Monstruozitati Fetale Lp. 5

Monstruozitati Fetale
An 3 Semestrul 2

Lp 5
Preluare dupa:Obstetrica – Ginecologie FMVB

Monstruozitatile fetale,apar datorită unor tulburări în ontogeneză prin dezvoltarea incompletă a unuia dintre gemeni sau prin alipirea acestora pe anumite regiuni corporale

A. Monştrii unitari – se dezvoltă în cadrul gestaţiilor obişnuite.
1. Schistosoma reflexum
2. Perosomus elumbus

3. Amorphous globosus
1. Schistosoma reflexum (schistos- lipsa de unire pe linia mediană; reflexum-întoarcere)
– lipsa de unire pe linia mediană a corpului fetal (cav. abd. Şi toracică sunt deschise), organele fetale plutesc în lichidul amniotic, suferă un proces de eversare, pielea fiind la interior
– maladia se transmite pe linie paternă (taur)
Clinic:
– femela este pregătită pentru parturiţie, prezintă contracţii
– EVM: cervix întredeschis sau şters
– ex. uterin: prezenţa fătului asemănător unui bloc dur, ce prezintă zone cu piele şi zone deschise, organele fetale plutesc în lichidele perifetale.
– dacă fetusul se angajează cu zona deschisă printre labiile vulvare se pot exterioriza intestinele fătului
Diagnostic: pe baza semnelor clinice
Diagnostic diferenţial:
Ruptura uterină (există situaţii în care intestinele mamei trec prin breşa respectivă şi pot prolaba la exterior)
– intestinele mamei sunt mai groase, au culoare gri-albicioasă
– intestinele fătului sunt mai mici în diametru, au culoare roz sau cianotică
Fetuşii emfizematoşi
Prognostic – defavorabil pentru produs
– rezervat pentru mamă
Tratament: histerotomia
– extragerea produsului se realizează cu dificultate, uneori fiind necesară fetotomia intraoperator
Profilaxia: schimbarea taurului
2. Perosomus elumbus
– constă în aplazia vertebrelor lombare ce conferă o mobilitate exagerată trenului posterior
– datorită acestei mobilităţi, când se realizează angajarea, membrele posterioare pot intra pe sub trenul anterior, blocând deschiderea anterioară a bazinului şi fătarea
Clinic:
– femela prezintă contracţii, este pregătită pentru parturiţie
– la un prim examen se poate crede că este vorba de aşezare transversală, prezentare sterno-abdominală
Diagnostic: pe baza semnelor clinice şi EVM
EVM: prezenţa celor 4 mb. în deschiderea ant. a bazinului şi mobilitatea accentuată a trenului post.
Tratament:
– fixarea extremităţilor normal angajate
– respingerea trenului posterior concomitent cu tracţiuni executate pe extremităţile normal angajate
– dacă s-a produs scurgerea lichidelor perifetale, se introduc lichide asemănătoare celor perifetale sau se execută detroncaţia
3. Amorphous globosus
– acesta este un monstru simplu, acardiac, care poate fi observat în momentul parturiţiei, fiind expulzat împreună cu un făt normal dezvoltat.
– prezintă un corp sferic şi este ataşat de membranele perifetale ale fătului normal, fiind format din ţesut conjunctiv şi acoperit de piele. Poate avea acelaşi sex genetic sau sex genetic diferit faţă fătul geamăn. Întrucât, la acest monstru, gonadele nu se dezvoltă nu se poate discuta despre freemartinism (Arthur, H.G. şi colab., 1992).
Noi am întâlnit o singură dată această monstruozitate, la o vacă de rasă Holstein care a fătat un viţel normal iar de membranele perifetale a acestuia era ataşat acest monstru.

