Cursuri Imunologie Cursul 2

Cursuri imunologie
An 3 Semestrul 2

Cursul 2

IMUNITATEA DOBANDITA NATURAL IN MOD ACTIV
Se instaleaza la animalele trecute prin boala. Durata acestei stari de imunitate este variabila conditionata de natura microbului care a produs boala si de o serie de particularitati individuale, in general ea poate dura de la cateva luni , ani, sau toata viata. Ca mecanism aceasta imunitate este conditionata de faptul ca organismul animal a dobandit o memorie imunologica si la un nou contact cu acelasi microb va reactiona activ blocand evolutia infectiei.
IMUNITATEA DOBANDITA IN MOD PASIV
Rezultatul transmiterii transplacentare a anticorpilor de la mama la fat dar si al transferului de anticorpi prin colostru de la mama la nou-nascut. Acest transfer asigura nou-nascutului in primele luni de vita o protectie impotriva bolilor infectioase pt care organismul mamei este imun.
IMUNITATEA DOBANDITA ARTIFICIAL
Se realizeaza numai prin interventia omului respectiv prin inocularea unor produse biologice care fie declanseaza sinteza de anticorpi fie contin anticorpi endogeni elaborati de catre alt animal. In primul caz poarta denumirea de imunitate dobandita artificial in mod activ/vaccinare. In acest caz omul/animalul primeste o mica cantitate de corpi microbieni inactivati ce vor declansa un raspuns imun finalizat prin sinteza de anticorpi specifici. Imunitatea postvaccinala se instaleaza insa lent (2-3 sapt) si dureaza un interval de timp variabil dependent de tipul vaccinului utilizat deoarece instalarea este lenta acest tip de imunizare este folosit in scop profilactic pt a se evita riscul producerii unei infectii. Imunitatea dobandita artificial in mod pasiv poarta si denumirea de serumizare si consta in administrarea preparatelor biologice care contin anticorpi specifici unei boli elaborati de catre alt organism.
Imunitatea postserumizare se instaleaza foarte rapid (max 1-2h) dar asigura o protectie de scurta durata, aproximativ 30 zile, serurile imune pot fi folosite in scop preventiv la animalele care sunt in pericol de infectare sau pot fi folosite in scop terapeutic la animalele bolnave.
ORGANELE SISTEMULUI IMUN
Conceptu de organ limfoid / tes limfoid.
Sistemul limfoid reprezinta suportul imunitatii si este un ansamblu alcatuit din: vase limfatice, organe limfoide, tes limfoide, cel izolate dotate cu potential imunitar.
ORGANELE LIMFOIDE
Aglomerari celulare delimitate de capsula de tes conjunctiv si care funcional sunt sediul de maturare a celulelor limfoide / sediul in care aceste celule indeplinesc functiile inimii.
TES LIMFOIDE
Nedelimitate de o capsula de tes conj fiind defapt grupari celulare dispersate neegal sub mucoasa tractusului digestiv respirator, urogenital.
DIFERENTA DINTRE ORGAN SI TESUT
Din punct de vedere imunoogic organele limfoide pot fi clasificate in organele limfoide primare si secundare.
ORGANELE LIMFOIDE PRIMARE
Se mai numesc si centrale, sunt structuri limfoepiteliale considerate sediul LIMFOGENEZEI; sunt reprezentate de : timus, Bursa lui Fabricius la pasari, la mamifere echivalentul bursal fiind maduva osoasa la adult si ficatul embrionar la fetus
Apar timpuriu in dezvoltarea embrionara si sunt colonizate de catre celula matca (stem) provenita din sacul vitelin. Aici sunt generate, diferentiate si diseminate in organism populatiile de limfocite. In timus se diferentiaza populatia numita LIMFOCITE T care devine functionala (imunocompetenta) realizand diferentierea dintre SELF SI NON-SELF.
In Bursa lui Fabricius si in echivalentii bursali se genereaza si se maturiz
