Cursuri Imunologie Cursul 7

Cursuri imunologie
An 3 Semestrul 2

Cursul 7

CELULELE SISTEMULUI FAGOCITAR
Din grupul celulelor cu functii fagocitare fac parte 2 tipuri celulare distincte:
Cel SF mononuclear (monocite, macrofage)
Cel SF polimorfonucleare (granulocite)
Sunt raspandite aproape in intreg organismul si au proprietate comuna de a ingloba structura non-self si de a le distruge prin procese enzimatice de digestie intracelulara.
Fagocitele mononucleare isi au originea in cel stem. Se dezvolta pe linia de evolutie mieloida trecand prin stadiile intermediare de monoblast, promoncit, monocit(celule prezente in sange), macrofag (celule prezente in diverse tesuturi).
Fagocitele polimorfonucleare considerate si fagocite profesioniste isi au originea tot in cel stem.
Linia de evolutie este cea granulocitara trecand prin stadiile de meloblast, promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit. Pe baza caracterelor morfologice functionale si tinctoriale, granulocitele pot fi impartite in 3 populatii: neutrofile, eozinofile, bazofile.
MONOCITE- macrofagul
Clasificare
Dupa evolutia de la nivelul maduvei osoase fagocitele mononucleare ajung in circulatia sanguina sub forma de monocite. In acest stadium raman aprox 24 h. Directia cautata de monocite este un posibil focar inflamator. In lipsa acestui focar migreaza intamplator intr-un tes unde se transforma in macrofag (macrofagele nu reprezinta o subpopulatie de monocite ci ultimul stadium evolutiv al acestora). Macrofagele poarta denumiri diferite in functie de tes unde a avut loc maturarea cel: in splina si ggl limfatici- macrofagele libere si fixe; in ficat- cel Kupffer; in tes osos- osteoclaste; la nivelul seroaselor- macrofage peritoneale, pleurale; in plamani- macrof alveolare; tes conj- histiocite; S.N.- cel microgliale.
Morfologie si structura
Leucocitele de dimensiuni mari cu nucleu in forma de potcoava , citoplasma f abundenta ce prezinta granulatii. Macrofagele prezinta diferentieri morfologice correlate cu material tesut in care s-a cantonat. O serie de caractere pot fi considerate commune la pop de macrofage: dimensiune de 5-12 ori mai mare decat monocitele, are nucleul rotund oval,sau potcoava dispus central sau periferic in functie de gradul de activare al celulei. Citoplasma abnudenta cu granulatii mari care contin enzyme distructive, peroxidaza, hidrolazele acide. Enzimele din granulatii reprezinta principala arma de distrugere a non-selfului fagocitat. Marginile sunt dantelate cu prelungiri care tind sa ajunga catre particulele fagocitabile. Aceste prelungiri au si o mare capacitate de aderenta la sctructurile vii dar si structurile sintetice.
Functii
Functia fagocitara- antixenica
Macrofagele asigura alaturi de granulocite prima linie de aparare la invazia microbilor. Secventa de desfasurare a mencanismului fagocitar se poate diviza in mai multe etape:
– chemotaxia = deplasarea catre particular fagocitabila
– aderarea particularitatilor la per macrofage (a prelungirii)
– emiterea de pseudopode care inconjoara 3D particular
– formarea fagozomilor si atasarea la acestia a lizozomilor ce realizeaza structura= fagolizozom
– liza intracelulara a particulei fagocitare
Mecanismul de initiere a fagocitozei se poate diferentia pe baza interventiei moleculare de imunoglobulina cu s
au fara asocierea sist complement.
Mecanism:
Fagocitoza imuna- opsomica
– complexul Ag-Ac se fixeaza la niv macrofagului prin intermediul receptorului Fc existand la suprafata acestuia.
– cand se asociaza si complementul la complexul Ag-Ac legarea la macrofage se face prin intermediul receptorului pentru complement CR sau C.
Fagocitoza neimuna
Legarea Ag se face prin proc nespecific dar selective datorat molec din clasa adezine.
Macrofagele in activitatea lor fagocitara susnt caracterizate printr-un echipament enzimtic mai sarac comparative cu al granulocitelor si in consecinta degradeaza partial Ag pastrand intacti epitopii.
Practice epitopii dupa distugerea Ag sunt proiectati la suprafata macrofagului si in acest fel sunt prezentati Limf T si B pentru ca si aceasta cel sa recunoasca prezenta structurii non-self sis a declanseze un mechanism de raspuns imun propriu . In consecinta Ag prelucrate prin fagocitoza de macrofage sunt mult mai imunogene.
La animalele imunizate macrofagele primesc un mesaj activator aliberat de LTh- factor de activare a macrofagului MAF. Aceasta molecula duce la exacerbarea functiei la macrofage care isi modifica forma, devin f active si au fost denumite macrofage furioase. Acelasi lucru il pot realize unele endotoxine bacteriene, subst adjuvante ARN viral.
Daca la suprafata macrofagului se leaga la nivelul receptorului pt Fc molecula de Ig, macrofagele pot fixa mult mai rapid si mai energic non-selful microbian. Proc de legare- armare iar macrofagele care poseda ac Ig la suprafata – macrofage armate.
Functia secretorie
Atat monocitele cat si macrofagele pot sintetiza si elibera in mediul inconjurator compusi chimici cu functii multiple in derularea raspunsului imun. Aceste substante pot fi rezultatul unei sinteze active sau pot fi cimpusi preformati prezenti in citoplasma si eliberati in urma unor stimuli externi.
Ex de subst sintetizate de macrofage:
– cytokine: interleukina 1,6; facotorul de necroza al tumorilor; interferonul alfa, eritropoietina.
– Componente ale sist complement: C3A, C3B, facotrul B, componenta CS.
– Factori de coagulare
– Enzyme (lizozim, lipase, fosfataze)
– Lipide bio-active: prostaglandinele, leucotriene
– Proteine de adeziune celulara: fibromectina
Functii citostatice- citotoxice
Activitatea citostatica se manifesta prin blocarea multiplicarii cel tinta (este primul efect).
In continuare se manifesta activitatea citotoxica realizata prin 2 mecanisme: citotoxicitatea specifica influentata foarte mult de limfocite si realizeaza prin intermediul Ac legati la o cel tinta. Citotoxicitatea nespecifica infl de fatorii stimulatori neimunoglobulinice.
span>
4. Functia reglatoare
Macrofagul pastreaza intacti epitopii entigenici pe care ii prezinta limfocitul . In inter macrofagului se pot crea stocuri de epitopi care la un anumit grad de conncentratie permit declansarea reactiei immune. In acest fel se elimina posibil aparitiei fenomenului de toleranta, de zona joasa sau de zona inalta datorate unei cantitati mici de stimuli antigenici sau unei cantitati mai de stimuli antigenici care blocheaza informational celula.