B. Monştrii compuşi (dubli)
În funcţie de dezvoltare, aceşti monştri dubli pot fi:
¨ compleţi;
¨ incompleţi.
I. Monştri dubli compleţi (Hetoizi, Autosiţi, Pagi)
– sunt reprezentaţi de doi fetuşi uniţi printr-o regiune corporală (aspectul literei H)
În funcţie de locul de unire se numesc:
– prosopopagi: unire la nivelul feţei
– cefalopagi – unire la nivelul capului
– sternopagi: unire la nivelul sternului
– toracopagi – unire la nivelul toracelui
– omfalopagi – unire în regiunea abdominală/ombilicală
– ischiopagi: unire la nivelul ischiumului
Apare mai frecvent la suine.
Diagnosticul: femela este pregătită pentru parturiţie, cervixul este deschis
EVM: se identifică prezenţa fetuşilor angajaţi concomitent în deschiderea anterioară a bazinului. Respingerea nu se poate realiza datorită unirii dintre produşii de concepţie.
Tratament:
– la animale mari se execută fetotomia la nivelul regiunii de unire
– histerotomia
II. Monştrii dubli incompleţi
– se caracterizează prin faptul că cei doi indivizi sunt mai puţin distincţi ca indivizi separaţi, una dintre extremităţi fiind unică iar celelalte, separate.
– pot fi:

1. Monosomieni (lambdoizi) – au aspectul literei λ – prezintă o extremitate anterioară şi două extremităţi posterioare
2. Sisomieni (ipsiloizi) – au aspectul literei Y: prezintă două extremităţi cefalice şi o extremitate posterioară

Tot din această categorie mai fac parte şi monstruozităţile în care unul este complet dezvoltat (autosit) iar celălalt incomplet dezvoltat (parazit).
Tratament:
– secţionarea fătului parazit
– histerotomia
III. Polimelia
– este o anomalie caracterizată prin apariţia unuia sau a mai multor membre suplimentare.
– anomalia este o formă a monştrilor paraziţi, aceste membre suplimentare aparţinând celui de al doilea făt, incomplet dezvoltat.
– membrele suplimentare pot fi inserate fie la nivelul centurii scapulare, fie al centurii pelvine, determinând mărirea diametrelor orizontale ale fătului
– musculatura este atrofiată, mişcările se realizează datorită inerţiei şi nu datorită contracţiilor musculare
– distocia se produce datorită modificărilor diam. fetal sau datorită agăţării mb. supranumerar în diferite raze osoase

Tratamentul: secţionarea mb. supranumerar sau cezariană
Amelia
– se caracterizează prin lipsa parţială sau totală a membrelor. Aceşti fetuşi produc obişnuit distocii, dar acestea sunt uşoare, fiind produse de rămăşiţele de membre care se agaţă ca nişte adevărate cârlige, la pragul pubien.
Tratamentul
– se execută prin introducerea mâinii bine lubrifiate în conductul genital, prinderea bontului de membru în palmă, urmată de angajarea acestuia în bazin. Apoi se va executa tracţiunea, aplicându-se un căpăstru obstetrical.
DISTOCII DE ORIGINE FETALĂ DATORITĂ AŞEZĂRII ŞI/SAU POZIŢIEI
În aşezarea transversală – toate prezentările şi poziţiile sunt distocice
Poziţii distocice în aşezare longitudinală, prezentarea anterioară:
– dorso-pubienă
– dorso-iliacă dr./stg.
– dorso-suscotiloidienă dr./stg.

Poziţii distocice în aşezare longitudinală, prezentarea posterioară:
lombo-pubienă
– lombo-iliacă dr./stg.
– lombo-suscotiloidienă dr./stg.

