Cursuri Imunologie Cursul 13

Cursuri imunologie
An 3 Semestrul 2

Cursul 13

STARILE DE HIPERSENSIBILITATE
(alergiile)
Acestea reprezinta o situatie paradoxala a raspunsului imun cand este exagerat sau necorespunzator devenind in acest fel daunator organismului. Hipersensibilitatea apare in mod caracteristic la un individ dupa un al doilea contact cu un alergen (antigen modificat) si practic primul contact produce sensibilitatea iar cel de-al doilea declanseaza reactia alergica manifestata clinic. La unii indivizi sunt necesare mai multe contacte cu alergenul pana cand apare reactia clinica.

O clasificare unanim acceptata imparte starile de hipersensibilitate in 4 categorii:
– de tip I – denumita HIPERSENSIBILITATE IMEDIATA/ANAFILACTICA.
Ea se datoreaza sintezei unei clase neadecvate de anticorpi
– de tip II – denumita HIPERSENSIBILITATE CITOTOXICA
Ea se datoreaza prezentei unor antigene pe membrana celulara self, antigene fata de care se elaboreaza antigene citotoxici din clasa IgE, IgG.
– de tip III – denumita HIPERSENSIBILITATE CU COMPLEXE IMUNE
Se datoreaza elaborarii in organism a unor cantitati exagerate de complexe imune (cupluri Ag-Ac)
– de tip IV – denumita HIPERSENSIBILITATE INTARZIATA/DE TIP CELULAR
Se datoreaza persistentei AG inurma caruia apare un raspuns imun cel amplificat de mare intensitate care duce la aparitia unor leziuni tisulare.
Primele tipuri de hipersensibilitate susnt mediate umoral, se bazeaza pe prezenta anticorpilor. Ultimul tip e mediat numai de cel.
HIPERSENSIBILITATEA DE TIP I (imediata/anafilactica)
Acest tip de manifesta prin reactii tisulare foarte rapide, chiar in primele minute de la contactul dintre alergen si anticorpul corespunzator. Se numeste anafilaxie daca reactia poate apare la oricare membru al speciei. Daca apare la anumiti membrii ai specei ca o caract individuala se numeste ATOPIE.
Mecanismul de instalare de tip I cuprinde urmatoarele etape:
Anumite substante din antigenii modificati- alergene, induc la primul contact cu S.I.unui individ, sinteza anticorpilor F.C la memb plasmatica a bazofilelor si mastocitelor. La cateva sapt dupa primul contact, urmatorul contact cu acelasi alergen duce la fixarea acestuia de B si Mastocitele prevazute cu IgE declansand ca o r anormala degranularea acestor celule. Consecutiv ei se alibereaza in mediul cel adiacent, mediatori chimici cu efecte nocive asupra organismului. Consecutiv degranularii e punerea in libertate a unor mediatori biol activi stocati in granulatie, dar si simtularea sintezei unor mediatori de neoformatie. Din prima categorie fac parte histaminele, serotonina, heparina, iar din a doua categorie fac parte prostaglandinele, tromboxali care sunt in general struct chimice rezultate prin modificarea enzimatica a fosfolipidelor din membr bazofilului si mastocitului.
Manifestarile variaza de la o specie la alta deoarece mediatorii sunt descarcati cu o rata dif iar sensibilitatea tes la acesti mediatori e de asemenea diferit . La om si la majoritatea animalelor, tractusul respirator e principalul organ de soc semanlizandu-se bronhopneum. Si edem laringian. In schimb la caine ficatul are rol de org soc, leziunile fiind resimtite la niv venelor hepatice.
Atopia se produce printr-un mec identic cu cel al anafilaxiei dar se deosebeste de aceasta prin 2 aspecte: are predispozitie genetica, simptomele apar consecutiv expunerii la alergene tipice din mediul exterior (praf, sporii unor ciuperci, polen) sau la alergene alimentare. Manifestarile comune atopiei sunt febra, astmul, exemele, urticaria.
Hipersensibilitatea atopica e transferabila prin serul sangvin dar nu si prin cel sangv.
HIPERSENSIBILITATEA DE TIP II (citotoxica)
Anticorpii fixati pe antigene de suprafata activeaza sist complement dar si eunii efectori celulari. In aceste fel sunt degradate cel care poarta alergenul in cauza responsbilitatea orgns revine anticorpilor din clasele IgG sau IgM. Anticorpii care poseda receptori pentru complement si care sunt atasati la antigene prin fragmentul fag, rezultatul este liza celulara, mediata de complement. Cel tinta prezinta sensibilitate fata de atacul diverselor tipuri de cel efectoare atrase de receptori pt fragmentul Fc Intr-o r alergica de tip II in care tinta este o cel nucleata de dim mult mai mari decat cele ale N, mec fagocitozie este imposibil dar in
schimb fagocitul elibereaza enximele lizozomale care vor produce leziuni pe memb cel tinta. Fen se numeste EXOCITOZA sau FAGOCITOZA FRUSTRATA. Principalulele forme de H de tip 2 sunt accidentele det de transfuziile sangv incompatibile si de bolile hemolitice ale noului nascut.
In asociatie cu alte forme de emergie mai pot fi inltalnite in unele boli autoimune sau in rejectia grefelor.
