Antiseptice si dezinfectante organice Curs 11 (partea VIII)

Antiseptice si dezinfectante organice
An 3 Semestrul 1
Curs 11 (partea VIII)

Preluare dupa Farmacologie – FMVB

Alcoolii si derivatii lor
În grupul mare al medicamentelor antiseptice, alcoolii ocupă un loc important. Deşi ei nu acţionează asupra formelor de rezistenţă ale microorganismelor, cum sunt sporii acestora, totuşi, fiind uşor accesibili, puţin iritanţi pentru ţesuturi în anumite concentraţii, precum şi datorită faptului că sunt buni dizolvanţi pentru alte medicamente din această grupă farmacodinamică, alcoolii sunt încă larg utilizaţi în acest scop.
Alcoolii produc antisepsia prin precipitarea proteinelor protoplasmatice, denaturându-le şi împiedicând dezvoltarea microorganismelor. Sunt utilizaţi de obicei alcoolii alifatici care au acţiunea antiseptică cea mai puternică. În această serie acţiunea antiseptică creşte pe măsură ce creşte greutatea moleculară până la hexanol, după care începe să scadă.
1. Alcoolul etilic (Etanol, Spirt, Alcoholum, CH3-CH2-OH). Lichid incolor, inflamabil, cu miros caracteristic particular, cu gust arzător, miscibil cu apa şi unii solvenţi organici.
Este un foarte bun solvent pentru diverse substanţe: iod, brom, alcalii, diferite săruri. Farmacopeea Română, ediţia X-a prevede alcoolul etilic cu o concentraţie de 95C, sub denumirea de Alcoholum şi alcoolul etilic diluat, cu o concentraţie de 70C, sub denumirea Alcoholum dilutum.
Alcoolul etilic este un bun antiseptic, un bun revulsiv şi astringent. Ca antiseptic se foloseşte alcoolul diluat, acţiunea soluţiei fiind mai puternică decât a alcoolului anhidru sau de concentraţie 95,5C. Se foloseşte pentru antisepsia mâinilor, a diferitelor teritorii cutanate, a plăgilor. Aplicarea pe mucoase este contraindicată întrucât manifestă o acţiune iritantă evidentă. Aplicat pe arsuri previne formarea veziculelor. Intern, administrat în cantitate mică, este uşor stimulent al SNC, administrat în cantitate mare este un inhibitor central. Întrucât este avid de apă, deshidratează protoplasma şi precipită proteinele; aşa se explică acţiunea sa iritantă şi antimicrobiană. În mediul exterior este bactericid pentru multe microorganisme; începând cu concentraţia de 70C, determină în vitro efecte bactericide, ca şi soluţiile dezinfectante cu sublimat, formol sau iod, dar care efecte scad sensibil în prezenţa substanţelor organice. Este inactiv faţă de spori şi virusuri şi aproape inactiv faţă de stafilococi şi bacilul tuberculozei. Local, la nivelul pielii, datorită evaporării sale, produce mai întâi o senzaţie de răcire, apoi după absorbţie, o senzaţie de arsură, pentru că irită terminaţiile nervoase. Urmează abolirea senzaţiilor dureroase şi apariţia vasodilataţiei locale. Compresele cu alcool, în afară de faptul că sunt antiflogistice, mai determină şi analgezie locală, fiind recomandate în tratamentul unor dermatite, inflamaţii ale tecilor tendinoase ale articulaţiilor.
Alcoolul sanitar este un lichid albăstrui cu 75 % alcool etilic şi 25 % alcool metilic. Concentraţia în alcool este de 80 %. Alcoolul sanitar este denaturat cu piridină (pentru a-i conferi un gust greţos) şi cu albastru de metilen. Se foloseşte ca atare sau diluat cu apă în concentraţie de 50 – 70 %.
2. Alcoolul metilic (Metanol, CH3-OH). Lichid limpede, incolor, cu miros caracteristic. Este un antiseptic asemănător alcoolului etilic, însă mai toxic (pentru nervul optic).
