Distocii Lp. 6

Distocii

An 3 Semestrul 2

Lp 6
Preluat dupa:Obstetrica – Ginecologie FMVB
Metode nesangeroase de remediere a distociilor
Pentru extragerea fătului din căile genitale ale femelei se execută o serie de operaţiuni denumite manopere obstetricale. Prin termenul de manopere obstetricale se înţelege totalitatea operaţiilor executate asupra fătului sau asupra unor regiuni ale cornului fetal fără afectarea integrităţii corporale a produsului de concepţie, în scopul extragerii acestuia din conductul pelvin.
– remedierea nesângeroasă a distociilor se realizează cu ajutorul următoarelor metode: fixarea, respingerea, rotaţia, versiunea, tracţiunea.

Fixarea
– constă în prinderea unei regiuni fetale cu ajutorul mâinii, frânghiuţelor obstetricale, cârligelor obstetricale sau penselor forceps.
– când este posibil fixarea se va realiza cu ajutorul mâinilor deoarece acestea se adaptează bine permiţând aprecierea volumului şi rezistenţei. Atunci când mâna obstetricianului nu dezvoltă forţa necesară se va apela la frânghiuţe, cârlige, pense forceps.
– pensele forceps se folosesc la animalele de talie mijlocie sau mică. Pentru carnivore se pot folosi şi pensele scos-glonte din medicina umană. Aplicarea pensei la nivelul regiunii ce urmează a fi fixată se realizează sub controlul indexului, verificând dacă nu a fost prins între braţele pensei un fald al mucoasei vaginale sau uterine.

Respingerea
– este manopera obstetricală prin care se realizează deplasarea fătului în totalitate sau numai a unor regiuni fetale, dincolo de deschiderea anterioară a bazinului.
– prin această manoperă se realizează spaţiul necesar remedierii unei poziţii distocice sau a unei reţineri fetale.
– de cele mai multe ori, această manoperă ocupă primul loc în ordinea desfăşurării intervenţiei.
– această manoperă se efectuează numai în pauzele dintre contracţiile uterine. Anestezia epidurală joasă sau administrarea substanţelor uterorelaxante măresc pauzele dintre contracţiile uterine uşurând în acest fel respingerea.
– respingerea se execută, de regulă, pe animalul în staţiune patrupodală, cu trenul posterior mai ridicat, pentru a degaja într-o oarecare măsură deschiderea anterioară a bazinului.
– poate fi executată şi pe animalul în decubit, dar manopera este îngreunată datorită presiunii exercitate de viscerele abdominale ale mamei asupra deschiderii anterioare a bazinului. În acest caz, pentru a se executa mai uşor respingerea, se recomandă culcarea femelei pe partea opusă regiunii fetale ce urmează a fi respinsă şi realizarea extensiei celor 4 membre.
– pentru respingere se poate folosi mâna obstetricianului, deoarece se poate aprecia gradul de rezistenţă şi forţa cu care se execută respingerea, sau cu respingătoarele (cu crăcan, potir, etc.).
– în anumite situaţii se poate executa respingerea concomitent cu tracţiunea. Astfel în timp ce un ajutor execută tracţiunea cu ajutorul unei frânghiuţe, obstetricianul va executa respingerea, cu mâna, a unei regiuni fetale.
– mâna sau respingătoarele pot fi fixate, pentru executarea respingerii, la nivelul spetei în prezentare anterioară sau la nivelul punctului fesei în prezentare posterioară.

Rotatia

– este manopera obstetricală prin care se realizează rostogolirea fătului în jurul axului sau longitudinal.
– această manoperă este folosită pentru remedierea distociilor prin poziţie şi se execută mai uşor când fătul este viu, deoarece acesta ajută prin mişcări proprii de acomodare.
– se execută numai în pauzele dintre contracţiile uterine, după ce în prealabil s-a realizat fixarea extremităţilor normal angajate şi respingerea, pentru crearea spaţiului necesar.
– rotaţia se poate execută cu ajutorul mâinii de pe partea distociei care se fixează la nivelul spetei în prezentare anterioară sau la nivelul punctului fesei în prezentare posterioară, întotdeauna cu degetul mare pe partea internă a regiunii fixate.
– apoi obstetricianul imprimă mişcări de ridicare şi rotaţie a regiunii fixate şi a fătului. Concomitent cu aceasta un ajutor va executa tracţiunea în jos şi lateral, cu ajutorul frânghiuţelor fixate pe regiunile normal angajate.
– când membrele sunt exteriorizate între labiile vulvare acestea se încrucişează de către un ajutor şi se execută rotaţia lor concomitent cu acţiunea de rotaţie şi ridicare executate de obstetrician în cavitatea uterină.
– acţiunea executată asupra membrelor exteriorizate, de către ajutor, este mai eficace dacă între membre se introduce un baston obstetrical, care se fixează cu o frânghiuţă în 8 şi apoi se răsuceşte ca un burghiu. În acest caz rotaţia se va executa cu multă atenţie deoarece se pot produce fracturi ale membrelor.
– pentru executarea rotaţiei se poate folosi şi un respingător cu crăcan şi manşete obstetricale.
– manşetele obstetricale sunt confecţionate din pânză rezistentă şi trebuiesc dezinfectate înainte de folosire.
– acestea se introduc şi se împing cât mai la baza membrelor, apoi în fiecare dintre ele se introduce câte un braţ al furcii respingătorului, iar frânghiuţele cu care s-au fixat extremităţile se leagă foarte bine la mânerul respingătorului în aşa fel încât să se realizeze o bară fixă; apoi se execută rotaţia în sensul dorit.