DISTOCIILE PRIN REŢINERI OBSTETRICALE
– constau în reţinerea extremităţilor fetale:
o în prezentarea ant. – capul/ 1/ ambele mb.
o în prezentarea post. – 1/ambele mb.
A. Reţinerile capului
1. pe stern (încapuşonarea) – este întâlnită mai des la iapă şi este determinată de agăţarea botului în pragul pubian datorită nedeschiderii cervixului.
Există 3 grade de reţinere, care evoluează de la cele mai simple la cele mai complexe.
a.  prezentarea frunţii
b. prezentarea cefei
c. prezentarea coamei (frecvent la mânz, datorită gâtului mai lung)
2. pe o parte (stg./dr.) – botul se agaţă de unul din pereţii laterali ai deschiderii ant. a bazinului. Există 3 grade de reţinere:
a. cap la nivelul spetei
b. cap la nivelul toracelui
c. cap la nivelul flancului (frecvent la mânz)
3. reţinerea capului pe spate cu prezentarea ganaşelor (un singur grad de reţinere).
La iapă: există o distocie combinată prin reţinerea mb. ant. şi a capului
4. încrucişarea mb. ant. pe ceafă (poate determina apariţia fistulei recto-vaginale)
B. Reţinerile membrelor
– evoluează de la cele mai simple la complexe
În prezentarea anterioară:
1. reţinerea mb. ant. dr./stg. prin agăţarea copitei cu prezentarea buletului
2. reţinerea mb. ant. dr./stg. prin prezentarea genunchiului (flexare carpiană)
3. reţinerea în totalitate a mb. ant. dr./stg. cu prezentarea spetelor
4. reţinerea mb. ant. dr./stg. prin agăţarea olecranului (vf. onglonului reţinut se află la niv. chişiţei mb. normal agăţat)
În prezentarea posterioară:
1. reţinerea mb. post. dr./stg. prin agăţarea copitei cu prezentarea chişiţei
2. reţinerea mb. post. dr./stg. prin prezentarea jaretului (flexare tarsiană)
3. reţinerea în totalitate a mb. post. dr./stg. prin prezentarea feselor
4. reţinerea mb. post. dr./stg. prin agăţarea rotulei (vf. onglonului reţinut se află la niv. chişiţei mb. normal agăţat)
REMEDIEREA DISTOCIILOR
– se poate face prin:
o metode nesângeroase
o metode sângeroase
MANOPERELE NESÂNGEROASE
– se aplică în toate distociile, sau pot fi etape premergătoare fetotomiei
– trebuie să se stabilească de la început şansele de remediere prin aplicarea acestei metode
– manoperele nu trebuie folosite un timp îndelungat – epuizarea femelei
– este necesară:
1. PREGĂTIREA FEMELEI
– contenţia femelei pe un plan înclinat postero-anterior
– AEJ (5-8ml procaină 2%, xilină 2%, lidocaină 2%) – femela rămâne în poziţie patrupodală
– dezinfecţia regiunii vulvare şi perivulvare pt. scăderea nr. de germeni patogeni ce pot fi introduşi în cavitatea uterină la fiecare introducere a mâinii
– introducerea unor lichide cu proprietăţi asemănătoare lichidelor perifetale cu ajutorul unui irigator sau furtun dezinfectat şi pâlnie
2. PREGĂTIREA LOCULUI DE INTERVENŢIE
– această pregătire constă în asigurarea unui loc luminos, bine aerat, fără curenţi de aer, cu o temperatură optimă.
– spaţiul în care se vor executa aceste manopere trebuie să fie suficient pentru deplasarea obstetricienilor. Pentru a se putea realiza acest deziderat, când intervenţiile obstetricale se execută în grajd, se vor muta femelele din stânga şi dreapta.
– se va asigura un aşternut curat, gros şi umectat uşor cu un antiseptic
– în aer liber, se realizează pe teren înierbat
3. PREGĂTIREA OBSTETRICIANULUI ŞI A INSTRUMENTARULUI OBSTETRICAL
– obstetricianul se va pregăti ca pentru cea mai dificilă intervenţie, folosind un echipament de protecţie cât mai complet. Astfel va îmbrăca un combinezon sau o salopetă fără mâneci şi cizme de cauciuc.
– mâinile şi braţele se spală abundent cu apă şi săpun, se dezinfectează până la umăr.
– pentru protecţia mâinilor şi braţelor se vor folosi mănuşi chirurgicale, obstetricale sau un ungvent cu antibiotice.
– instrumentarul obstetrical va fi dezinfectat şi sterilizat şi va fi pus la îndemâna obstetricianului.
INSTRUMENTARUL OBSTETRICAL
Frânghiuţele obstetricale
– pot fi confecţionate din diferite materiale (cânepă, fire sintetice, etc.), având o grosime de 5-6 mm. Se folosesc de regulă 3 frânghiuţe: una lungă de 2.5-3 m şi două scurte de 1.5m.