3. Etilenglicolul (Etandiolul). Lichid incolor cu aspect siropos, gust uşor dulce, lipsit de miros, solubil în apă. Este un foarte bun solvent şi reactiv oficinal. Este folosit ca fixator în parfumerie şi ca antiseptic. Etilenglicolul pulverizat, în anumite proporţii, în spaţii închise, produce sterilizarea atmosferei. Fiind toxic, se va utiliza cu prudenţă.
Monoclorhidrina etilenglicolului este raticidă.
4. Propilenglicolul (Propandiolul). În practică se foloseşte izomerul alfa, oficinal. Este un foarte bun antiseptic folosit sub formă de pulverizări în spaţii închise pentru prevenirea infecţiilor propagate prin atmosferă. Activitatea cea mai bună este la 20-30% umiditate şi este diminuată mult, atunci când umiditatea depăseşte 60%. Este mai puţin toxic decât etilenglicolul. Este un bun solvent, întrebuinţat la prepararea unor soluţii injectabile. Monosteratul de proprilenglicol, denumit monolen, se foloseşte ca excipient pentru supozitoare.

Fenolii si derivatii lor

Fenolii au fost folosiţi în practica medicală pentru acţiunea antiseptică puternică. În decurs de un secol de la introducerea fenolului în practica chirurgicală (Lister, 1867), numărul compuşilor din această grupă a crescut foarte mult prin sinteza unor derivaţi mai activi şi mai bine suportaţi de către organism.
Crezolii. Din punct de vedere chimic sunt fenoli ai toluenului. Au acţiune bactericidă mai puternică decât cea a fenolilor.
1. Fenolul. Substanţă solidă, incoloră când este proaspăt distilată, colorată în roşu-brun după o conservare îndelungată, solubilă în apă 1:1,5. La lumină şi aer trece în chinonă care dă culoarea roz. Este reactiv oficinal. Se păstrează la Separanda. Fenolul a fost folosit prima oară de dr. Lister în 1867. Ulterior însă, treptat, a fost înlocuit cu antiseptice mai puţin toxice şi mai eficiente. Totuşi, şi astăzi se mai obişnuieşte să se facă apel la indicele fenolic ca să se exprime valoarea altor antiseptice şi dezinfectante.
În concentraţii de 2 – 3 % fenolul este bacteriostatic, chiar bactericid faţă de multe forme vegetative ale microorganismelor. Rezistent este bacilul tuberculozei, iar formele sporulate sunt insensibile. Dintre virusuri, cel al anemiei infecţioase este foarte rezistent, iar cel al febrei aftoase foarte sensibil. Soluţiile de fenol încălzite sau cele cu clorură de sodiu şi acid clorhidric sunt mai active în sens antimicrobian. Tot aşa, şi adaosul de săpun 2 – 3 %, accentuează antisepsia, faptul datorându-se măririi posibilităţii de penetrare a fenolului. Soluţiile şi unguentele 2 – 4 % împiedică granularea plăgilor, pentru care motiv formele medicamentoase se folosesc numai un timp limitat pentru acţiunea antiseptică. În concentraţii de 2 – 3 % irită mucoasele şi apoi determină acţiune anestezică locală. La 5 – 7 %, fenolul devine caustic pentru piele.
Pentru calităţile caustice, fenolul se utilizează în crapod, plăgi infectate etc.; pentru dezinfecţii, sunt utile soluţiile de fenol brut 3 – 5 %, grajdurile dezinfectate cu fenol nu se populează cu animale de măcelărie.
2. Clorfenolul. Compus solid, cristalizat, greu solubil în apă, uşor solubil în alcool, glicerină, eter. Este reactiv oficinal. Se utilizează ca antiseptic extern sub formă de unguente în concentraţie de 2,5 % sau sub formă de soluţii sau suspensii.
3. Diclorfenolul. Cristale albe, practic insolubile în apă, solubile în alcool metilic, eter şi în soluţii alcaline, datorită funcţiei fenol libere. Este dotat cu o foarte bună acţiune antiseptică, are însă dezavantajul că nu este solubil în apă. Având, de asemenea, acţiune fungicidă foarte bună, este folosit sub formă de unguente în tratamentul unor micoze cutanate.
