Cursuri Imunologie Cursul 8

Cursuri imunologie
An 3 Semestrul 2

Cursul 8

GRANULOCITE
Sunt: neutrofile, bazofile, = descind dintr-o linie granulocitara separate povenite din seria mieloida
Eozinofile= origine directa in seria granulocitara
Morfologie si ultrastructura
Eozinofilele
– au nucleu segmentat, citoplasma cu granulatii corpusculare , culoare portocalie, bogate in enzyme foarte active: fosfataza acida, glucuronidaza, ribonucleaza, la suprafata se evidentaza receptori pentru Fc.
Bazofilele
– dimensiuni mai mari cu nucleu bilobat avand cromatina periferica foarte densa, cu citoplasma ce contine granulatii mari, violet inchis care mascheza nucleul. Si aceste granulatii contin echipament enzymatic foarte active: histone, peroxidaze, dehidrogenaza, la suprafata : rec pentru Fc, rec pentru complement, rec pentru molec de IgE.
Neutrofilele
– nucleu puternic segmentat (2-6 lobuli) uniti prin filamente de cromatina, citoplasma bogata in granulatii de 3 tipuri: = primare, azurofile contin MIELOPEROXIDAZA MPO, lizozim proteine catinoice
= secundare specifice contin lizozim si lactoferina
= tertiare foarte bogate in hidrolaze acide.
FUNCTII
Sunt celule fagocitare, mecanismele de actiune difera insa in functie de populatie.
Eozinofilele
Reprezinta intre 3-7% din totalul granulocitelor, sunt distribuite predominant in tes si se afla sub controlul limf T care elibereaza citokine cu actiune directa asupra depozitului de eozinofile din maduva osoasa hematogena.
– prima citokina= factorul de stimulare a cresterii eozinofilului
– a doua citokina= factorul de stimulare a coloniilor eozinofilelor.
Pot elibera enzyme active fata de bacterii, ciuperci microscopice, in special cand acestea sunt cuplate cu Ac specifici (formeaza complexe immune Ag-Ac). Parazitii de mari dimensiuni imposibil de fagocitat sunt distrusi de eritrocite printr-un mecanism- EXOCITOZA.
Granulatiile din interiorul citoplasmei migreaza spre membrane celulara, creaza pori si descarca continutul toxic alcatuit din echipamentul de enzyme direct in invelisul parazitului. Mai ales in cazul infestatiilor cu helminti se poate discuta despre o eozinofilie fiziologica. Aceste mecanisme pot avea si actiune nociva fiind sursa declansarii unor stari de hipersensibilitate (alergii). Elemental central al acestei disfunctii este proteina bazica majora MPB, o strucutra cationica capabila sa lege sis a incativeze heparina drept consecinta are loc lezarea epiteliului gastric si intestinal si instalarea unor alergii alimentare cu evolutie grava. Cand perturbarea are loc la nivelul epiteliului bronsic rezulta astmul bronsic de tip alergic.
an>
Bazofilele
Reprezinta sub 1% din totalul granulocitelor. Au o distributie predominant tisulara. Legarea la receptorii specifici a moleculei de IgE este urmata aproape instantaneu de fenomenul de degranulare in cursul careia sunt eliberati mediatori moleculari active care declanseaza puternice fenomene de hipersensibilitate. Despre el doar se afirma ca ar putea face functii fagocitare insa la un nivel foarte redus (demonstrabil doar la 2 specii de animale). El este o celula imuna implicate in special in fen inflamatorii.
Neutrofilele
Sunt cele mai numeroase granulocite. Sunt distribuite in proportii diferite in sange si tesuturi. Forma segmentata considerata matura poate fi impartita intr-o pop marginala aderenta la endoteliile vasculare si o pop circulanta prezenta in patul vascular sanguin. Impreuna cele 2 pop alc 6% din totalul neutrofilelor, restul se gaseste in tes sub forma de precursori in faze diferite de mitoze. In sangele neutrofilelo sunt vehiculate 10-15 h de unde trec in tes mentinandu-se active 3-4zile. Cel imbatrnite sunt distruse de catre macrofage si sunt inlocuite cu cel tinere. Sunt cele mai importante fagocite. Au cea mai intense capacitate chemotactica, sunt foarte mobile si realizeaza o fagocitoza completa datorita echipamentului enzymatic bogat continut in granulatii. Rezervele mari de glycogen permit neutrofilului o buna functionare in conditii de anaerobioza.
