Organizarea Supracelulara

1.4. Organizarea supracelulară
La organismele pluricelulare, celulele se organizează în ţesuturi, organe, aparate şi sisteme, obţinându-se astfel o specializare funcţională care asigură funcţiile organismului.
Termodinamic, organismele vii sunt sisteme deschise, care realizează în permanenţă schimburi de substanţă şi energie cu mediul ambiant. Măsura schimburilor este dată de toate structurile organismului care funcţionează în anumiţi parametrii, asigurând homeostazia organismului, adică starea lui de echilibru; în caz contrar, organismul este bolnav.
Pentru păstrarea parametrilor biochimici şi funcţionali constanţi, s-au format mecanisme de menţinere a compoziţiei chimice a structurilor corpului, care fac ca aceasta să varieze în limite foarte mici ( de ex., componentele sângelui, care au primit denumirea de parametrii fiziologici sau funcţionali).

1.5. Reglările fiziologice

Menţinerea constantă a parametrilor morfologici şi funcţionali ai organismului se realizează prin mecanisme de tip feed-back, determinând clasificarea reglărilor fiziologice în reglări celulare, nervoase şi umorale.
Reglarea celulară se realizează pe baza codului genetic.
Reglarea nervoasă, se realizează prin intermediul sistemului nervos de relaţie, care preia informaţia din mediu extern, o transmite sistemului nervos vegetativ, care prin componenta orto- şi parasimpatică, reglează funcţia organelor, cu scop de adaptare la noile condiţii de mediu. Reglarea nervoasă se caracterizează prin promtitudine şi durata scurtă a acţiunii.
Reglarea umorală, se realizează prin intermediul hormonilor şi se caracterizează prin răspuns tardiv dar de lungă durată. Hipofiza, creierul endocrin, este conectată cu hipotalamusul, prin tija hipotalamo-hipofizară, realizându-se corelarea activităţii nervoase cu cea umorală. Reglarea umorală se realizează în sinusoidă (de ex, reglarea glicemiei) sau în treaptă (ex, secreţia de ACTH).