4. Cloroxifenolii
Sunt compuşi pe bază de paraclorometoxifenol, care sunt de 60 de ori mai puternici decât fenolul. Activitatea dezinfectantă a acestor compuşi este redusă în prezenţa materiilor organice, acesta fiind şi motivul pentru care se utilizează mai puţin. Prezintă însă avantajul că sunt puţin toxice şi neiritante. Soluţiile în concentraţie de 5% nu afectează pielea, dar peste această concentraţie este posibilă apariţia unor alergii.
Paraclormetoxifenolul – se prezintă sub formă de pulbere alb crem cristalină, cu un uşor miros de fenol.
Este insolubil în apă, dar solubil în solvenţi organici şi săpunuri.
Cea mai cunoscută condiţionare este soluţia de cloroxifenol 5% în asociere cu soluţii alcoolice de terpinol 10%. Această formă este activă mai ales faţă de bacteriile Gram pozitive, precum streptococi, stafilococi. Se foloseşte ca antiseptic în chirurgie, pentru pregătirea pielii preoperator sub formă de diluţii 1:4.
Pentru antisepsia plăgilor şi aplicări intravaginale, intrauterine, se recomandă soluţiile 1-2%.
Diclormetoxifenolul este un preparat cu aceleaşi recomandări ca şi precedentul, dar de circa 4 ori mai puternic.
5. Decontaminol – se prezintă sub formă de flacoane a 100 ml, 1000 ml şi 3000 ml soluţie dezinfectantă ce conţine clorură de alchil-fenol-dimetil-amoniu, glutaralaldehidă, alcool izopropilic şi nonilfenolpolietoxilat.
Se foloseşte soluţia 0,5 % în cantitate de 0,5 l/m2 pentru dezinfecţia suprafeţelor neabsorbante şi de 1 l/m2 pentru suprafeţele absorbante. Pentru dezinfecţia instrumentarului se utilizează soluţia 1 % care acţionează bactericid într-un timp de la 10 minute la 5 ore.
6. Micocid soluţie, prezintă acţiune bactericidă şi antimicotică şi este utilizată în tratamentul tricofiţiei la viţei.
7. Prophyl (Franţa) soluţie ce conţine 4 cloro 3 metilfenol şi 2 benzil 4 clorofenol, dezinfectant cu efect bactericid, virulicid şi fungicid, se utilizează pentru adăposturile de animale şi păsări, incubatoare şi echipamente zootehnice de protecţie.
8. Hexaclorofen. Cristale albe, practic insolubile, în apă, solubile în alcool, acetonă, uleiuri grase şi soluţii alcaline. Este un bun antiseptic, sarea monopotasică având coeficientul fenolic 125.
Se foloseşte sub formă de suspensii sau soluţii în diferiţi solvenţi organici în tratamentul afecţiunilor cutanate.
9. Tricrezolul. Este un amestec de orto-, meta- şi paracrezol. Se obţine din gudroanele de huilă prin distilare. Lichid vâscos, incolor dacă este proaspăt, galben dacă este mai vechi, refringent, cu miros caracteristic, puternic, de fenol. Este solubil în apă 2 %. Posedă acţiune antiseptică mai puternică decât fenolul, fiind mai puţin toxic şi mai bine suportat de ţesuturi. Se foloseşte ca antiseptic extern în diverse preparate dintre care cele mai frecvent folosite sunt lizolul (crezol saponat), soluţie de crezol şi săpun de potasiu şi creolina, emulsie apoasă de crezoli, fenoli şi hidrocarburi.
10. Lotagenul este un lichid rezultat din condensarea acidului metacrezol sulfonic cu aldehida formică, cu un pH foarte acid, în concentraţie de 36 %. Medicamentul este antiseptic, dezinfectant, hemostatic, cicatrizant, antifungic, necrolitic specific, cu afinitate faţă de ţesuturile mortificate.
