Oragnizarea materiei vii

1.Organizarea materiei vii

1.1. Compoziţia chimică a materiei vii.
Celula reprezintă cel mai simplu nivel de organizare a materiei vii, care manifestă capacitate de autoreproducere. Sub acest nivel se află structurile subcelulare (organite), alcătuite din macromolecule organice, formate, la rândul lor, din elemente chimice, aceleaşi pentru materia vie, ca şi pentru cea nevie, din mediul înconjurător.
Elementele chimice din compoziţia organismului viu, sunt împărţite după proporţie, în macro- şi microelemente.
Macroelementele sunt reprezentate de: C, O, H, N, Ca, P, Cl, Na, Mg, S, reprezentând 99 % din totalul bioelementelor.
Microelementele sunt reprezentate de: Fe, Cu, Co, Br, F, Mn, Mo, Zn, I, Se, şi participă cu mai puţin de 0,1 % din totalul bioelementelor; deşi se găsesc în cantităţi atât de mici, uneori chiar sub formă de urme, au importanţă deosebită prin rolul catalitic pe care îl au.
Prin combinarea acestor elemente se formează substanţele organice şi anorganice caracteristice materiei vii.
Substanţele organice sunt reprezentate de: glucide, proteine şi lipide, alături de care se găsesc în cantităţi mici, vitamine, hormoni şi enzime. Substanţele organice îndeplinesc în organism rol plastic şi energetic.
Substanţele anorganice sunt reprezentate de apă şi sărurile minerale. Apa este substanţa cea mai bine reprezentată în organism, fiind prezentă în cele trei compartimente hidrice: intracelular, interstiţial şi vascular. Aceste compartimente sunt separate de membrane cu permeabilitate selectivă, ce permit mişcarea biologică.