Actinomicoza

actinomicoza

Infectii micotice – Actinomicoza
Este o boală cu evoluţie subacută sau cronică, specifică bovinelor, caracterizată prin procese  proliferative  de  aspect  tumoral,   localizate  în  special   la  nivelul  ţesuturilor  dure (mandibulă). Boal este rară şi îmbracă un caracter întotdeauna sporadic.
Etiologie
Agentul etiologic este reprezentat de Actinomyces bovis. Majoritatea infecţiilor la bovine sunt localizate în regiunea capului, poarta de intrare este reprezentată de leziunile mucoasei bucale, faringiene.
Semnele clinice
Debutul bolii este insidios, cu simptome şterse. Localizarea la nivelul mandibulei se manifestă prin tumefacţie difuză ce determină deformarea profilului osos. Ţesutul spongios al mandibulei devine friabil,cu cavităţi multiple ce conţin puroi, dând leziuni de osteomielită. Aceste microabcese confluează şi abcedează la suprafaţa cutanată prin una sau mai multe fistule, prin care se exprimă un puroi gros, dens, grunjos, alb cremos sau gălbui, adesea fetid. Din cauza focarelor de osteomielită, molarii cad, determinând o jenă accentuată în masticaţie. Limfocentrii nu sunt afectaţi. Animalul slăbeşte progresiv şi poate sucomba datorită inaniţiei.
Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice.  Diagnosticul diferenţial se face cu actinobaciloza.
Prognosticul este grav, boala fiind rebelă la tratament.
Tratamentul
Local se realizează rubefacţii cu tinctură de iod pentru maturarea abceselor, urmate de deschiderea chirurgicală, drenarea şi chiuretarea cavităţilor şi aplicaţii locale cu pulberi de antibiotice.
Pe cale generală se administrează iodura de potasiu în apa de băut, în doză de 8-12 grame pe zi şi iodura de sodiu administrată intravenos, în doză de 5-10 grame pe zi, până la apariţia fenomenelor de iodism.