11. Racilinul este un produs românesc care se deosebeşte de Lotagen prin aceea că în locul metacrezolului se găsesc cei trei izomeri; orto-, meta- şi paracrezol. Concentraţia în substanţă activă este tot 36 %. Medicamentul este necrolitic selectiv, coagulează exsudatele, secreţiile şi mucozităţile de la suprafaţa ţesuturilor, stimulând şi favorizând delimitarea părţilor mortificate de cele sănătoase. Stimulează epitelizarea, fiind totodată şi hemostatic, în acelaşi timp fiind antiseptic, bacteriolitic şi fungicid. Se recomandă în soluţii 2 – 5 %, în inflamaţiile tractului genital femel, în retenţii secundare, în pododermatite, furunculoză, plăgi, escoriaţii.
12. Naftalina (Naftalen, Naphtalinum). Foiţe incolore lucioase, cu miros caracteristic, insolubile în apă, solubile în eter, cloroform şi alcool fierbinte. Posedă proprietăţi antiseptice, antiparazitare, insectifuge, cheratoplastice şi altele. Acţiunea antiseptică s-ar datora transformării naftalinei în naftol prin oxidare la nivelul ţesuturilor. Se utilizează extern, per se în amestec cu alte substanţe (de exemplu, cu sulfamide, iodoform, acid boric, alaun, etc.), sub formă de pulberi sau unguente 5 – 10 % în eczeme, ulcere, plăgi de castrare.
13. Betanaftolul (Betanaphtolum). Pulbere albă, cristalină, aproape insolubilă în apă rece, solubilă în alcool şi alţi solvenţi organici. Are acţiune antiseptică, antipruriginoasă şi antiparazitară. Extern se utilizează sub formă de soluţii alcoolice sau unguente 5 – 19 % în eczeme, pitiriazis, tricofiţie.
14. Benzonaftolul (Benzoat de betanaftol, Naphtolum bezoicum). Pulbere cristalină albă, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool rece. Este un atiseptic al tractului digestiv, nefiind iritant, în intestin descompunându-se în betanaftol şi acid bezoic. Se administrează per os, 5 – 10 g la animalele mari şi 0,5 – 1 g la câini.
15. Rezorcina (Rezorcinum, 1 – 3 dihidroxibenzen). Cristale incolore sau colorate în roz, cu gust dulceag şi apoi amar arzător, solubile în apă, alcool, eter, benzen şi glicerină. Se foloseşte ca antiseptic extern, indicat în diferite afecţiuni dermatologice sub formă de unguente şi soluţii hidroalcoolice.
Medicamentul nu poate fi administrat pe cale internă datorită acţiunii iritante asupra mucoasei tractului digestiv.
16. Hidrochinona (Hydrochinonum, 1 – 4 dihidroxibenzen). Substanţă solidă cristalizată, incoloră sau colorată în galben brun, fără miros, cu gust dulce, astrigent. Se foloseşte ca antioxidant şi antiseptic extern.
17. Gaiacolul (Guajacolum). Chimic este 2-metoxifenol. Cristale incolore care se topesc la 30oC sau lichid uleios, roşiatic, cu miros puternic aromatic şi gust arzător. Substanţă oficinală. Determină efecte antiseptice, fiind însă iritant pentru mucoase. Se absoarbe destul de uşor, se distribuie în tot organismul, se oxidează şi se elimină prin rinichi combinat cu acidul glicuronic; prin plămâni se elimină partea nemodificată în organism, la acest nivel determinând acţiune antiseptică şi antisecretorie bronhică. Dozele sunt următoarele: 5 – 12 g la animalele mari, 1 – 2 g la animalele mijlocii şi 0,5 – 0,2 g la câini.
Local, soluţia uleioasă de gaiacol produce o răcire urmată de o analgezie notabilă; de aceea se asociază cu substanţe care produc durere.
18. Thiocolul (Gaiacosulfonatul de potasiu, Kalii guajacosulfonas). Derivat al gaiacolului mai puţin activ, iritant, chimic fiind un amestec de săruri de potasiu ale acizilor meta- şi paragaiacosulfonici. Substanţa este oficinală. Este mai puţin activ decât gaiacolul.
