Actinobaciloza

Infectii micotice – Actinobaciloza

Este o boală micotică, de tip granulomatos, cu evoluţie enzootică, specifică bovinelor, mai ales celor în stabulaţie permanentă. Etiologie Boala este produsă de Actinobacyllus lignieresi în asociere cu germeni piogeni. Poarta de intrare este reprezentată de microtraumele mucoasei bucale, laringiene, faringiene, esofagiene şi ale pielii din regiunea capului, limfocentrii mandibulari, parotidieni, retrofaringieni, limbă şi glanda mamară. Deşi întâlnită tot timpul anului, pare să fie mai frecventă primăvara. 
Semnele clinice În evoluţia clinică a bolii se disting o formă iniţială de limfangită manifestată prin cordoane limfatice prezente mai ales în regiunea capului şi gâtului şi o formă granulomatoasă, caracterizată prin apariţia de noduli granulomatoşi subcutanaţi, ganglionari sau pe traiectul vaselor limfatice. Aceşti noduli pot conflua în mase tumorale actinobacilare de diferite mărimi, se transformă în abcese reci care abcedează exprimând un puroi gros, cremos, gălbui, fără miros specific. În funcţie de localizare se descriu mai rnulte forme clinice de boală: –    actinobaciloza perifaringină – este frecventă iar tumefacţia ganglionară este dură şi sensibilă. Pe măsură ce limfocentrii cresc în dimensiune apare jena în masticaţie şi deglutiţie. Limfocentrii pot abceda sau se pot încapsula. Animalul are facies abătut, este inapetent şi slăbeşte progresiv. –    glosita actinobacilară (“limba de lemn”) – limba este voluminoasă, imobilă, apare jena în masticaţie şi deglutiţie. Animalul ţine gura întredeschisă şi saliva care se prelinge este filantă. Induraţia accentuată a limbii duce la mărirea exagerată a acesteia, vârful limbii proieminând din cavitatea bucală. –    actinobaciloza pielii – este mai rară, formaţiunile nodulare sunt multiple,  localizate în regiunea toraco-abdominală. Evoluţia este lentă şi pot apărea abcedări spontane. –    actinobaciloza mamară este întâlnită mai ales la scroafă, se caracterizează prin apariţia de noduli induraţi la baza mamelonului care confluează, determinând o infiltraţie difuză a glandei. Diagnosticul- clinic, diferenţial cu actinimicoza. Tratamentul Local se realizează rubefacţii cu tinctură de iod pentru maturarea abceselor. Abcesele reci actinobacilare pot fi excizate chirurgical. Abcesele ce se deschid spontan se tratează prin drenarea şi chiuretarea cavităţilor şi aplicaţii locale cu pulberi de antibiotice, bujiuri spumante. Pe cale generală se administrează iodura de potasiu în apa de băut, în doză de 8-12 grame pe zi şi iodura de sodiu administrată intravenos, în doză de 5-10 grame pe zi, până la apariţia fenomenelor de iodism. Glosita actinobacilară cedează la terapia cu iod pe cale generală. Se completează tratamentul general cu cel local, reprezentat de badijonări ale ulcerelor linguale cu glicerină iodată. Animalele se hrănesc cu furaje semilichide, furaje verzi de bună calitate.

One Comment

  1. filip osipovcs

    tratamentul cu oxitetraciclina si badijonarile cu tinctura de iod nu prea dau rezultate, iar iodura de sodiu si iodura de potasiu nu se gaseste in farmaciile veterinare (eu nu am gasit) .alte medicamente care contin ca si substanta astiva sceste tipuri de ioduri nu mai exista????sau poate sepoate aplica alta conduita terapeutica, cu alte antimicotice ??? va multumesc !!!

Leave a Comment