HIPERSENSIBILITATEA DE TIP III
E un mec de H manifestat si in patologia vet, se datoreaza excesului de complexe imune.
Cand AC se combina cu AG specific se formeaza complexe imune in cant dif. In mod normal aceste complexe sunt indepartate prin mec comune cunoscute dar cand sunt in exces se pot depozita in tes provocand grave tulburari fct. Aceste r apar de multe ori dupa infectii mai des de tip viral. Complexele imune depoziteazade regula in zone in care ezista o limitare a circ sangv (struct cu rol filtrant: rinichi) si din aceasta cauze apar disfunctii de organ.
In bolile autoimune AG celulare proprii sunt catalogate uneori ca struct nonself si impotriva lor se declanseaza sinteza de AC specifici. Acesti AC se leaga de cel org resp, se constituie in acest fel complexe imune, care acumulate excesiv pot provoca artrite, vasculite sau nefropatii.
De fiecare data cand apar depozite de complexe imune este activat C’‚, sunt atrase N, este generata inflamatia si se produc degradari tisulare majore. Cele mai frecvente alergi de tip III sunt boala serului si reactia Arthus. Lor li se adauga si unele boli autoimune asociate cu excesul de complexe imune.
Glomerulonefrita acuta poststreptococica e o boala asociata cu prezenta complexelor imune, generatori sunt streptococi betahemolitici. La A inflamatia principala e localizata de regulala niv epitelial. Se presupune ca aceste complexe imune pot fi vehiculati catre filtrul renal, ajung la niv glomerulului si deoarece e activ C’ se inhiba un proces infl local cu afectarea progresiva a organului.
La cai e mai des intalnita aceasta afect si e det de virusul anemiei infectioase, iar la caine apare bruceloza.
Alveolita (pneumonia) extrinseca alergica apare atat la om si A. Este clar o alergie de tip III. Alergenii sunt de regula pulberi care plutesc in aer in care sunt inclusi spori ai unor ciuperci, particule de orig vegetala sau pulberi inerte cu orig industriala.
Bovinele si cabalinele sunt cele mai afectate. Alergenele induc sinteza de Ig G si Ig M se cupleaza precipita si formeaza complexe imune, depozitate pe peretii alveolelor. In acest fel se produc tulburari respiratorii acute sau cronice. Leziunile principale: alveolita si tulburarile circulatorii la niv arborelui respirator. La final alveolita ajunge la stadiul final de fibroza si enfizem. La bovine „febra de otava”, cabaline „emfizem pulmonar” om, „boala pulmonara de fermier”, „boala crescatorului de porumbei”
HIPERSENSIBILITATEA DE TIP IV
Nu intervin AC, responsabilitatea e a efectorilor celulari. Dintre cel participante LTD (de hipersensibilitate intarziata), acestea interactioneaza cu AG declansator si in mec intervine si cel dendritica. In fct de timpul de aparitie al r, acest tip de H poate fi diferentiat in 4 mec/subtipuri:
– 1. Jones-Mote
Este o r care poate fi provocata de regula numai experimental, sensibilizarea este maxima dupa 7 zile de la inocularea AG. Principalele cel afectate in acest subtip sunt B, din aceasta cauza se num si hipersensibilitate cutanata bazofila. Manifestari: urticarie si eritem.
– 2 . H de contact
Intens max dupa 48 h si se exprima clinic prin dermatita cu dif stadii de ev. Mai frecvent intalnita la om si la caine. Alergene multiple o pot provoca:
Subst chim simple: zgarzi de nichel sau crom, dezinfectante cu formaldehida, subst de orig vegetala: toxicele din lemn de stejar, sau frunzele de iedera, cosmetice, detergenti, dif unguente(medicamente topice).
In mod normal aceste subst nu au prop antigenice dar penetrand pielea se comporta ca heptene si se atase
aza la proteinele orgnsm formand AG complete. Cand pielea vine din nou in contact cu acelasi AG indivizii sensibilizati vor prezenta: eritem, prurit, eczeme si chiar necroza pieli. In aprox 48 h apar aceste semne.
Prezentarea AG o fac cel dendritice iar prelucrarea lui ca cel efectuare o fac LTD(H intarziata) si macrofagele.
– 3. H tuberculinica
Specifica TBC dar poate fi realiz si in cazul altor infectii ex morva si bruceloza. Mec e utilizat in diagnosticarea acestor boli prin teste cutanate interdermice. Alergenul utilizat in acest scop poarta numele de tuberculina, e un derivat proteic purificat (PPD) obtinut din tulpini de micobacterium.
La un A bolnav de TBC cu sau fara exprimare clinica, inocularea unei cant reduse de tuberculina, det in 48 sau 78h o r locala manif prin hiperemie, induratie, edem. Rol in acest subtip au LTD si macrofagele.
– 4. H de tip granulomatos
Cauza: persistenta indelungata a AG in int macrofage, e asemanatoare cu precedenta pana la un anumit punct. Deosebirile constau in:
– durata timpului de raspuns ( 25-30 zile)
– tipul cel participante (unele cel epiteliale si macrofage)
ex: granulomul tuberculos