19. Duotalul (Guajacolum carbonicum). Pulbere cristalină albă, cu vag miros de gaiacol, insolubilă în apă, solubilă în soluţii alcaline. Ca şi thiocolul, duotalul se utilizează ca antiseptic intestinal şi pulmonar şi ca antisecretor bronhic, în doze de 2 – 10 g la animalele mari, 0,2 – 1 g la animalele mijlocii şi 0,1 – 0,3 g la câini.
20. Creozotul (Creozotum). Este un amestec de derivaţi fenolici, cei mai importanţi fiind creozolul sau metil gaiacolul şi gaiacolul. Se obţine prin distilare din gudronul de fag. Este antibacterian, antiparazitar şi cu acţiune locală ca şi fenolul. Se recomandă în bronşite, bronhopneumonii, gastroenterite, în aceleaşi doze ca şi gaiacolul.

Gudroanele,Ihtiolul,Clorhexidina

Gudroanele sunt substanţe semilichide, de culoare brună sau negricioasă, obţinute prin distilarea uscată a lemnului, în special de conifere, a huilei şi antracitului, a unor produse animale şi a rocilor bituminoase.
1. Gudronul de pin (Gudronul vegetal, Pix liquida) se obţine prin distilarea uscată a lemnului de Abietacee. Este o substanţă semilichidă, brun-negricioasă, cu miros empireumatic, practic insolubilă în apă. Din punct de vedere chimic conţine fenol, derivaţi fenolici, hidrocarburi aromatice (naftalen, antracen, fenantren), rezine şi acizi organici inferiori.
În concentraţii de 2 – 5 %, gudronul vegetal este cheratoplastic şi antipruriginos, iar la 30 – 50% devine cheratolitic. Mai determină efecte bactericide şi antiparazitare externe. În concentraţii mai mari, iritante, dar în acelaşi timp cheratolitice, gudronul vegetal induce vasodilataţie locală, fapt care conduce la reacutizarea proceselor inflamatorii cronice ale cutisului, cu reale posibilităţi de vindecare. Nu se recomandă în concentraţii foarte mari, cheratolitice, în inflamaţiile acute ale cutisului, cum ar fi eczemele umede; în astfel de inflamaţii se foloseşte Zooderminul, produs farmaceutic având la bază gudron vegetal, tanoform, talc, oxid de zinc şi vaselină.
În tratamentul plăgilor, ulcerelor, etc., gudronul se foloseşte sub formă de unguente şi soluţii 5 – 10 %, iar ca antiscabios 15 – 20 %. Unsorile de copite trebuie să conţină 10 – 15 % gudron, apoi ceară, seu şi axungie.
2. Gudronul de huilă (Coaltar, Pix lithantracis). Are calităţi asemănătoare precedentului gudron, mirosul său aducând cu cel de naftalină. Conţine fenoli, naftalină, baze anilinice, piridină, chinoleină, etc., pH-ul său fiind alcalin. Este un gudron mai iritant şi mai toxic. Se utilizează în eczeme şi în dermatite pruriginoase.
3. Gudronul de mesteacăn (Oleum Rusci, Pix betulina). Conţine cantităţi mari de gaiacol şi creozot şi numai urme de fenoli şi creozoli. Este mai puţin activ, dar şi mai puţin iritant şi toxic. Se utilizează ca antiparazitar extern şi în dermatologie.
4. Uleiul de cad (Oleum cadinum, Pix cadi, Pix Juniperi). Este un lichid mai fluid decât gudroanele anterioare şi mai puţin toxic. Se recomandă ca şi celelalte gudroane. Substanţa este oficinală.
5. Ihtiolul (Ihtiosulfonatul de amoniu, Ichthammolum, Amonium ichtyosulfonicum). Se obţine prin distilarea uscată a gudroanelor din unele şisturi bituminoase, sulfonate şi neutralizate cu amoniac. Conţine hidrocarburi, 8 – 12 % sulf total în diverse combinaţii, dintre cele mai importante fiind tiofenul şi omologii săi. Este un lichid vâscos, brun închis, cu miros caracteristic, solubil în apă (gudroanele, dimpotrivă, sunt insolubile). Se amestecă cu vaselina, lanolina, axungia, dar nu cu uleiul de vaselină şi cu cel gras. Substanţa este oficinală.