Versiunea
– este o altă manoperă obstetricală nesângeroasă care constă în executarea unei rotaţii a corpului fetal în jurul axei transversale, în aşa fel încât partea anterioară sau posterioară să ajungă la nivelul deschiderii anterioare a bazinului.
– se aplică în distociile prin aşezare transversala pentru a obţine o aşezare longitudinală, prezentare anterioară sau posterioară.
– această manoperă se compune în esenţă din două manopere obstetricale (tracţiunea executată pe una din extremităţile corporale concomitent cu respingerea pe cealaltă extremitate corporală).
– în mod practic se preferă versiunea posterioară întrucât, în acest caz, extremitatea posterioară este formată numai din membre, spre deosebire de extremitatea anterioară care prezintă şi capul, ce poate induce unele distocii.
– în aşezarea transversală, prezentare sterno-abdominală, cele patru membre vor fi bine identificate şi fixate cu frânghiuţe obstetricale. În timp ce un ajutor va executa tracţiunea asupra a 2 membre (anterioare sau posterioare), obstetricianul respinge cu mâna sau respingătorul obstetrical celelalte membre.
– şi această manoperă se execută tot între pauzele dintre contracţiile uterine.

Tractiunea
– este manopera obstetricală prin care se realizează angajarea în bazin a unei porţiuni fetale sau extragerea fătului din uter prin conductul genital.
– această manoperă se efectuează concomitent cu eforturile de expulzare ale femelei iar între contracţii se menţine produsul de concepţie în tensiune.
– se execută susţinut, fără smucituri şi fără a depăşi forţa de tracţiune a 2-3 oameni pentru fiecare extremitate, deoarece o tracţiune prea puternică determină zdrobiri masive ale ţesuturilor moi, desmorexii sau chiar fracturi ale oaselor bazinului.
– tracţiunea se poate executa cu mâna sau cu ajutorul frânghiuţelor obstetricale, cârligelor obstetricale sau penselor forceps.
– această manoperă se execută succesiv pe fiecare extremitate angajată şi nu concomitent, pentru ca diametrele corpului fetal să se poată reduce puţin la trecerea prin conductul osos al deschiderii anterioare a bazinului.

Manoperele obstetricale la animalele de talie mijlocie sau mica
– la aceste specii remedierea distociilor prin manopere obstetricale nesângeroase este anevoioasă datorită îngustimii conductului pelvin.
– în aceste situaţii remedierea distociilor se realizează cu ajutorul a unul sau două degete introduse intravaginal, iar cu mâna cealaltă se acţionează prin traversul peretelui abdominal.
– dacă distociile nu se pot remedia prin aceasta metoda, se practică histerotomia.
Remedierea distociilor prin retineri fetale in prezentare anterioara
– în această prezentare distociile pot fi produse de poziţii anormale, de reţinerile capului şi gâtului, precum şi de reţinerile membrelor.
Remedierea distociilor prin retineri ale capului
Retinerea capului si gatului pe o latura
TRATAMENTUL
– constă în remedierea distociei pe cale nesângeroasă.
– după pregătirea femelei, se vor fixa membrele anterioare cu câte o frânghiuţă obstetricală, după care se va respinge fătul cu mâna sprijinită la punctul spetei.
– după ce s-a creat spaţiu suficient în cavitatea uterină se prinde capul fătului, cu degetele fixate la nivelul orbitei şi podul palmei sprijinit pe bot, se saltă capul spre linia mediană, apoi se alunecă mâna în jos, se prinde botul în palmă, se dirijează longitudinal şi se aduce în canalul pelvin.
Retinerea capului pe stern (Încapusonarea)
TRATAMENTUL
– se fixează membrele cu frânghiuţe obstetricale după care se execută respingerea fătului,
– se va aluneca cu mâna spre frunte, se vor fixa degetele în orbite şi se va respinge capul in sus, spre linia mediană după care mâna alunecă pe bot, pe care îl protejeaz