FAGOCITOZA. ETAPE SI MECANISME
Este procesul in care celula fagocitara distruge structuri non-self prin integrarea in citoplasma si prin digestie celulara realizeaza prin enzimele existente in granulatii.
Etape
I. CHEMOTAXIA
Capacitatea neutrofilelor de a recunoaste si de a raspunde la un stimul chimic adecvat cu o deplasare orientate. Mediatorii (moleculele) care influenteaza acest process- factori chemotactici (citotaxine). Sunt produsi de natura bacteriana (perete cel, capsula, metabolite, lipide bacteriene oxidate) sau sunt complexe Ag-Ac sau molecule eliberate de catre Limf T si B stimulate antigenic. Pe langa stabilirea directiei de deplasare a fagocitelor chemotaxia declanseaza si o serie de evenimente cel ca: marirea adezivitatii fagocitelor, scaderea sarcinilor electromagnetice de suprafata si intensificarea metabolismului oxidative. Unele substante secretate de bacterii sunt chemotactic negative si impiedica atractia fagocitelor.
Ex: poliglucidele capsulare, o serie de acizi nucleici virali sau glicocalizici sunt cele mai improtante substante chemotactic negative.
II. ADERAREA
Contactul fizic intim intre bacteriile si membrane fagocitului. In functie de elementele participante se pot diferentia 3 mecanisme de aderare:
Aderarea mediate de catre moleculele de suprafata (de catre rec celulari).
Aderarea mediate de sarcinile electrice existente pe membrane fagocitului si respective pe invelisul bacteriei.
Aderarea mediate de opsonine in lichidele biologice ale organismului
Fara sa fie primordiala, opsmoizarea reprezinta un mechanism important care faciliteaza aderarea fagocitului la non-self. Cele mai importante opsonime sunt: Anticorpii din clasele IgG, IgM,IgA precum si peptide derivate din mec de activare de fixare a complementului. Moleculele de imunoglobulina se leaga prin reg Fab de becterie si prin reg Tc de rec specifici existenti pe fagocit. In ceea ce priveste complementul , fragm C3 rezultat in urma activarii si fixarii complementului este un peptid cu actiune puternic opsomizata. Macrofagele au o densitate mai mare de rec pentru fragementele C3b si sunt mult mai aderente in acest mod la bacteriile opsomizante.
III. INGESTIA (endocitoza)
Contactul bacteriei cu fagocitul determina activarea structurilor submembranare si formarea unor pseudopode care se deplaseaza in jurul particulelor fagocitare. Pseudopodele inconjoara progresiv si complet particula fagocitabila prin mec de fuziune ale membranelor pseudopodale. In acest fel particular este inglobata si in interiorul fagocitului se formeaza vezicula fagocitara- FAGOZOM. Fenomenul de ingestie necesita interactiuni secventiale intre liganzii opsomici existenti pe intreaga suprafata a bacteriei (asociatii de liganzi opsomici cu fermoar).
Granulatiile citoplasmatice se activeaza si inceo sa se dirijeze catre fagozom, practice vezicula fagocitara fuzioneaza cu lizozomii consstituind fagolizozomi.
Ingestia este un process active si necesita o mare cantitate de energie din partea metabolitului fagocitar, energia furnizata prin glicoliza anaeroba.
IV. DIGESTIA
Functia microbiana a fagocilelor poate fi realizata pe cai metabolice dinstincte si sist antimicrobian predominant variaza in raport cu specia organismului gazda, a microbului fagocitar si a rezervelor de O2 din fagocite.
Pe baza acestor 3 elemente au fost descries 2 sisteme de activitate antimicrobiana.:1. in functie de dependenta de O2, 2. legat de particularitatile enzimatice ale celulei fagocitare.