Sulful din medicament asigură proprietăţi reducătoare, antiseptice, antiparazitare, cheratoplastice, antipruriginoase; în concentraţii mai mari, ihtiolul devine iritant şi produce vasodilataţie locală.
Se recomandă sub formă de unguent 10 % în arsuri, degerături, eczeme, furunculoză, pododermatite, etc., locurile bolnave ungându-se de mai multe ori. Local se foloseşte şi per se sau în soluţii alcoolice 10–20%. În ginecologie sunt utile ovulele şi bujiurile cu ihtiol 5–10%.
Un produs românesc este Crezogalul, pastă ce conţine: ihtiol, sulfat de cupru deshidratat, acid salicilic, ulei de ricin, lanolină şi vaselină. Se utilizează în pododermatite, necrobaciloză, panariţii şi alte inflamaţii septice ale ongloanelor. Se aplică repetat la 3 – 4 zile, paralel cu o igienă locală adecvată.
6. Derivaţii biguanidinici
Clorhexidina hidroclorică este o bisbiguanidă obţinută prin sinteză, de natură cationică pornind de la 1, 6 –hexametilendiamină.

Prezintă o activitate antiseptică bună, folosindu-se diacetatul, digluconatul, diclorhidratul de clorhexidină. Activitatea împotriva microorganismelor Gram pozitive şi Gram negative este foarte diferită în ceea ce priveşte concentraţiile, respectiv: 1/2000 pentru Streptococcus pyogenes, 1/100.000 pentru E. Coli, 1/300.000 împotriva lui Vibrio cholerae etc.
În ceea ce priveşte acţiunea faţă de spori, virusuri şi fungi, aceasta se consideră parţială.
Întrucât clorhexidina reduce densitatea microorganismelor la nivelul gingiilor şi cavităţii bucale, a devenit un component de bază al produselor dentare.
Prezintă o activitate antiseptică bună chiar şi în prezenţa puroiului. Se pare că proprietăţile antimicrobiene sunt influenţate de pH, acţionând cel mai bine la un pH = 5-7. În prezenţa unor antiseptice precum sărurile cuaternare de amoniu, activitatea antibacteriană este amplificată, dar clorhexidina este incompatibilă cu compuşii anionici şi cu săpunurile.
Pentru a prelungi acţiunea clorhexidinei, aceasta este condiţionată sub formă de pulberi 1% sau paste. În general, diacetatul şi gluconatul sunt folosite în concentraţii de 0,5-1% în soluţii apoase sau alcoolice.
Se utilizează pentru igiena mamelei în concentraţie de 1/5000, ca antiseptic în oftalmologie în concentraţie de 1/1000, iar în metrite sub formă de pesarii de 1g.
Preparate comerciale
• Clorodin U – este un unguent cu efect antibacterian fiind utilizat în special pentru tratarea plăgilor de pe uger şi mamelă.
• Germostop-antimastită – este o soluţie cu acţiune antibacteriană utilizată pentru prevenirea mastitelor. Conţine digluconat de clorhexidină, glicerină şi excipient. Se utilizează pentru spălarea ugerului şi mameloanelor după fiecare muls.
• Germostop dermatologic – unguent emulsie ce conţine digluconat de clorhexidină şi care se utilizează cu efect antimicrobian pentru antisepsia plăgilor superficiale la cai, câini şi pisici.
• Germostop L este o soluţie dezinfectantă cu digluconat de clorhexidină utilizat pentru dezinfecţia suprafeţelor în industria alimentară, a ouălor pentru incubat, a incubatoarelor, a pielii, a apei de băut. Se mai produc: Germostop hexasol chirurgical, Germostop hexasol scrumb, Germostop pentru instrumentar, Germostop pentru uger, Germostop şampon.
Alte produse pe bază de clorhexidine: Neohexidin, Hydrex, Hibiscrub, pentru decontaminarea mâinilor, Hibitone, Plurexid, Betasept, Biseptine, pentru decontaminarea preoperatorie a pielii şi a plăgilor, Betagin, Travosept folosite în vulvovaginite, Peridex Drill, pentru tratamentul infecţiilor bucale, Auristan folosit în tratamentul otitelor.