– frânghiuţa lungă se foloseşte pentru fixarea capului confecţionându-se un căpăstru obstetrical (Cagni) astfel: se pune în două frânghiuţa şi se face un laţ dublu, laţul se trece peste fruntea produsului de concepţie până înapoia urechilor unde cele 2 anse se răsucesc una pe alta, după care una din anse se lasă înapoia urechilor iar cea de-a doua se aduce peste oasele nazale. Acest căpăstru are avantajul că nu compresează marile vase de la baza craniului (jugulară şi carotidă).
– frânghiuţele scurte sunt prevăzute la un capăt cu un ochi fix, prin care se va putea face un laţ simplu, care se va aplica pe membre deasupra unei proeminenţe osoase asigurând fixarea acestora.
– frânghiuţele obstetricale, după folosire, se spală cu apă şi detergent, se sterilizează şi se usucă. În cazul folosirii acestora pe un fetus emfizematos frânghiuţele se ard.
Purtătorul de frânghiuţă
– este o piesă metalică confecţionată dintr-o placă de metal sau din sârmă
– purtătorul în formă de placă metalică este ovoid alungit şi este prevăzut cu 2 orificii pentru fixarea frânghiuţelor
– aceste purtătoare de frânghiuţe se folosesc atunci când se întâmpină greutăţi la trecerea cu mâna a frânghiuţelor în jurul regiunii care urmează a fi fixată.
– în această situaţie la un inel (orificiu) se fixează frânghiuţa printr-un lanţ simplu, apoi purtătorul se trece peste regiunea ce urmează a fi fixată cu frânghiuţa, se scoate în exterior şi se detaşează purtătorul, urmând ca apoi să se execute laţul ce se va fixa la nivelul regiunii respective.
– purtătorul în formă de placă metalică poate fi prevăzut la unul din capete cu un orificiu circular prin care se va introduce sârma Thygessenului şi se va forma o buclă, putând fi folosit în acest caz şi ca purtător de sârmă.
Cârligele obstetricale
– sunt instrumente metalice, de forme şi dimensiuni variate folosite pentru fixarea şi redresarea diferitelor regiuni fetale şi în special a regiunilor deviate.
– aceste cârlige pot fi lungi sau scurte, boante sau ascuţite, fixe sau articulate.
– cârligele lungi pot fi folosite şi pentru rotaţia diferitelor regiuni fetale.
– cârligele obstetricale se pot fixa în orice regiune corporală a fătului (mai ales dacă este mort), înapoia unei regiuni ascunse, înfigându-se în ţesuturile moi.
Cârligul dublu-articulat Krey-Schöttler se fixează de regulă în orbite, la nivelul unghiurilor interne, menajându-se globii oculari. Acesta poate fi fixat şi pe alte regiuni corporale, prezentând avantajul că se închide pe măsură ce se execută tracţiunea asupra lui, iar dacă ţesuturile cedează şi se rup, cârligul nu poate traumatiza peretele uterin deoarece se închide, vârfurile acestuia neieşind în exterior.
– în toate cazurile în care se aplică cârligele obstetricale mâna operatorului protejează ţesuturile mamei, acoperind cu palma extremitatea recurbată şi vârful cârligului.
Fetotomul curb de deget (Gerlach)
– este format dintr-o lamă metalică recurbată, ascuţită pe mica curbura şi un mâner pentru a putea fi ţinut în palmă. Pe marginea superioară a lamei se află 1 sau 2 inele în care se introduce indexul. Acest fetotom se foloseşte pentru secţionarea ţesuturilor moi (piele, tendoane, ligamente şi muşchi).
Respingătorul cu crăcan (Fălcoianu)
– este confecţionat dintr-o tijă metalică lungă de 75 cm prevăzute la un capăt cu o furcă (crăcan), ce permite fixarea lui pe anumite regiuni corporale. La capătul opus este prevăzut cu un mâner.
– respingătorul cu crăcan se foloseşte pentru respingerea corpului fetal în totalitate sau a diferitelor regiuni corporale fetale. Pentru remedierea unor distocii unele regiuni fetale se pot fixa cu frânghiuţe obstetricale trecute prin orificiile de la extremităţile furcii.
– folosirea respingătoarelor se face cu multă grijă şi numai sub protecţia mâinii obstetricianului, deoarece au dezavantajul că nu se fixează bine pe făt iar pericolul perforărilor uterine este iminent.
Pense tip forceps, tip scos glonte
– pense speciale folosite pt. fixarea şi tracţiunea asupra produsului de concepţie

Leave a Comment