgerea apei din precipitaţii şi permite efectuarea necropsiei pe timp nefavorabil);
Spălarea şi decontaminarea vehiculului cu care s-a efectuat transportul se va face la locul de descărcare a cadavrelor;
În incinta cimitirelor de animale şi în preajma puţurilor se interzice păşunatul, recoltarea de furaje, cultivarea terenurilor cu plante furajere sau comestibile, precum şi deshumarea cadavrelor şi colectarea oaselor.

DISTRUGEREA CADAVRELOR – INCINERAREA
Crematorii: instalaţii care funcţionează cu gaz metan sau combustibil lichid, apă curentă, deservit de personal specializat;
Gropile de ardere: fundul căptuşit cu lemne sau paie îmbibate cu combustibil; după aşezarea cadavrelor în groapă se acoperă cu o foaie de tablă şi se dă foc;
Cenuşa şi oasele se îngroapă.