Consecințele tulburărilor funcției secretorii a ficatului

Consecințele tulburărilor funcției secretorii a ficatului

Tulburările funcției secretorii a ficatului induc:
-alterări ale peristaltismului intestinal:
-diminuare în condițiile scăderii producerii sau descărcării de bilă, la nivel duodenal;
-amplificare în condițiile amplificării producerii sau descărcării de bilă, la nivel duodenal;
-maldigestie:
-lipidică (prin privarea mecanismului de digestie a lipidelor, de aportul funcțional al bilei);
-generală, prin:
-afectarea peristaltismului intestinal;
-exacerbarea florei microbiene intestinale de putrefacție (în condiții de scădere a secreției sau descărcării biliare);
-autointoxicație, urmare a exacerbării florei microbiene intestinale de putrefacție;
malabsorbție lipidică și a vitaminelor liposolubile;
-sindrom de icter.

Sindromul de icter
Icterul se manifestă prin creșterea exagerată a concentrației sanguine a pigmenților biliari.
Din punct de vedere etiopatogenetic icterul se clasifică în:
-icter mecanic (posthepatic);
-icter hepatic (parenchimatos);
-icter hemolitic (prehepatic).
♦ Icterul mecanic (posthepatic) este indus de conjunturi patologice care duc la blocarea tranzitului bilei către vezica biliară și duoden, precum:
-litiază biliară;
neoplazii regionale (ale pancreasului, ficatului, intestinului sau limfonodurilor);
-paraziți intestinali sau hepatici;
enterite proliferative (generatoare de obstrucții ale deschiderii canalului coledoc).
Aceste situații duc la acumularea bilei în arborele canalicular biliar, creșterea presiunii la acest nivel și schimbarea sensului de transfer a componenților bilei, care trec din spațiul luminal al canaliculelor biliare, către capilarele sinusoide.
Acumularea bilirubinei în sânge, consecutivă icterului mecanic, este însoțită de:
-semne clinice:
-colorarea în galben (icterică) a pielii și mucoaselor;
-inducerea de prurit (mâncărimi) la nivelul pielii;
bradicardie (efect depresogen cardiac);
-fecale decolorate, acoperite („coafate”) cu grăsimi nedigerate și miros fetid;
-semne paraclinice:
-creșterea colesterolemiei;
-creșterea concentrației bilirubinei conjugate (rezultată în urma prelucrării bilirubinei la nivel hepatic, indicând integritatea funcțională a acestuia).
♦ Icterul hepatic (parenchimatos) este indus de conjunturi patologice care duc la compromiterea funcțională a parenchimului hepatic (inflamații, necroze și degenerescențe hepatocelulare), precum:
-hepatite de natură virală, toxică sau alergică;
-ciroză hepatică.
Aceste situații conduc la distrugerea arhitecturii lobulului hepatic (hepatonului) și compromiterea funcției de producere a bilei. De asemenea, aceste conjuncturi conduc la manifestarea insuficienței hepatice și a tulburărilor funcțiilor metabolică, antitoxică și proteosintetică a ficatului.
Acumularea bilirubinei în sânge, consecutivă icterului hepatic, este însoțită de:
-semne clinice:
-colorarea în galben (icterică) a pielii și mucoaselor;
-inducerea de prurit (mâncărimi) la nivelul pielii;
-bradicardie (efect depresogen cardiac);
-fecale decolorate, acoperite („coafate”) cu grăsimi nedigerate și miros fetid;
-semne paraclinice:
-creșterea colesterolemiei;
-creșterea concentrației bilirubinei neconjugate (fapt care indică faptul că ficatul nu mai are capacitatea de conjugare a blilirubinei, fiind depășit funcțional);
-amplificarea nivelului sanguin al unor enzime hepatice , precum: TGP (transaminaza glutamică piruvică) TGO (transaminaza glutamică oxaloacetică), LDH (lactatdehidrogenaza), colinesterazele, aldolaza etc.
♦ Icterul hemolitic (prehepatic) este indus de conjuncturi patologice care duc la liza excesivă a hematiilor și apariția în circulație a unor cantități crescute de bilirubină, precum:
-toxice hemolitice;
-paraziți intraglobulari.
Aceste situații conduc la depășirea capacității de glicuronoconjugare a hepatocitelor, integre din punct de vedere funcțional.
Acumularea bilirubinei în sânge, consecutivă icterului hepatic, este însoțită de:
-semne clinice:
-colorarea în galben (icterică) a pielii și mucoaselor;
-inducerea de prurit (mâncărimi) la nivelul pielii;
-bradicardie (efect depresogen cardiac);
-fecale colorate intens (pigment biliar în exces);
-semne paraclinice:
-creșterea concentrației bilirubinei neconjugate (fapt care indică faptul că ficatul nu mai are capacitatea de conjugare a blilirubinei, fiind depășit funcțional).

Leave a Comment