eaza functional LIMFOCITELE B din care vor proveni celule sintetizatoare de anticorpi. Aceste celule educate la nivelul organelor limfoide primare migreaza in organele limfoide secundare si isi manifesta activitatea .
Timusul este plasat in partea anterioara / apropiat de stern si este primul organ limfoid care apare in cursul dezvoltarii embrionare .
In functie de topografia si conformatia anatomica au fost descrise 3 tipuri de timus:
a). Timus cervical- la cobai, pasare
b). Timus toracal- la carnivore, om
c). Timus cervico-toracal- rumegatoare, cabaline si suine.
Timusul este acoperit de o capsula constituita din tesut conjunctiv care se continua spre interiorul organului cu TRAVEE CONJUNCTIVALA ce imparte organul in lobi si numeroase replici interne numite lobuli.
Lubulul timic reprezinta unitatea functionala a organului, are 2 zone distincte:
– zona corticala (cortex / zona periferica) – constituita dintr-o retea de celule epiteliale in care sunt dispersate celule limfoide tinere (timocite)care provin din celula STEM.
– zona medulara (zona centrala) – mai saraca in limfocite dar mai bogata in celule epiteliale care constituie o retea prevazuta cu prelungiri ce se interactioneaza formand spatiile necesare procesului de maturare a Limfocitelor T; celulele epiteliale din aceasta zona contin la suprafata lor antigene codificate de catre CMH (complex major de histocompatibilitate).
Tot in zona medulara sunt corpusculii Hassal care sunt celule epiteliale modificate prin hialinizarea citoplasmului iar in prezenta corpusculilor este corelata cu efectuarea acelor functii secretorii dar si de fagocitare. Numarul corpusculilor Hassal din medulara timica poate fi corelat cu nr de boli / vaccinari ce au interferat cu organismnul respectiv.
Mitoza la nivelul timusului este foarte ridicata. Populatia de timocite fiin inlocuita total dupa 4-5 zile.
CONCLUZIE
O data ajunsi in timus precursorii limfocitari se multiplica in zona corticala a lobulului timci si se maturizeaza functional in zona medulara.
Dupa maturizare Limfocitele T traverseaza peretele vaselor sanguine din medulara , se angajeaza in circulatia sangvina si se indreapta catre zonele timodependente ale organelor limfoide secundare.
Diferentierea si maturarea Limfocitelor T se realizeaza sub influenta unor factori chimici locali denumiti HORMONI TIMICI. (timopoietina, timozina, timulina).
O data cu aparitia hormonilor sxuali si cresterea nivelului de steroizi suprarenali se produce atrofia lenta a zonei corticale si involutia timusului. Practic insa raman toata viata insule de celule timice functionale capabile sa diferentieze noi clone de limfocite.
Bursa lui Fabricius
Este un organ limfoepitelial dezvoltat ca o piesa modificata a intestinului in apropiere de cloaca. Apare in a 4-a zi de incubare si reprezinta sediul de educare a Limfocitelor B , celulele care raspund la stimulul microbian prin sinteza de anticorpi specifici.
Este structurata pe doua zone: zona corticala si medulara.
In zona corticala se gasesc numeroase limfocite provenite din celula stem afltaa inca in stare de diviziune, zona medulara prezinta o retea de celule epiteliale asemanatoare cu cele din timus in ochiurile careia se acumuleaza limfocite B in faza de maturare dunctionala. Epiteliul bursei creeaza mediul chimic special prin secretia unor hormoni locali (bursopoietina) care favorizeaza maturizarea limfocitelor B.
Aceste limfocite parasesc Bursa lui Fabricius si migreaza in organele limfoide secundare (zonele bursodependente) incepand cu a 16-a zi de incubatie. Bursa lui Fabricius creste rapid in vo
lum in primele 2-3 saptamani dupa ecloziune, atinge dimensiunea mazima in a 8-10 zi de viata si o data cu aparitia hormonilor sexuali la pasare involueaza complet.