Saruri cuaternare de Amoniu

1. Bromosept 50 (Israel). Este un dezinfectant ce conţine bromură de dodecildimetil amoniu şi se utilizează pentru dezinfecţia instalaţiilor zootehnice, alimentare şi a apei de băut.
2. Canivir T 48 – este un antiseptic şi dezinfectant care conţine clorură de alchildimetil benzil amoniu 1,5 pentandial metanol şi se poate utiliza preventiv la câinii sănătoşi aflaţi în focare în care evoluează viroze digestive produse de parvovirusuri şi coronavirusuri. S-au obţinut rezultate şi în stadiul incipient al bolii dacă se utilizează şi terapia de susţinere a marilor funcţii. (după Veturia Nueleanu, 2004)
3. Deo-Vet este un detergent cu acţiune dezinfectantă care conţine o substanţă tensioactivă cationică şi alte substanţe tensioactive neionice. Are proprietăţi bactericide, fungicide şi virulicide şi se utilizează sub formă de soluţii proaspete 2,5 % pentru curăţirea şi dezinfecţia diferitelor suprafeţe: gresie, faianţă, materiale plastice, metal, sticlă, în vederea inhibării dezvoltării mucegaiurilor şi a mirosurilor specifice ale acestora.
Nu se asociază cu alte substanţe tensioactive şi nici cu dezinfectanţi uzuali.
4. Catiorom 40 % se prezintă sub formă de soluţie în flacoane a 100, 1000 şi 2000 ml şi conţine clorură de alchildimetil-bezil amoniac şi alcool izopropilic. Se utilizează pentru dezinfecţia profilactică sau de necesitate a suprafeţelor netede din unităţile zootehnice şi industria alimentară în concentraţie de 1 % sau 0,2 %, precum şi pentru spălarea mâinilor în concentraţie 0,2 %. Timpul de contact este de 15 minute.
5. Fungisept este o soluţie de clorură de alchildimetilbenzilamoniu care se utilizează pentru distrugerea mucegaiurilor de pe zidărie, pardoseli, faianţă în fermele zootehnice. Se prezintă sub formă de flacoane de 500 ml, 5 l, 20 l, şi 60 l.
6. Superactiv Biosept, soluţie dezinfectantă ce conţine clorură de alchildimetilbenzilamoniu, alcooli graşi etoxilaţi, nonil fenoli polietoxilaţi. Se utilizează pentru dezinfecţii în abatoare, în unităţi de prelucrare a cărnii, mijloace de transport, clinici veterinare. Se prezintă sub formă de bidoane de 1 l, 5 l, 60 l şi butoaie de 220 l.
7. Ewabo Aldekol DES 03. Se prezintă sub formă de soluţie în flacoane de diferite mărimi şi conţine clorură de dialchildimetilamoniu şi formaldehidă şi posedă efect bactericid, virulicid şi funcigid. Se utilizează pentru dezinfecţia în unităţi zootehnice, industria alimentară şi instituţii veterinare.
8. Ewabo-Aldekol DES Va se utilizează pentru dezinfecţia sălilor de creştere intensivă a animalelor.
9. Ewabo-Aldekol DES LB se utilizează în halele de creştere, utilaje, incubatoare, mijloace de transport, în industria alimentară.
10. Fognet este o soluţie dezinfectantă ce conţine clorură de dimetilamoniu, glutaraldehidă, formaldehidă şi posedă efect bactericid virulicid şi fungicid. Se foloseşte la dezinfecţia adăposturilor de animale, a mijloacelor de transport, în industria alimentară.
11. Misoseptol – soluţie ce conţine camfor, terpineol, bromură de lauril şi dimetilbenzilamoniu. Se utilizează similar produsului Fognet.
12. Sintosept QR 15 este o soluţie de alchildimetilbenzilamoniu cu acţiune bactericidă şi fungicidă folosită pentru dezinfecţia în abatoare, industria alimentară, adăposturi pentru animale. Este sub formă de recipienţi de 1 l, 5 l, şi 60 l.